Povestea unei oarecare ea...part two

Blindius mi-a spus că ar dori să vadă o continuare de la povestea unei oarecare ea. Probabil dacă nu aş fi fost rugată să continui nu aş fi facut-o, nu cred ca aveam vreo intenţie. So...continuare.

 ...În urma uşii trântite, era acum numai el. Care realizase ce tocmai făcuse. A gonit, a făcut să plece persoana pe care o iubea... Tot ce îi mai răsuna acum în urechi era..."Ţine minte, trebuie să pierzi, ca să ştii ce vrei..." şi "Eu plec". Îi răsuna zgomotul ăla tardiv al uşii, îşi aducea aminte "ameninţările "ei când îi spunea că dacă nu tace îl aruncă de la etajul 8, săruturile ei, toate locurile în care au fost. Încearcă să o sune, să o cheme înapoi. Ia telefonul de sub mormanele de mucuri de ţigări, formează numărul fără să respire măcar, sună odată, de două ori, de trei ori. Răspunde un ton pe care în atâţia ani de relaţie nu l-a auzit vreodată aşa sec. 

 - Ce mai vrei?

 -Vino înapoi...am greşit...

 -Uneori e prea târziu. Am fost suficient de mult timp cârpa ta, am plâns prea mult

 -Cum??Adică acum nu mai plângi? 

 -Uite vezi???Nenorocitul ăla de orgoliu din capu tău ăla stupid. M-ai pierdut pentru totdeauna. Eu nu mai exist, am hotărât să plec mai repede. Numărul acesta nu mai există.

 Bip..acum îi închisese ea telefonul în nas..

 Era fericită acum. Roata indiferent cât de pătrată ar fi, tot se întoarce odată şi odată....

 eventually, to be continued...

Povestea unei oarecare....ea part one

Îl privea cu ochii ei mari şi negri, care oricum spun totul, nu mai e nevoie de confirmări, sau mai ştiu eu ce. Îl privea atât de tăios ca şi cum el i-ar fi distrus toată viaţa. Parcă avea imprimat, tatuat pe retină imaginea aia a ei de dinainte să-l cunoască. Aşa cum işi tatuase ca fraiera, numele lui pe abdomen.  

"Lasă, tatuajul ăla îl scot eu cu prima ocazie. Praf îl fac, să dispară. El nu merită nici măcar un cm pătrat din pielea mea. M-a avut, m-am avut cu totul. Prin fiecare venă curgea...el. "

Ei au fost...perfecţi. Unul pentru altul. Deja erau unul singur. Acum sunt...doi străini. Ea se uită la el cum duce ţigara la gură, cum trage, cum inspiră tot fumul ăla în piept, îl dă afară, cu o expresie mulţumită a feţei. Apoi lasă ţigara în scrumiera, şi duce paharul cu whisky cu gheaţă la gură, soarbe cu înghiţituri mici, aproape enervante, şi îl lasă înapoi pe măsuţa de cristal cu zgomot. Nici măcar nu se oboseşte să o privească. Vorbeşte cu ea fără să se uite în ochii ei. Odată a iubit-o, a iubit-o mult. Cine ştie ce s-a întâmplat? Nici măcar el...

 Ea pe deoparte nu vroia să audă de el, dar pe cealaltă parte, vroia o explicaţie. Vroia să stie cum naiba, când nici n-a apucat să clipească şi tot ce au construit în atâţia ani. Capul îi bubuia şi îi răsunau toate amintirile alea pe care acum le-ar şterge cu buretele cu o rezonanţă de peste 100 de decibeli. Tot ce vroia e să plece odată. Ştia că mai sunt 2 săptămâni şi deja se imagina cum e îmbrăcata lejer, cu ochelarii de soare pe nas, urcându-se în maşina ei mov.  

 Într-un singur moment în care a realizat care e adevărul, nu a putut să mai spună nimic. A dat peste cap paharul de whisky, şi s-a ridicat.

A spus simplu... - Eu plec.

 -Cum adică...pleci?

