luni, 22 iulie 2013

NEWS FLASH!


Image
Afacerile în România sunt din ce în ce mai identice, lipsite de originalitate și valoare. Același lucru peste tot, doar diferență de preț. Totul este scump, noi suntem obosiți de lăcomie și mârșăvie și avem impresia (de multe ori corectă și cinstită), iar oamenii care fac afaceri serioase, cinstite și au un raport calitate-preț cinstit se răresc din ce în ce mai tare.
Simona și Bogdan, doi tineri plini de viață din Petroșani vin însă cu ceva inedit care mi-a adus zâmbetul pe buze și mi-am dat seama că încă sunt oameni cinstiți care au un plus de originalitate. Să vedem despre ce este vorba.
Leneși suntem toți. (Hai recunoașteți!) De câte ori n-om fi spus: Dumnezeule am cumpărături de făcut, facturi de plătit, de umblat prin căldură/frig, mai bine trag un pui de somn? Dar pentru asta sunt Simona și Bogdan aici. Cu multa energie, originalitate și curaj acum totul se simplifică pentru voi cei care locuiți în Petroșani, Petrila și Vulcan. Pagina lor de Facebook o puteți găsi AICI, cu un simplu click. 
Pe scurt: Dorești să faci comisioane? Ai nevoie de cumpărăturile gata făcute cu un efort inexistent? Tu suni, ei rezolvă! 
Cum așa? Noi leneșii spunem că ne-a pus Dumnezeu mâna în cap! Și este atât de simplu și îi putem contacta pe Simona și Bogdan pe atâtea căi: la telefon pe Orange: 0745.305.885 sauCosmote:0769. 788. 873. Ce ne facem dacă nu mai avem credit pe telefon? Simplu! Îi contactăm pe yahoo messenger pe id-ul: livraripetrosani sau printr-un e-mail cu doleanțele noastre la: livraripetrosani@yahoo.com. 
Acum o sa vă întrebați cum rezolvăm problemele în week-end. Uite așa! Comenzile se preiauZILNIC între ora 9 dimineața și 21 seara iar comanda este livrata a 2a zi în intervalul orar dorit de tine: între 7 și 9.00 dimineața sau de la 17.00- 21.30.
Păi și nu e scump? Parcă vă aud. DELOC! Această afacere sigur va fi mulată pe orice fel de buget! Să detaliem. 
Dacă vă doriți comisioane (cumpărături de produse farmaceutice, orice fel de alte cumpărături cu un volum mic și a căror preț nu depășește 50 de ron) taxa este de doar 9 LEI!
Dacă vă doriți mai multe cumpărături (precum shopping-ul pe o săptămână), știți ce aveți de făcut! Îi contactați și dați listuța mai departe. Prețul pentru cumpărăturile care nu depășesc 200 de ron este de 25 de ron, iar pentru cumpărăturile care depășesc această limită…NEGOCIABIL! Plus de asta, cumpărăturile se vor face strict din locul ales de dumneavoastră iar livrările de fructe și legume se vor face din sursă proprie! De asemenea, rugămintea lor este ca produsele alcoolice și produsele de tutun să nu depășească 50% din valoarea comenzii.
Și acum partea mea preferată: v-ați săturat de funcționare acre care se uită la voi de parcă voi le serviți pe ele? V-ați săturat de cozi interminabile și mirosuri urâte? Nu-i nimic! Ei vă plătesc și facturile!!! Din nou, mai simplu nu cred că se putea: prețul este de 9 lei/factură pentru mai puțin de 5 facturi și de 7 lei atunci când aveți mai mult de 5 facturi. Voi sunați, stabiliți un loc și o oră la care sunteți disponibili să dați facturile și sumele aferente acestora, ei vă vor da un document cu dovada că acestea au fost plătite, ca ulterior să primiți și chitanțele de plată. 
Încă nu am terminat! O super ofertă este în curs la ei pe Facebook. Dacă vei fi cel care dă like-ul cu numărul 100 la pagină vei avea pentru O LUNĂ COMISIOANE GRATUITE!
Așa că cei mai stați? Tocmai s-a ușurat viața voastra considerabil! 

sâmbătă, 4 mai 2013

Paste

Am avut o zi productiva. (A se citi cu ton ironic).Dimineata m-am trezit la 12, am baut un suc super mare de grapefruit stors (yumm!)si am vrut sa joc badminton insa din pacate toate terenurile erau ocupate asa ca am sfarsit prin a alerga aproape 2 km, urmati de o plimbare in pas rapid pana pe plaja.

M-am rasfatat cu un super somn de aproape 3 ore, am luat cina (aici e 6, da?) si ma pregatesc sa fac oua rrrrosiii si albastreeee si galbene (doar asa am gasit vopsea, as fi vrut sa le fac pe toate rosii) si apoi incet incet catre slujba de Inviere (daaa, avem biserica romaneasca ortodoxa, we rock!)

Meniul meu de Paste e SUPER-DIETETIC. O salata uriasa, cu o portie mini de cartofi cu mustar si condimente la cuptor si pui la punga, tot la cuptor si el. Ca desert niste miniminimini tarte cu gem. Si o supa de rosii. N-am chef sa ma ingras 2 kg in 2 zile doar pentru ca intrec masura intr-un stil cretin.

Si e liniste. Si va doresc si eu voua liniste si pace. In primul rand cu propria persoana. Iubiti-va, nimeni nu o va face daca voi nu o faceti. Si luptati pentru ceea ce doriti.

Un post super-egocentrist despre ce fac eu


Am si uitat de postarile mele lunare in care imi notez ce s-a intamplat demn de mentionat in luna respectiva. In luna Martie am fost acasa, asa ca prin urmare nu am apucat sa scriu, si iaca, Aprilie e pe final! Asa ca voi scrie pentru amandoua acum.


