sâmbătă, 2 iunie 2012

Lectie de viata!!

Dupa 12 ore de mutat si aranjat sunt in noul meu pat si-n camera mea cu semineu. Dar astazi mi-am propus sa va impartasesc si voua lectia de viata pe care am primit-o, asa scurt, ca aici e 2 noapte iar eu sunt lesinata dupa 12 ore de munca.

Am avut vreo 10-12 cutii si 9!!! valize. Cutiile le-am dus cu chiu cu vai cu taxiul (era sa nu ne ia, ca cica n-au insurance, mama voastra cu Uk-ul vostru cu tot azi si maine). Iar la valize...cand veni taxiul a zis clar ca nu ne ia si facu cale intoarsa.

Eeeee..Ce ne facem acum, ca trei fraieri-n mijlocu strazii?! Era o duba alaturi de 2 cupluri de studenti de culoare. S-au oferit sa ne duca. Ne-au incarcat cele 9 valize, ne-au dus pana in fata blocului la noul apartament. Cind am ajuns, ne-au descarcat geamantanele iar noi, bineinteles, am intrebat cit le datoram pentru ajutor. Iar raspunsul a venit prompt: "Not everything in life is about money". Am insistat, bineinteles, muream de rusine, insa raspunsul a venit iarasi prompt: "Nici nu ma gandesc, asta este ca de la student la student".Wow! Faith in humanity restored. Sper doar sa pot da fapta buna mai departe la cineva cit de curind. Sa fac si eu un bine atit de mare.

NICIODATA sa nu discriminati! Oamenii sunt oameni TOTI. Oamenii cred in acelasi Dumnezeu si sunt aparati de acelasi Dumnezeu. Dumnezeu ne iubeste pe toti indiferent de culoarea pielii..Asa ca nimeni nu are vreun drept sa fie rasist. Traim intr-o lume asa frumoasa...

Acum somn. Cateva zile, probabil.

vineri, 1 iunie 2012

Un an


S-a terminat primul an de facultate, incoronat de ultimul examen la franceza. Oboseala, sutele de pagini citite si aproape invatate, sutele de conjugari si texte facute in spaniola si franceza, orele interminabile de audio recordings despre politica, si canile de cafea baute pe ultima suta de metri se resimt in toate oasele. Dar s-a terminat si a doua sesiune din viata mea.

Nu a fost un an usor si nu o spun ca sa ma plang. Chiar glumeam c-ar trebui sa primesc un premiu pe care sa scrie mare "SURVIVOR!"Din ziua de cand mama a plecat cu un taxi negru la aeroport si m-a lasat aici in ploaie. Intr-un an de zile maine ma mut a 3a oara. Viata mea incape in 5 valize, cateva genti si cateva cutii. Asa e viata, pleci, iei cu tine sau lasi in urma. Am petrecut o gramada de timp gandindu-ma ce iau cu mine si ce las, si asta mi-a adus aminte de cand am venit aici prima oara...

Nu pot sa nu-mi aduc aminte de vorbele doamnei profesor de limba si literatura romana din liceu (Un om cu o mare contributie la formarea mea ca si personalitate si cultura), care spunea ca atunci cind vezi ca un an incape in 7 cutii ai revelatia marii desertaciuni umane.

Ma bucura ideea ca FAC ceva, ca AM ce face si cu ce-mi ocupa mintea si timpul. Imi si imaginez deja mutarea de maine asa mica cum sunt cu enspe mii de cutii si valize. Ma si imaginez in anul III cand va trebui sa petrec cate un semestru de studiu in Franta si Spania (Eu sper ca Alicante si Paris/Dijon). Ma bucur ca am avut curajul sa plec la 3000 de km SINGURA. Nu oricine ar face-o desi "Dupa razboi multi viteji s-arata". Nu o sa bat campii aici despre cit de greu este sa pleci singur la 3000 de km. Nu e greu, trebuie sa ITI DORESTI si cel mai bun lucru de facut atunci cind simti ca nu mai poti e sa "suck it up"si sa mergi mai departe. Nu inteleg oamenii care spun ca viata-i grea sau ca lumea-i rea. Nu e adevarat, MEREU va fi cineva acolo sa-ti intinda o mina de ajutor cind nu stii ce sa faci. Si te vei ridica.