 -Uite aşa, plec. Nu regret nimic.

 -Ce faci, dai cu piciorul la tot ce a fost?

 -Nu...nu mai am în ce să dau cu piciorul. Ai dat tu deja. Sh...mai bine taci.

 ....Uşa se trânteşte cu un zgomot înfiorator. 

 

 P.S-Nu, nu sunt nici eu implicată în acest text, nici cineva cunoscut. Fără interpretari, cavasăzică.

Prostia pe bloguri

Cred că am mai spus, dar o repet. Blogul acesta e un mod de refulare, să-i zic aşa, personală. Aşa că persoanele cărora nu le place blogul acesta, sunt libere să dea x, sau nici să nu intre. Ok? Persoanele care fac pe deşteptele în sondajul din dreapta, sunt de doi bani. Aşa că deşi mă repet, o să mai spun odata, nu oblig pe nimeni să mă citească. Trecând peste fazele cu sondajul, am primit în jur de 5 comentarii pline de invidie, pentru că altceva e clar că nu poate fi. Cum poţi fi invidioasă pe o persoană care nici măcar nu o cunoşti? 

 Concluzia? Faptele mele, sunt acţiunile faptelor celor din jur. Aşa că nu aş vrea să fiu nevoită să îmi scot ghearele, nu cred că merita sau că are rost. Nu vreau să ajung să-mi privatizez profilul, şi să fiu citită doar cu invitaţii. Hold your horses, girls.
 
LATER UPDATE:
 Am primit premiul Sunshine award, de la Balaurita. Regulile sunt următoarele:
 1. să postezi premiul.

 2.să specifici de la cine este oferit.
 3.să îl dăruieşti mai departe la 12 prieteni.
 să vedem. premiul merge la: căsătorita, Andra, Iustinel, Corina, Gladiola, Cosmina, Bag ladies, Mădălin Guruianu, omuleţului care visează în verde, Păpădiei şi Realbadpitzi. 
4.să le dai de ştire printr-un comentariu pe blogul fiecăruia.
5. să menţionezi 10 lucruri care iţi plac.
 well...soarele, dimineţile, iubirea, săruturile lungi, cafeaua cu lapte, nopţile albe, filmele bune, să alerg, să râd, să cânt, să joc teatru...VIAŢA...într-un cuvânt...

Linişte, din nou...

A venit primăvara într-un final. Aşa că m-am decis ca blogul meu să adopte o faţă mai veselă, aşa. În dreapta, am realizat un sondaj, ca să aflu ce părere aveţi despre noua mea faţă a blogului. 1, 2, 3, staaart vot.

  Am avut parte de nişte sărbători liniştite, cu mici excepţii, cu familia şi iubitul aproape, fără băutura de data asta. Astăzi nu ne-am putut abţine, şi am mai făcut nişte cumpărături, drept urmare am adoptat o pereche de balerini, o pereche de colanţi din latex, şi două bluziţe. Am recunoscut de bună voie şi nesilită de nimeni că sunt shopaholică.  

Ca să fiu în pas cu lumea, am văzut şi eu filmul Alice in Wonderland, nu pot să zic că e genial, dar e ok. Probabil şi 3dul ăsta are Dumnezeul lui. Oricum, un film dacă e bun, e bun şi fără 3D, şi cu. Nu e briliant din punct de vedere al actorilor, tipa care joacă rolul lui Alice, e unknown, n-am văzut-o never ever pe tipă, în schimb Anne Hatheway şi Johnny Depp se ştie că sunt doi actori foarte buni. În altă ordine de idei, după capu meu aşa, grafica e proastă.  

 Aparent, vacanţa asta m-am odihnit, fără doar şi poate, mai devreme de 11 nu am binevoit să mă ridic din pat. În mod clar o să încep şcoala mult mai liniştită şi odihnită, pentru a duce la bun sfârşit ce mi-am propus.