Martie
- M-am mentinut deocamdata (cu o mica variatie de la prajiturile de acasa) la o greutate care incepe cu 4
-Am rezolvat cea mai mare problema pe care o aveam!!!
-Am cunoscut niste oameni ultra-frumosi!
-Am fost acasa
-Lista de filme a ajuns la 23 si lista de carti la 10.

-Am avut parte de mega-distractie in RO
-Am vazut niste piese de teatru si niste filme extraordinare

Aprilie
-Am obtinut niste super note
-Am rezervat bilete sa merg in Portugalia, Lisabona, in vara, ha!
-M-am apucat de inot, ca sa mai inlocuiesc din sala
-S-au intamplat niste chestii mega-ultra care nu se mai intamplasera pana acum.

Cam pe scurt atat, restu'e in mintea mea si e mult prea personal. E clar ca nu mai scriu ca inainte. E clar de altfel ca nu mai sunt nici cine eram inainte. Am trecut prin multe, am invatat multe dar mai presus de toate am invatat ca "If you want to succeed more than you want to breathe, then you know you'll be successful". And I did it. Mi-am testat niste limite pe care le-am depasit si inca nu am terminat. Am trecut uluitor de bine peste niste teste de la universitate, am depus formalitatile pentru Erasmus si mi-am ales niste cursuri foarte frumoase, iar acum ma asteapta 2 examene pe 22 si 29 mai dupa care urmeaza o super vara!

Vai, de cate ori am folosit cuvantul super! Pentru ca e super super super, viata e super, nu e asa?:):):):) 

vineri, 19 aprilie 2013

Pozitia mea vis-a-vis de pozitia copilului:):):)

Am avut ocazia de a vedea acest film la mine in oras, in scurta mea abatere din drumul facultatii, in cadrul teatrului, pe un ecran mare si frumos si toate asta datorita domnului Madalin Guruianu (multumesc, Mada, sa stii ca a fost cel mai frumos film pe care l-am vazut anul acesta!).

Cu o nota de 7.9 pe IMDB (stiti voi ca e greu ca un film sa aiba note mari pe IMDB, hihi), regizat de Calin Peter Netzer si cu o super-distributie din care fac parte Luminita Gheorgiu, Florin Zamfirescu, Ilinca Goia, dar mai ales Natasa Raab, pentru care eu am o sensibilitate, filmul a castigat frumosul premiu Ursul de aur de la Berlin (atentie:PRIMUL film romanesc care reuseste asta). Si de altfel, pe buna dreptate, pentru ca acest film a surprins drama psihologica a unei familii cum nu se putea mai bine.

Inainte de a adauga propriul meu comentariu, va voi lasa descrierea oficiala: Într-o seară de primăvară deosebit de rece, Barbu, la volanul mașinii sale, cutreieră pe străzi cu 50 km/h peste limita legală, și doboară un copil. Copilul moare puțin după accident. Barbu riscă între trei și cincisprezece ani de închisoare. Mama sa, Cornelia, o arhitectă din înalta societate a țării, hotărăște să intervină și începe o campanie pentru salvarea fiului său letargic și lipsit de energie.

Zic, fara exagerare, ca este in top 3 filme romanesti pe care le-am gustat sau (si mai rau) la care am varsat cateva lacrimi. Din fericire- relatia cu mama mea a fost una foarte stransa, insa in niciun  caz bolnavicioasa, ci mai degraba de prietenie, respect si intelegere. Cred insa cu tarie, ca cineva care a trecut printr-o astfel de relatie acasa se va regasi in totalitate in comportamentul Cornelei, mama prea protectoare.

Nu am de gand sa fac o recenzie subiectiva,  consider insa ca vorbim despre un joc perfect al actorilor, un scenariu care nu iti permite nicio secunda sa te plictisesti, nu am observat replici "de umplutura", iar filmul m-a tinut captivata pe toata durata celor 116 minute.

Desigur, lacrimile au curs, pe ascuns, ca nu e frumos sa-ti curga rimelul pe scaune, pe camasa, pe pantaloni. Cred ca a reusit ce isi propune aproape orice film de acest gen: sa te faca sa intrebi "Eu ce as face?"

Va multumesc pentru acest film frumos. La cat mai multe. Nota mea 10/10


sâmbătă, 13 aprilie 2013

Am promis

Mi-am promis, mai bine spus, că voi scrie mai des. Că voi lăsa cuvintele să iasă și voi scrie de fiecare dată când simt nevoia. Bine, bine, când sunt acasă nu se pune, că sunt acasă și oricât ai vrea să scrii nu ai timp. Ai oameni dragi de iubit, așa că n-o să mă blamez și pentru asta.

Acum sunt în aeroport în Frankfurt pentru a îmi aștepta zborul. Mai am în jur de 2 ore de așteptat, neobișnuit de mult, luând în calcul faptul ca eu de fiecare dată am escală doar de o oră și jumătate. Astăzi am avut 5, suficient timp pentru a savura o cafea deși nu îmi stă în obicei să beau, insă acum lipsa somnului și-a spus cuvântul așa că am decis să torn lapte și...atât. Am în față niște ferestre uluitor de mari în spatele cărora se întinde toată măreția aeroportului pe care deși am fost de atâtea ori am fost prea ocupată ba să ajung în Aberdeen să fac față cu brio responsabilităților care de fiecare dată mă așteaptă cumințele (acum cu atât mai mult, în luna de zile care mi-a mai rămas de stat acolo am de completat formulare peste formulare pentru Erasmus, teste peste teste, examene orale și examene scrise), fie târăsc un troller fericită pregătindu-mă să alerg la o poartă de îmbarcare care mereu începe cu B ca să ajung la București. Niciodată nu m-am uitat ce e în aeroportul ăsta. Bine, recunosc, am mai văzut câte un smoking lounge, da?