Ce pot sa spun cu tarie si siguranta este c-am trecut prin multe anul asta. Bune, foarte bune, rele, foarte rele sau ingrozitoare. Si toate m-au facut OM. Pentru ca uite asa, incet, toate fac. Si peste toate treci daca ai rabdare. Pentru ca sunt FIRELE. Firele de conexiuni intre eventimentele intamplate in viata ta. "Firele sunt totul", asa cum ar spune cineva tare drag mie. Si se leaga, MEREU se leaga! Iar daca nu intelegi acum, vei intelege mai tarziu, totul este trimis cu un scop.

Sigur, mi-e dor de zilele in care nu aveam nicio grija, in care rufele ajungeau ca prin minune din cosul de rufe in dulap mirosind frumos si impachetate, iar mincarea era mereu gata calda, proaspata si buna. Mi-e dor cind rideam la liceu in fiecare pauza. Si acum nu pot decit sa ma mir ca am terminat UN AN DE FACULTATE...Miss Sunshine nu mai e atit de mica. Asa ca a venit ziua de care-mi spunea mama cand zicea "Lasa mama, c-ai sa fii si tu la casa ta". Ei, de maine incolo o sa-mi iau zborul din camin catre apartamentul meu cu semineu. A fost frumos la camin. Asta e inca o dovada ca ma atasez repede de locuri. Sa nu mai zic de oameni, oameni care mi-au castigat iubirea si respectul anul asta.

Imi pare rau. Eu nu traiesc pentru altii, eu nu mai inghit rahatul cu "Viata e grea". Eu imi scot toate gandurile negative din viata sa le fac loc celor pozitive. Eu am INCREDERE. Eu nu pling, plinsul nu-mi va rezolva problemele. Problemele se rezolva ridicandu-te ACUM si ducandu-te sa le rezolvi. Asa ca-n cinstea mea si-n cinstea oamenilor carora le datorez CINE sunt si ca au fost aici in fiecare secunda....

PS-Imi scuzati emotiile.

duminică, 27 mai 2012

Eu ma bucur pentru Romania!

Nu neg ca Elenuta a noastra pierdu firu'melodiei si ca in loc de dejame amarte zisa dejate amarte care nu exista in limba spaniola. Nu neg ca o fi fost emotionata si nu neg ca nu merita locul 1.

Dar eu cred si inca sustin ca locul 12 este mult prea putin pentru prestatia noastra. Apoi, in afara de asta, am o alta problema. Rusia si Serbia. Alea au fost melodii, baieti? Azi o s-o anunt si eu pe mamaia ca la anu'merge la Eurovision, poate ea ia locul 1.

Votam pe vecinatate?! Daaaa, votaaaaam!!! Toate tarile au dat cele 8, 10 respectiv 12 puncte vecinilor lor. Noi, romanasii?!?!! N-am primit de la bulgari NIMIC, de la unguri NIMIC, de la sarbi NIMIC, de la ucrainieni NIMIC. Si an de an le-am dat. In schimb, Moldova?! Bravo Moldova, stiti ce inseamna fratia, cum de altfel am stiut si noi cand v-am dat 12 puncte si i-am votat si pe bulgari si pe unguri si pe ucrainieni. Nu ma asteptam. Am primit puncte inclusiv de la Franta (?!?!?), Spania (10), Irlanda (5), Israel (7), Belgia (3), Turcia (4)si Italia (7). Noi suntem peste tot. Si credeti-ma pe cuvant cand va spun ca suntem mai destepti si mai bine crescuti ca MUUUULTI dintre ei.

Am vazut si eu concursul aici alaturi de alti cativa romani. Cei din UK in mod special ne huiduiau si injurau si am auzit de cateva ori chiar si "Romania, you suck". Si voi ce facurati, amigos? Iesirati pe penultimul loc. Felicitari, macar n-a fost ultimul. E foarte amuzant ca UK-ul ne uraste de parc-am fi raie, dar isi destrabaleaza suncile pe Inna si Alexandra Stan de salta in toate directiile vantului.

Suntem vazuti FOARTE prost. Din pacate. Si totusi eu am tinut cu Romania, de aici de la mama naibii. Eu si inca alti studenti, care am crezut in ea si credem in continuare, trecand peste locul de la Eurovision. Romania, mi-e dor de tine.