     

 Zilele astea am învăţat să nu mă mai las enervată din orice fleac şi să-mi controlez nervii. Nu, nu pentru alţii, ci pentru mine. Până la urmă, pe mine mă iubesc cel mai mult, de mine trebuie să am grijă cel mai mult. Nu, nu cred că se numeşte narcisism. Şi şi dacă s-ar numi, toti suntem aşa. E firesc. Toţi avem grijă de propriul trup, de propria imagine. Pe toţi respectiv toate ne apucă dracii dacă trebuie să plecăm undeva şi părul stă nu ştiu cum, bluza aia vine nu ştiu cum şi aşa mai departe. Şi dacă noi nu ne preţuim, atunci n-o să ne preţuiască nimeni. Şi sunt convinsă că aşa este.    

 Vă urez şi vouă o vacanţă linştită în continuare. Ne citim mâine.

Leapşa cu cuvinte

Am furat o chestie f mişto de la Iustinel.Şi anume, să vedem care scrie mai multe cuvinte pe minut.  103 de cuvinte
Speedtest

  Găsiţi testul aici. Iustinel, se pare că te-am bătut. Sunt rapidă. So, aştept să văd oameni şi mai rapizi decât mine. Vă invit să faceţi leapşa.

Leapşa credinţei...

Am furat o leapşă, sincer nici nu mai ştiu de la cine. Ideea e următoarea


1) Dupa Marturisirea Ortodoxa, pacatele grele sunt 7 si anume: mandria, iubirea de argint, desfranarea, invidia, lacomia, mania, lenea. Care din cele 7 pacate le ai in prezent?
Cred că toţi am făcut toate păcatele astea, şi le facem vrând nevrând şi în prezent.
2) Din pacatul lacomiei se nasc, pofta trupeasca, petrecerile necuviincioase, betia etc. Cat de destrabalat si necuviincios ai fost in ultimul timp?
Pofta trupească, nene, am prieten de un an de zile, se rezolvă. Deci nu e destrăbălare,da? Aşa, cât despre petreceri necuviincioase şi beţii nu merci. Dureri de cap? Iarăşi nu merci.
3) Viciul este si el considerat un pacat frecvent. Ce vicii pacatoase ai si daca intentionezi sa renunti la vreunul?
Fumez cam aşa ca tractoriştii.
4) Sfanta Scriptura are cuvinte foarte aspre pentru pacatul lenei sau trandaviei. Esti de acord cu Sf. Apostol Pavel care spune: “Daca cineva nu vrea sa lucreze, acela nici sa nu manance”?
Corect. E evident că în lumea de azi dacă nu munceşti eşti 0. Parlamentarii se exclud.
. 5) Dupa cum stiti, ispitele vin de la diavol sau de la cei cu care convietuiesti. Ai fost ispitit de vre-o persoana sa savarsesti un pacat?
Pe principiul hai că e ultima oară, am călcat-o de destule ori pe bec.

6) Minciuna face parte din pacatele strigatoare la cer. Care a fost cea mai grava minciuna graita?
Doar minciuni de...salvare, să le zic aşa.
7) Toti au furat in viata lor cate ceva ( de exemplu, eu furam pe fiecare an, mere verzi din gradina vecinului). Ce poti spune despre tine in aceasta privinta?
Nu am făcut asta niciodată.
“Sa nu preacurvesti!”, spune una din cele 10 porunci. Tu ti-ai dorit sau ti-ai inselat partenerul vreodata?
Partenerul actual?Nu. Şi nici nu am de gând.
9) Deznadejdea in fata momentelor grele din viata ta te face cateodata sa te indoiesti de iubirea divina. Ai avut asemenea momente, ti-ai dorit vreodata moartea?
Oricine spune la un moment dat că vrea să se ducă naibii, dar pe bune aşa, nu am gândit asta niciodată.
10) Iertarea aproapelui tau , este una din indemnurile bisericii. Ne vei ierta impertinenta sau pacatul de a-ti trimite un asemenea gen de leapsa?
Deja exagerezi. 




Şi ştii ce rămâne în final? Credinţa...ea nu trebuie să plece...