Dar acum chiar mă uit la tot soarele ăsta și mă bucur. Să mă bucur acum, căci probabil mi se va încreți părul (la propriu) de la ploaia din Aberdeen.  Se plimbă o mulțime de oameni aici, îi auzi vorbindu-și limba pe un ton mai blând, mai calm, râzând, sau depotrivă pe un ton rece, sec sau adeseori ridicat. Cea mai comună limbă? Româna, cu înjurăturile-i clasice.

În dreapta mea două doamne discută despre cât de nasoală este mâncarea de la MC, în franceză. Una dintre ele spune cu gura plină de cartofi cât de nesănătos e. Eu acum citesc Franțuzoaicele nu se îngrasă. Să fie doar coincidențe?!!?!?

Am constatat că înțeleg și portugheza și mă surprind ascultând discuțiile altora (doar în scopuri educative, no offence).

Închei promițându-mi că voi scrie din nou pe teme stricte, nu randomly.


luni, 1 aprilie 2013

Exercitii de echilibru

Tudor Chirila si exercitiile sale de echilibru mi-au ocupat cateva seri si au tinut companie catorva tigari si cesti cu diverse bauturi menite sa acompanieze tigarile. Tudor Chirila este un om adevarat. Un artist adevarat, un actor adevarat. Nu isi doreste sa fie un model al societatii, doar este, din toti porii.

Draga Tudor,
Am iubit pe muzica ta. Am cantat 18 ani din toti rarunchii chiar daca eu nu aveam 18 ani, iar la 18 ani abia am inteles-o. Vara asta am sa ma indragostesc, imi spuneam eu. Si m-am indragostit pe melodia ta. Am cantat pe strazi laturalnice aburiti de alcool ieftin "Nu ne mai trageti pe dreapta", m-am intrebat "De ce?", de atatea ori, iar undeva in Vama, am iubit. Din tot sufletul. Tudor, hotelul tau Cismigiu a fost cantec de karaoke de o mie de ori si motiv de aplauze tot de atatea.

Intre timp, am crescut. Am devenit "om mare" (ce expresie mizerabila, Tudor), si mi-as dori sa mai fiu "Copilul care alearga catre mare". Dar sa stii, Tudor, chiar daca am crescut tot vreau sa fiu lovita de o "epidemie de iubire" si imi doresc ca eu si prietenii mei "sa dansam" pe aceleasi ritmuri.

Te-am citit, Tudor, de acum mult timp. Iar acum am citit exercitiile tale de echilibru si m-am regasit in atatea din randurile tale. Iti multumesc pentru scrisoarea catre Fat-frumos si pentru scrisoarea catre liceeni. Nu mai sunt liceana, dar am fost candva. Si e atat de emotionant sa te transpui din nou in aceleasi timpuri. Stiam mare parte din scrierile atat de curate adunate in cartea ta, insa m-am bucurat ca si cum le-as fi citit prima oara.

Tudor, cartea ta este ca o gura de aer rece. Ca o Cola zero langa tigara de dimineata. Ca soarele care iti mangaie pentru prima data pielea in prima zi de plaja din an.

Iti multumesc.

Cu dragoste,
Cristina


sâmbătă, 30 martie 2013

Iubi?

Este clar ca sunt o diva. Asta nu tre's-o stabilesc eu nici cu voi nici cu nimeni altcineva. Pentru ca ma trezesc dimineata si aud oglinda urland: ESTI O DIVA! Arat p-e-r-f-e-c-t, ie-te asa, ciufulita (vorba vine, ca eu nu-s ca voi, ametitelor), cu cearcane (vb vine iar, eu n-am cearcane) si ma uit in oglinda si m-as pupa pe botu'meu pe care l-am injectat iar (ce diva ai vazut tu fara botox, hai nu fi cretina).

Dup-aia imi continui dimineata in cel mai fabulos mod posibil: o sun pe pisi sa-i zic sa-mi cumpere o cafea cu vanilie (cum cine-i pisi?Una dintre admiratoarele si servitoarele mele) timp in care fumez vreo 4-5 tigari pana se misca vita asta. Cand vine in sfarsit cu toalele aruncate pe ea de parca-s aruncate de la balcon o invit frumusel afara ca sa nu-mi stric ziua. Degeaba iti injectezi in frunte daca te apuca dracii, ca te apuca aiurea, oricum nu se vede! Si daca am draci si nu stie toata lumea degeaba ii mai am. Ei a dracului. Asa, sa revenim.

Ma duc si-mi admir hainele. Ce fitze cu Chanel si alte d-alea... De cand hau si Buzau' nu se mai poarta ametita aia de Coco. Dragonul Rosu castiga teritorii nebanuite. Unde a facut proasta aia de Coco rochite albe cu falduri si mulate pe fundul meu cu silicon? Ups, asta nu trebuia sa va spun. Sau unde a facut Lubutin ala sau cum s-o scrie sandale pana la glezne acoperite?! U-N-D-E?

Eventual ma plictisesc si de asta. Ce dracului sa mai fac? Deja sunt obosita. Il sun pe iubi. Alo, iubi, ce dracu faci unde esti? La munca? Offffffff, obositoare fiinta. Da, inteleg ca trebuie si eu sa cheltui, da'nu poti totusi sa vii acasa? Cum de ce???? Ca ma plictisesc!! Sa fac curat? Da'de ce ai draga menajera, porc nesimtit? Nu ti-e rusine? Cum, ai de muncit? Chiar nu pricep ce poate fi mai important ca mine, om fara suflet.

Hai ca-i clar ca nu vine tampitu'acasa. Imi stric injectiile de botox daca ma enervez mi se contracta boticu'si nu merita. Ce sa fac? Ia s-o sun pe curva aia urata de Roxana. Oare cum se face oare ca am doar prietene urate? Hm, gata, stiu. Eu sunt cea mai frumoasa. Ce, catelelor, credeti ca-i usor sa fii asa frumix? Nu e!

I-am ordonat curvei de Roxana sa ma scoata la o cafea. Vrea sa ma duc s-o iau cu masina, muritoarea de foame. De cand s-a despartit de burtosu'ala a ramas si mai saraca decat era. Najpa. Pana una alta m-am decis sa-mi mai pun o poza pe Facebook. Care oare? Aaaaa, gata stiu! Aia in care stau pe spate, mi se vad sanii (si un sfarc, sper sa-l observe toti, ca daca nu n-are rost), cu noul ruj rozulet de la Rubi roze cumparat de iubi (el zice ca e cea mai jmk firma), si cu parul pe perna rasfirat (era putin murdar da'ce conteaza?diva-i diva). Ii pun 3 efecte, arat ok. Da'ce citat pun? Ahhhh daaa...era unu'...offf, cum il chema? Palica? Palir? Paler ma, Paler! Asa. Ie-te asta, cu speranta. Ce frumos! Sa curga like-urile.

Ma duc si mi fac machiajul usor de zi (fond de ten, pudra bronzanta, fard negru, creion negru, gene false si rujulet roz-light, de zi), si ies cu Roxana pana diseara la cumparaturi si la o cafea. Povestim despre ce trista e ea, apoi intervin si ii atrag atentia ca bate campii si revin la fericirea mea. Ce fiinta egoista...ma incarca cu prostiile ei. C-a parasit-o burtosu', ca bate vantu naspa, ca a inceput sa cheleasca, etc. Of, ea chiar nu intelege ca eu sunt mai importanta?!?!!?!?!? Nu cred ca mai ies cu ea, ies cu Simona, ea macar tace si se uita indragostita spre mine. Cred c-ar vrea sa fie si ea ca mine, catzeaua...A vrut si ea sa se vopseasca blond pui da'i-a iesit naspa. Hahahaha.

Ajung seara acasa, vine si iubi. Stam in pat imbratisati si ii zic: "Iubi, maine imi dai 100 de euro de o rochie?"


joi, 28 martie 2013

Cand "Nu am timp" ne desparte

Nu stiu daca i-am spus vreodata vreunui om drag "Nu am timp", cu atat mai putin dupa ce am auzit cuvintele magice "Am nevoie". La "am nevoie"intotdeauna am lasat balta orice as fi facut in clipa aia, indiferent ca visam la cai verzi pe pereti, imi faceam lucrarile pentru universitate sau eram la sala. La "am nevoie" am alergat inspre a ajuta oricine ar fi spus aceste cuvinte. Si sa nu va ganditi la "am nevoie" ca la un apel disperat de ajutor. Ci sa va ganditi la el ca la un "Vad ca ai nevoie de mine, de cineva, de un suflet care sa fie acolo langa tine. Cu o vorba buna, ca de multe ori nu poti face ceva concret".

Asa sunt eu. Nu imi pot imagina, de altfel, sa spun NU. Desigur, exista un catralion de scuze sa uiti de oameni : ti-ai pierdut telefonu', ti-a murit pisica, poneiul tau a racit si vomita ciupercute rosii, nu ai avut timp, ai facut intoxicatie de la ciocolata heidi 75% cacao, a intarziat autobuzu', ai fost la inmormantarea matusii Tamara. Exista un catralion, asa cum v-am zis. Dar de ce sa le folosesti? De ce sa iti lasi prietenii la greu, ca apoi sa revii cu fruntea sus, aranjata si frumoasa atunci cand ei, prietenii care tocmai au trecut de greu, -ei stiu cum-, te asteptau. Doar ca nu te asteptau acum. Ci...atunci.



As vrea sa va rog, desi eu nu sunt nimeni. Eu sunt doar o voce de undeva din spate. Dar repet, as vrea sa va rog sa nu uitati niciodata ca o zi are 24 de ore. Pe care fiecare dintre voi alegeti sa le folositi  in asa fel incat sa va fie bine voua. Le folositi cum considerati fiecare dintre voi ca merita si e productiv. Dar sa nu uitati, va rog, ca in cele 24 de ore ai timp sa ajungi seara acasa si sa dai un telefon sa intrebi "Esti bine?" si chiar sa ascultati raspunsul. Ca daca suni si intrebi "Esti bine?"si apoi treci la lucrurile tale nu are rost sa iti donezi cantitatea enorma de ipocrizie si egoism. Pastreaz-o pentru tine.

Poate chiar acum iti dai seama ca "Nu am timp"paleste in fata lucrurilor pe care tu le-ai face pentru oamenii dragi, chiar si atunci cand ei NU AU nevoie, dar cu precadere atunci cand au.... Inca o data, desi risc sa ma repet: Pentru noi toti ziua are 24 de ore. Aceleasi 24 de ore. In care unii dintre noi uitam de oameni, altii ii pretuim. In care unii dintre noi iubim, altii ignoram. In care unii dintre noi ne tinem promisiunile, altii le uitam si apoi spunem ca n-am avut timp. Si oare pe cine mintim?

Iar daca tu, azi sau maine sau peste 2 ani auzi "Nu am timp"dupa ce ai spus "Am nevoie", mai ales atunci cand tu ai alergat fara sa auzi vorbele, cred ca e timpul sa nu te intristezi, ci sa te ridici si sa te duci la o masa unde se serveste Iubirea, Respectul, Prietenia neconditionata. Ca doar esti tanar, nu? 


luni, 25 martie 2013

Londra, m-am indragostit de tine

Asa cum v-am promis, o sa scriu acum despre calatoria pe care am facut-o la Londra. Spre deosebire de cea din Edinburgh, despre care v-am scris AICI, in Londra am avut 3 zile pline pentru a ajunge la toate atractiile pe care ni le-am propus.

Sa incepem cu biletele (desi iarasi nu este relevant, eu plecand tot din Aberdeen). Am platit 65 de lire, dus-intors cu Easy Jet. Am avut voie cu un bagaj de maxim 10 kilograme. Decent, pentru 3 zile. L-am umplut cand m-am intors, norocul a fost ca nu a fost cantarit, deoarece cel mai probabil depasise cu mult limita neismtirii. Magneti de frigider, haine, pantofi, suveniruri si cadouri, ziceam...