Despre oameni de valoare partea 1

Postul ăsta ar fi fost lung tare, dar m-am hotărât să postez de 2 ori acum, ca să nu se amestece ideile şi să înţelegeţi în final...nimic.

Unul dintre scriitorii mei preferaţi este Octavian Paler. Un om de mare valoare, care a scris superb. Sunt ferm convinsă că cel puţin odată aţi citit măcar un citat scris de dânsul. Eu m-am hotărât să împart cu voi, 3 dintre lucrurile care m-au impresionat în mod plăcut. Să nu se înţeleagă greşit, eu am citit mare parte din ceea ce a scris, dar aceste 3 mici textuleţe sunt impresionante. 

 1.- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
- Daca ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce întrebari ai vrea
sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa
creasca.....iar apoi tânjesc iar sa fie copii; ca îsi
pierd
sanatatea pentru a face bani......iar apoi îsi pierd
banii pentru a-si
recapata sanatatea.
Faptul ca se gândesc cu teama la viitor si uita
prezentul
iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca
traiesc ca
si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi
trait.
Dumnezeu mi-a luat mâna si am stat tacuti un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca parinte, care ar fi câteva dintre lectiile de
viata
pe care ai dori sa le învete copiii tai?
- Sa învete ca dureaza doar câteva secunde sa deschida
rani
profunde în inima celor pe care îi iubesc.....si ca
dureaza
mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa
învete ca un
om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela
care
are nevoie de cel mai putin; sa înv ete ca exista
oameni care îi
iubesc dar pur si simplu înca nu stiu sa-si exprime
sentimentele; sa învete ca doi oameni se pot uita la
acelasi lucru si ca
pot sa-l vada în mod diferit; sa învete ca nu este
suficient
sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa
se ierte
pe ei însisi.
- Multumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar
mai fi
ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, întotdeauna

2.1. Să aştepţi oricât.
2. Să aştepţi orice.
3. Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
4. Să nu numeri zilele.
5. Să nu uiţi că orice aşteptare este provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
6. Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
7. Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
8. Dacă gândul ăsta te ajută, nu căuta să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
9. Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
10. Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă 

3.Octavian Paler: La 80 de ani sa fiu un imbecil, sa nu mai cred in nimic, in absolut nimic. Nici in democratie, in nimic.
Mihai Gadea:  In dragoste credeti?
Octavian Paler: Da. Poate e singurul lucru in care mai cred.

P.S1-Nu m-am apucat eu să pun diactrice pe ici, pe colo, pentru că aşa am găsit textuleţele. 

 P.S2-Pentru cei care mai au vreo nelămurire, textul 1 este un interviu imaginat de Octavian Paler cu Dumnezeu, textul 2 este un decalog scris tot de el, iar textul 3 este un interviu cu Octavian Paler. 

Şi am ajuns să mă întreb dacă există Dumnezeu, dacă...Dumnezeule, m-am rătăcit de tot...de data asta m-am pierdut...

Leapşa cu poze.

Am primit o leaşă. Să ataşez poze, cu cei mai dragi oameni, şi cele mai dragi poze cu mine. În total să fie 7.

Poză din noiembrie 2009, maturandum. Omul care e lângă mine mereu. Omul de la care am învăţat multe şi care m-a învăţat multe. Prietena mea cea mai bună. Şi una dintre cele mai frumoase amintiri din liceu. Te iubesc.

Tot maturandum. Sclipirea aia din ochii mei m-a făcut să pun poza asta. 

O perioadă foarte frumoasă din viaţa mea. Dar din păcate unii oameni aleg să plece, alţii să rămână. Ea a plecat. C est la vie. 

 Aprilie 2009, Bulgaria, Nispuri. O perioadă superbă. 5 zile de vis. După care a urmat şi mai bine. 

Tg Mureş. Câteva zile foarte frumoase, desprinderea din tot ce e rău. Vară 2009.

 Toamnă-iarnă 2009. Trecuseră luni şi multe nu mai erau la fel. Dar iar o perioadă frumoasă.