Hotelul. Am stat in Sudul Londrei, intr-o zona care se numeste Crystal Palace. Queen's hotel este numele hotelului si consider ca a fost perfect pentru ceea ce mi-am dorit eu. Am platit 90 de lire pentru 3 nopti (impartit la 2 persoane=45 de lire), in care am avut mic dejun inclus (irelevant, micul dejun insemna o felie de paine cu gem si o cafea). AICI aveti linkul hotelului, care a fost ideal. 5 minute pana la statia de metrou, deci super!

Transportul in Londra. Acest lucru este foarte important, fara mijloacele de transport in comun nu aveti nicio sansa, cu siguranta. Noi am facut asa: am cerut un DAY PASS, care a costat 8,50 lire si am avut acces la toate zonele Londrei (este impartita pe zona de metrou 1, 2, 3 si 4). A fost perfect, oricum nu ne trezeam sa plecam mai repede (nici nu aveai unde sa te duci, toate atractiile deschideau de pe la 9, 10 chiar)

In prima zi nu am avut din pacate timp de prea multa foiala, ne-am instalat in jur de ora 5. Am luat-o agale catre statia de metrou si ne-am oprit in centru. Am coborat la fix pentru ultimele minute de lumina ca sa putem sa ne fotografiem cu London Eye si imprejurimile.

Am intrat in cladirea in care se gaseau bilete pentru majoritatea atractiilor si ne-am asezat la rand. Am prins o oferta super: Madame Tussauds+ London eye cu 35 de lire, in conditiile in care separat ar fi fost in jur de 45. Super! Apoi ne-am asezat rabdatori la coada pentru London eye, care deja se luminase, fiind seara.

Odata ce ne-am vazut instalati intr-una din cabinele confortabile ale maretului London eye  am luat un loc pe bancuta impreuna cu ceilalti turisti si ne-am lasat suprinsi de maretia care se intindea in fata ochilor nostri si de multitudinea de lumini care de care mai vii.
In poza aveti una dintre privelistile din London Eye (aici am facut o multitudine de poze!)
  Dupa aceasta am luat-o agale catre hotel, dorindu-ne sa ne trezim foarte dimineata a doua zi pentru a continua aventura Londra.

Ziua 2. 
Ziua cu numarul doi ne-am decis sa o incepem vizitand Madame Tussauds, pentru care deja aveam biletele de cu o zi inainte. Ca sa ajungeti la Madame trebuie sa coborati la statia de metrou numita Baker street. Cand iesiti de la metrou faceti stanga si o tineti drept, madame este aproape, vreo 5 minute de mers pe jos. Am stat la o coada impresionanta, ce-i drept, dar care a mers in regula de rapid.
Madame Tussauds este un muzeu tare frumos. Puteti face poze cu toate statuile, cu conditia sa asteptati si sa ii respectati pe ceilalti care de asemenea doresc si ei sa faca poze. La anumite figuri de ceara (familia regala, Obama, etc) vi se vor face fotografii profesionale pe care dvs., alegeti daca sa le achizitionati sau nu la finalul turului (10 lire una, 15 doua, etc). Daca ma intrebati pe mine-nu merita.  Aici nu voi atasa poze, deoarece in toate apar si eu sau cineva care a fost in excursie- dar descoperiti singuri toate deliciile. Marylin, Audrey Hepburn, Robbin Williams, Einstein, Shrek, Rihanna sunt doar cateva nume!:) Plus ca spre deliciul meu, la sectiunea de groaza era si...Vlad Tepes!

Dupa ce am iesit din Madame Tussauds, am luat pranzul la un mic pub de vis-a-vis. A fost perfect in regula, preturi putin piperate, dar cu in jur de 13 lire am mancat o masa completa fiecare.

Apoi am luat-o agale catre urmatoarea destinatie: Shakespeare's globe's theatre. Ca sa ajungeti aici puteti cobori fie la London bridge, fie la Southwark. Am impresia ca noi am coborat la Southwark, insa am mai facut in jur de 15 minute pe jos. Eh, asta da tur! Am platit 14 lire fiecare, ca sa aflam istoria teatrului lui Shakespeare, minunatul teatru fara acoperis (din motive de economie), in care jucau spontan, vazuti de mii de oameni. Nu doresc a va da spoilere nici aici, ghidul este super si povestile sunt delicioase! Va atasez totusi o poza!


Dupa ce ati terminat turul oferit de ghid, vi se ofera accesul intr-un micut muzeu, in care gasiti costume, documente si asa mai departe. Nu m-am dat pe spate dupa muzeu, insa turul a fost superb!

Dupa asta am luat-o agale pe pod, ca sa ajungem pe partea cealalta la St Paul's cathedral. Din pacate- a fost prea tarziu ca s-o mai putem vizita insa am admirat-o de pe afara, este superba!

Hop in metrou...urmatoarea destinatie: faimosul Picadilly Circus! O zona minunata- aici am gasit si...pam pam: M&M's world. Un magazin dedicat bombonelelor colorate, cu figurinele mari, cu standuri intregi de bomboane si suveniruri. Intr-adevar, suvenirurile (tricouri, magneti de frigider, plusuri) sunt foarte scumpe, insa bombonelele sunt accesibile si ultra-bune:)
Dupa aceasta am luat-o agale iarasi catre metrou si am coborat la statia Oxford street, ca sa iesim pe strada faimoasa a Londrei, plina cu toate felurile de la magazine. Victoria's secret (ah, frumos tare!), Chanel, Prada, dar si Primark (cel mai accesibil magazin din UK dpdv al hainelor), Forever 21 (f accesibil din nou!), H&M, Pull&bear, etc. Mai bine uitam de strada asta ca am incarcat pungile, mainile, bagajul si am golit portofelul, hehe!

In ziua cu numarul 3 am facut un...tur al groazei! (Se pare ca nu ne putem abtine, insa de data aceasta a fost unul pe bune, nu ca in Edinburgh, hahaha). Se numeste London Bridge experience: London tombs.  Este la una dintre iesirile din London bridge tube station. Am platit 13 lire fiecare si ne-am...ingrozit! Chiar a fost scary dar si amuzant totodata si cu povestioare amuzante ale ghizilor deghizati si ei scary. Merita!

Apoi ne-am oprit la Buchkingam palace (nu se poate sa vizitati Londra si sa nu ajungeti acolo!). Minunat. Vremea in acea zi a tinut cu noi, a fost soare si caldut. Din pacate de aici nu am reusit sa gasesc nicio poza in care sa nu fiu si eu (suspectam ca-s narcisista, acum incep sa fiu sigura). Alaturi este Hyde Park, ditamai parcul, o splendoare verde. 

Strabateti parcul cu incredere ca sa iesiti la grandiosul Big Ben! 


Dupa asta am tras o vizita scurta in Trafalgar Square unde se afla si British Museum, ca apoi sa luam pranzul aproape de Trafalgar, unde am mancat cu reducere de student la in jur de vreo 10 lire.

Ne-am intors cu mare drag in zona cu London eye, unde am facut poze pe pod si ne-am vazut si compatriotii romani incercand sa fraiereasca poporu'britanic. Ia uitati ce minunatie de pe pod (sa va cumparati alune date prin caramel, yummy!)
Fiinda deja se facuse seara, ne-am intors pe Oxford Street (pentru si mai mult shopping, ce credeati?!), ca apoi sa ne retragem la hotel, trebuind sa plecam noaptea pentru a ajunge la aeroport in timp util.

Imi pare rau ca am avut doar 3 zile la dispozitie, mai erau lucruri pe care mi-as fi dorit teribil sa le vizitez,  nu am avut insa timp- deoarece ajungi destul de greu de la un obiectiv la altul si dureaza vizitele. Voi ati fost in Londra? Ce v-a placut?

marți, 12 martie 2013

Energieeeeee

Am maine test de traduceri la franceza, un eseu de finalizat, un proiect la spaniola de facut, dus de facut, haine de pregatit si exercitii pentru abdomen si brate de facut si m-am gandit ca...scriu pe blog scurt si apoi, desigur, ma apuc! Ca intotdeauna cand ai ceva mai important de facut apare ceva care pe moment pare si mai important, cred ca stim cu totii. Sunt pe o supradoza de energie, ma zdruncin prin casa de 2-3 ore bune fara sa fac nimic concret. Ah, stati, am facut ceva concret: mi-am bagat toate colierele si bratarile intr-o punga pentru sederea acasa. E...concret, nu?

Acum serios, am prea multa energie, doriti sa va donez si voua o bucatica? Sa stiti ca nu am uitat despre postul cu ce e de vizitat la Londra, care banuiesc ca va fi interesant, am detalii despre unde sunt localizate toate atractiile+ preturile acestora. Nu nu nuuuuuuu, nu stiu despre ce sa scriu, in afara de ca in 4 zile ma duc acasica si nu se mai intelege omu'cu mine ca doar la asta imi sta gandul.

Acum, ca a mai trecut aproape un semestru vreau sa-mi fac un sumar al lucrurilor pe care le-am invatat, asa un fel de memento ca pot:


  • Ca vietii nu ii pasa daca ai tu rabdare sau nu. Pe ea nu o intereseaza daca tu vrei tot si vrei ACUM. Dar, pe de alta parte, lucrurile pe care ti le doresti devin reale daca lupti pentru ele. Chiar daca nu acum, ci peste 3 luni, 5 luni, 7 ani... Toate la timpul lor!
  • Ca n-are nicio relevanta daca esti un esec in bucatarie si ca torni prea mult bulion si mancarea se ineaca in sos. Pentru ca data viitoare vei pune exact cantitatea potrivita de bulion! 
  • Ca degeaba astepti rezultate dupa 2 sedinte de sala, vei vedea rezultate dupa 2 luni de "working your ass off"
  • Ca degeaba bati tu din picior, trebuie sa-ti mai julesti si coatele si sa plangi putin (vorba vine, la figurat, ca big girls don't cry)
  • Ca toate se rezolva, dar INCET, si daca le lasi, ca tot veni vorba de batutu'din picior de mai sus, care pare a fi specialitatea mea.
  • Si am mai invatat ceva: daca nu ma duc ACUM sa invat la franceza e tristut.


  • Va puuuuppp, paaaaa

    luni, 11 martie 2013

    Amintiri din vremuri de mult trecute



    Suntem pe 10 martie, ceea ce inseamna ca iarasi se apropie cu pasi repezi vacanta de primavara, care ma aduce din nou, ACASA, ca toate lucrurile sa capete iarasi sensuri multiple. Oricat de fericit ai fi intr-un loc, nu poti sa fii mai fericit decat esti acasa, cred cu tarie in asta. Pentru ca acasa e altfel de fericire. ACASA e tot ce stiai tu si ceea ce nu iti poate lua nimeni. Acasa sunt prieteniile care nu s-au clatinat deloc, desi esti plecata de 2 ani, acasa sunt cafelele si barfele interminabile si soarele. Acasa sunt cluburile si magazinele preferate si mancarea desi uneori calorica, perfecta la gust, asa cum visai de mult, oricat de bine ai gati tu. Inca 6 zile si iarasi ma voi afla in aeroport la Bucuresti uitandu-ma cu ochi de copil dupa cei dragi ai mei care ma asteapta dupa usile mari care se deschid, chinuindu-ma sa tarasc un geamantan mult prea mare si o geanta mult prea grea pentru kilogramele si inaltimea mea.