Şi acum...una din cele mai recente poze....

Şi bineînţeles, mai sunt o gramadă de persoane dragi. Din păcate nu dispun pe laptop de poze cu părinţii mei care îmi sunt cei mai dragi, cu străbunica mea, cu bunicii şi cu alţi mulţi oameni. Ei se ştiu, oricum.

Leapşa merge mai departe la scumpa mea Căsătorită, Iustinel, Andra şi dacă vor şi fetele de la Bag Ladies să o facă sunt binevenite. Restul, autoservire.

Despre aşteptare

Se spune că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.  Dar ce faci atunci când aşteptarea aia te distruge? Te laşi distrus, sau guşti şi miroşi începutul? Când toate uşile şi ferestrele ţi se închid în nas, ţie nu-ţi intră în nas mirosul ăla dulce şi pregnant de ÎNCEPUT ? Începuturile mereu sunt simple... Atunci, nu ar fi mai bine să încheiem mai des capitole şi să trecem la următoarele? Când nu mai ştii ce să faci, ce faci? Când lacrimile ţi s-au înodat prea mult? Dar atunci când iţi numeri pe degete fericirea? Pe degetele de la o mână?

Adesea, căderea e un mijloc de a te ridica mai sus...nu-ţi fie frică....

Lucruri

E ciudat, dar e aşa frumos.. E bine că totuşi reuşeşc încă să-mi canalizez gândurile în direcţia potrivită, pentru că dacă nu, cred că aş lua-o razna în scurt timp. Toate chestiile astea prin care trec îmi demonstrează că totuşi există o soartă, una care e mai puternică ca noi. Trăim, învăţăm, şi dacă ştim unde ne aflăm, atunci în mod sigur o să ştim unde să ne întoarcem. Unde să facem stânga şi unde să facem dreapta. Şi dacă nu ştim unde ne aflăm? Dacă nu ştim ce vrem cu adevărat? Ce se întamplă? Ne alegem orbeşte un drum, cel pe care credem că e normal să o luăm la momentul respectiv. Apoi vin beneficiile sau consecinţele. 

Nu ar fi puţin ciudat să fim mereu suspicioşi şi stresaţi? Dacă am învăţat ceva de la viaţa asta, atunci am învăţat că ea curge singură. Nu trebuie forţată, nu trebuie bruscată, nu trebuie împinsă. Ea merge. Curge. Ne învaţă. Dacă vrem. Sunt oameni care au învăţat multe de la ea. Sunt oameni care au trecut prin ea degeaba.

Octavian Paler ne spune că dacă nu trăim la timp, nu trăim niciodată. Marcel Proust ne spune că noi oamenii nu facem altceva decât să pierdem timpul. Subliniază că inclusiv atunci când stăm la o cană de ceai cu prietenii pierdem timpul. Eu nu sunt de acord cu teoria asta. Eu zic că asta se numeşte că profiţi de micile bucurii ale vieţii. Stând la o cană de ceai poţi face multe. Şi pînă la urmă ce contează? Să trăim mult, sau să lăsăm ceva în urmă?

Enrique Vila-Matas spunea că e bine să îţi trăieşti viaţa exact aşa cum ai vrea să o povesteşti. Eu nu aş vrea să o povestesc. Unde mai pui că nici nu aş avea un public pentru asta. Pe lângă asta, eu vreau să trăiesc, nu să îmi regizez viaţa. Dacă un om a lăsat ceva important în urmă, îi regizează alţii viaţa.  

Amintirile pe care le ai, le poţi revedea oricând, dar nu ai nicio putere asupra lor. Doar le vezi. Te chinui, sau pur şi simplu retrăieşti clipa şi te bucuri. Dar nu ai nicio putere. Nu te mai poţi întoarce. Eşti ca un regizor care îşi priveşte piesa. Dar nu mai poate schimba nimic. Parcă nici nu ţi s-ar fi întămplat ţie. Dar pânâ la urmă ce am fi noi fără amintiri? 