    Este duminica. Am avut o zi relaxanta in care m-am bucurat de mine, iar acum, ca de final de zi ascult melodia pe care v-am postat-o mai sus si incerc sa ma pregatesc psihic pentru a da randament cat mai bun in aceasta saptamana, pentru ca mai am inca lucruri de terminat inainte de a pleca in vacanta(desi din cauza imi vine topai intr-una, nu sa finalizez proiecte/eseuri). As minti sa spun ca nu am fost fericita chiar si in cele mai "negre"timpuri (vorba vine negre, mereu ne plangem pentru nimicuri si uitandu-ne in spate ne dam seama ce fericiti eram!), as minti sa spun ca nu am avut si am o viata frumoasa.

    Si in timp ce imi indesam cartile si echipamentul de sala in geanta pentru ziua de maine mi-am adus aminte ca din clasa I pana in a 12-a la sfarsit, am spus: "Ma duc sa imi fac ghiozdanul". Si acum spun, desi ghiozdanul este inlocuit de genti mari si colorate. Mi-as dori sa ma intorc la perioada in care imi faceam "ghiozdanul", in care intram in clasa si ne amuzam de indata ce treceau primele minute si ne mai trezeam din somnul in care motaisem chiar si mergand spre liceu.

    In seara aceasta am privit poze si filmari vechi si mi-am adus aminte cat de plina de viata sunt. Mi-am adus aminte ca eram un zambet mare afisat pe fata tot timpul. Fatacarezambestetottimpul. Inveseleam pe toata lumea, nu aveam nevoie aproape niciodata sa fiu eu cea inveselita, pentru ca radeam atat de tare incat impingeam toate necazurile intr-o groapa mare mare.

    Mi s-a facut dor, atat de dor uitandu-ma la pozele acelea, incat mi-as dori sa ma rup pe mine si pe cei dragi de acolo, sa ne zgaltai si sa spun: "ALO, NOI INCA SUNTEM TOT AIA, TOT PROSTII AIA PE CARE-I LEAGA O PRIETENIE PUTERICA!". Alo, noi nu am crescut, suntem tot acolo, in momentele si locurile acelea, cu toata frica si dezamagirile prin care am trecut. Alo, treziti-va, suntem tot aceeasi, oamenii aia fericiti din poze. Mi s-a facut atat de dor ca aproape m-a apucat disperarea.

    Nu stiu cum sa scriu aceasta postare incat voi sa intelegeti cat de recunoscatoare sunt eu pentru familia mea, pentru prietenii mei de acasa si pentru prietenii de aici- oameni pe care in scurt timp am inteles ca ii iubesc si ca ma pot baza. Cand pleci te gandesti ca poate nu vei avea prieteni ca cei de acasa. Dar gasesti oameni minunati oriunde. Va multumesc.

    Imediat vin acasa, mi-a fost atat de dor de voi. Mama, vin acasa, mai puternica, mai frumoasa, mai slaba si mai mandra de mine. 6 zile. Tic tac. 


    duminică, 10 martie 2013

    Ce TREBUIE sa vizitati in Edinburgh

    La inceputul anului mi-am facut o lista de DO IT pe care scria asa: viziteaza Edinburgh si Londra.

    Pe 9 si 10 februarie am vizitat Edinburgh, capitala Scotiei, pret de 2 zile. Este minunta. Am vizitat cladiri, muzee, locuri foarte frumoase, iar strazile capitalei sunt incarcate de istorie si speciale din toate punctele de vedere. Strazile late, oamenii pe strazi, studentii...totul este frumos. Sunt oameni FRUMOSI!

    Pretul biletului. Chiar daca va dau acest detaliu, cat am platit eu de aici, ar fi irelevant, deoarece am plecat din Aberdeen, cu un pret modic de autobuz, durata calatoriei fiind de 3 ore si jumatate, aproximativ. Nu stiu, dar banuiesc ca exista zboruri low cost din Bucuresti.

    Hotelul. Hotelul a costat 25 de lire camera single pe noapte si se numeste Tune Hotel. Norocul a fost ca este la cam 20 de minute de mers pe jos de centru, deci prin urmare costurile. AICI gasiti site-ul hotelului si pozele aferente.

    Acum ca am lamurit "formalitatile", am sa va fac o lista cu locurile pe care le-am vizitat, adresa acestora si pretul intrarii.

    1. Scottish National Gallery.

    Intrarea este libera si galeria este minunata. Este impartita pe departamente, cel mai mult m-au incantat picturile franceze pentru care am o pasiune, acolo gasind o parte din tablourile mele preferate, spre surprinderea mea.

    Gasiti tablouri inca din perioada renascentista pana la finele secolului XX. Consider ca merita o vizita, nu va dura prea mult, promit.



    2. Musem on the Mound.

    Localizat la 2 minute de mers pe jos de Scottish National Gallery, Musem on the Mound are si el intrarea gratuita.

    Ce este special la acest muzeu? Puteti vedea bancnote adunate la un loc in valoare de un milion de lire, cea mai veche bancnota a Scotiei, istoria faimoasei Bank of Scotland.

    Nici acesta nu dureaza mult, fiind un muzeu micut, insa merita pe deplin.



    3. The real Mary's King's close.

    Nu are niciun rost sa vizitati Edinburgh daca nu ajungeti si AICI. In acest tur fabulos veti vedea cum traiau oamenii in Scotia in secolul XVII, istorie amestecata cu umor si cu locuri intunecate.

    Pretul acestui tur este de 12, 95 lire pentru adulti, 7.45 pentru copii (a se nota ca turul nu este potrivit pentru copiii sub 5 anisori) si 11,45 pentru studenti la prezentarea unui ID valabil de student (la noi a functionat pentru ca studiem in UK, dar banuiesc ca trebuie sa mearga si cu orice alt ID...)

    Aici din pacate nu am fost autorizati sa facem poze, insa nici nu ar fi iesit, fiind intuneric.