Dacă mi-ar fi dor de cineva, mi-ar fi cel mai dor duminica. E prea linişte. 

să crezi prea mult în ceva poate fi la fel de rău ca a nu crede în nimic....

Iubirea adevărată există. Există, dar pentru foarte puţini oameni, pentru că viaţa noastră mizerabilă ne-a făcut să nu mai fim capabili să iubim cu adevărat. Suntem răi, egoişti, ne dorim totul numai pentru noi. Astfel nu poate apărea iubirea adevărată. NICIODATĂ.

Who s your idol, kid?

Toţi oamenii pe care-i ştiu, sau ok, cel puţin majoritatea au idoli. Persoane pe care le adoră, le venerează, ar vrea să fie ca ele, şi ar da în cap ca să aibă viaţa lor. Eu cred că sunt defectă. Eu nu vreau să fiu ca nimeni. Nici nu cred că aş putea. Eu nu invidiez pe nimeni nici pentru ce are, nici pentru viaţa pe care o duce. Asta pentru că eu mă simt bine în pielea mea, nu aş vrea viaţa altcuiva. Pentru că pe asta am primit-o, pe asta o vreau. 

Poate din cauza asta niciodată n-am ştiut să răspund la întrebarea "cine e idolul tău?" . Eu nu am un model de urmat, eu prefer să-mi găsesc singură calea. Nu vreau să calc pe urmele nimănui, nu vreau să am mai nimic din ce au alţii. 

Mulţi ar crede, citind postul ăsta, că eu nu apreciez pe nimeni. Nu e adevărat nici pe departe. Apreciez foarte mulţi oameni, începând cu mama mea. Dar nu invidiez. Oamenii pe care îi apreciez eu au ajuns în postura în care sunt acum prin muncă. 

Nu am un răspuns nici pentru întrebarea "cine e eroul tău?" Naiba ştie, în lumea în care trăim azi mai avem vreun erou? Toţi suntem oarecum, mai mult sau mai puţin eroi. Vorba aia, poate dacă am sta puţin şi ne-am opri din vâltoarea vieţii ăsteia, nici n-am mai vrea să mergem mai departe....

Cauta acea placere care nu-i urmata de durere.

Leapşa

Am primit o leapşă de la o fată, o femeie extraordinară, şi anume Căsătorita. Leapşa constă în a scrie 10 lucruri care-mi plac.

1. Băile lungi şi spumoase

2. Senzaţia de fluturi în stomac

3.Ţigara şi cafeaua cu lapte de dimineaţă.

4. Dimineţile cu soare

5. Îmbrăţişările de la oamenii dragi

6. Shoppingul. A zis bine ăla care a zis că punctul G la femei se află la sfârşitul cuvântului shopping

7. Marea

8.Ceaiul negru cu mult lapte 

9.Muzica bună

10. Cărţile bune

"It's too late only when your you`re dead, my friend"

(film- Regăsirea)

Uneori am impresia că-mi pierd minţile complet. Că sunt nebună de legat, că am nevoie cel puţin de un psihiatru, dacă nu cumva de o întreagă echipă. Sper să-mi ţin minţile-n frâu ca să nu dau cu piciorul la ceva ce am clădit pas cu pas, la ceva pentru care am plâns, am urlat, am sacrificat ca să ţin lânga mine. Sper să fiu conştientă de gravitatea faptelor, de de tot... Uneori am insomnii, dorm puţin şi prost, mă doare capul şi etc. Dar nu aş da viaţa asta solicitantă pentru nimic. Nu mai vreau să scriu acum.

Mă doare capul şi acum şi mai sunt şi suparată. Mai nou sunt fericită doar când îmi bate soarele-n ochi şi nu mă gândesc la nimic.
P.S-mi-e silă de târfele care se cred inteligente şi NU SUNT. mi-e şi mai silă când văd chestii gen "dormii", "gândii" and so on. e ireal cât de proastă şi cretină eşti.  îţi vine cu vomă în gură, nu?