    4. Camera Obscura.

    AICI gasiti site-ul lor, este o atractie simpatica, cu fel si fel de iluzii optice, oglinzi, locuri haioase de facut poze dar punctul central al acestei atractii este un tur 360 al imprejurimilor, direct de pe acoperis. Camera obscura este situata exact la poalele castelului, o veti localiza rapid.

     Preturile sunt urmatoarele: Adult 11,95, student 9,95. Fac si reduceri pentru grupuri, de asemenea.



    5. Museum of childhood. 

    Intrarea este de asemeni libera, ca majoritatea atractiilor din Edinburgh, este un muzeu micut, dar care merita vizitat, va las si niste poze de preview.

    Este situat pe High Street, la numarul 42. Merita, ca sa treceti printr-o mica istorioara a copilariei.




    6. Elephant's house cafe.

    Aceasta cafenea este aceea in care J.K. Rowling a scris parti masive din Harry Potter, avand priveliste de pe geam chiar maretul castel. Aici am savurat o placinta de mere cu inghetata si o ciocolata calda. Nu este exagerat de scumpa (2,20 ciocolata calda si 5 lire placinta), atmosfera este minunata, locul este foarte placut si cald.



    Din pacate, nu am reusit sa vizitam mai mult de atat, castelul l-am vazut la exterior dupa ce am auzit din surse sigure ca nu este cazul si nu merita a plati intrarea pentru a il vizita si pe interior. Calatoria noastra a durat doar 2 zile, in care am reusit sa vedem toate aceste lucruri, sa ne plimbam, ba chiar sa facem si un pic de shopping.

    As dori sa va recomand, daca considerati ca acest lucru poate fi adaugat in bugetul vostru, sa faceti un ghost tour. Ghidul va va duce in locurile care au faima de a fi renumite, precum niste cimitire si strazile orasului, spunandu-va povesti. Desigur, nu veti vedea fantome (noi nu am vazut, dar cine stie), insa este foarte interesant si putin infricosator! Am platit 10 lire, cu cardul de student.

    Ca si concluzie, Edinburgh nu este un oras scump (nu mai scump decat Aberdeen, in orice caz), mancarea este decenta (neaparat sa incercati faimosul Scottish breakfast-cam peste tot este 5-6 lire).

    Suvenirurile au si ele preturi decente: 3-4 lire un magnet de frigider (eu ii colectionez, asa ca vanez peste tot pe unde merg). Alte suveniruri de regula nu cumpar, deoarece de obicei fie am limita la bagaj, fie ma incarc cu alte lucruri (precum shopping, bata-l vina), asa ca ma multumesc la aceste obiecte micute.

    Merita pe deplin o excursie aceasta frumoasa capitala si cred cu tarie ca nu doar pentru noi, care am ajuns repede acolo-ci si pentru voi, chiar si din Romania care nu este tocmai aproape.



    vineri, 8 martie 2013

    Scrisoare pentru mama

    Draga mama,

    Astazi este de o mie de ori mai mult ziua ta decat ziua mea. Esti de 3 ori femeie: mama, sotie, carierista.

    Pentru mine ai fost multiplicata la 5. Mi-ai daruit tot ce am dorit eu, dar mai presus de toate intelege, respect si iubire neconditionata. M-ai aparat de fiecare data (poate chiar si atunci cand nu am avut dreptate), m-ai sustinut, mi-ai ascultat toate visele prostesti (care apoi au devenit realitate, cine ar fi crezut?), mi-ai impartasit pasiunea nebuneasca pentru shopping, m-ai invatat sa fiu ingrijita, aranjata.

    M-ai invatat sa ii respect si sa ii ajut pe cei care au mai putin ca mine, pentru ca toti suntem oameni. (indiferent  din ce punct de vedere ar avea mai putin). M-ai invatat sa am mila si niciodata sa nu dau intr-un om gata lovit.

    M-ai invatat tot tu, poate unul dintre cele mai importante lucruri pe care astazi le stiu si ma ajuta sa merg mai departe: sa lupt. M-ai invatat ca nu exista sa iti doresti si sa nu poti avea.

    M-ai invatat sa nu copiez la un examen, sau sa nu o iau niciodata pe calea usoara. Si nu o fac, iar asta imi aduce satisfactie.

    Ai fost intotdeauna frumoasa, puternica si imi doresc ca intr-o zi sa fiu EXACT la fel ca tine. Dar tu nu ai nevoie sa auzi lucrurile astea, tu deja stii.

    Iti multumesc ca niciodata nu am simtit ca sunt singura, nici macar la 3000 de kilometri cand tot m-ai tinut de mana in felul tau. Te iubesc si iarta-ma ca nu iti scriu astfel de scrisori de 365 de ori, asa cum ai merita. Pentru ca ziua ta e in fiecare zi, nu doar AZI.

    SI sa ma ierti daca nu sunt copilul ideal, dar in fiecare zi imi doresc sa fiu mai buna si tu sa fii mandra. Pentru mine, pentru noi.

    Cu dragoste,
    A ta fiica

    PS: ^_^ (stii tu ce e asta!)

    joi, 28 februarie 2013

    Februarie

    sursa foto AICI
    A venit si momentul in care imi notez ce s-a mai intamplat in luna Februarie (cum am facut si pt Ianuarie AICI). Este un soi de jurnal, ca sa pot sa imi dau seama ce "realizari"am mai facut, nu uitati ca mi-am propus ca 2013 sa fie FABULOS. Eh, what to say, IT IS. Postez asta azi, desi este abia 27 (in Romania deja e 28, pentru ca aici este 22.24) pentru ca maine I'm off to London, baaabyyyy!!!:)

    -V-am zis eu ca a fost bine la examene, dar v-am mintit. Rezultatele au fost FABULOASE. Sunt foarte mandra de mine, asta a fost sesiunea numarul 3 in care am reusit sa nu pic nimic...:)
    - Am ajuns la o greutate care incepe cu 4...deci am scazut sub 50 (targetul este 45)
    - Mi-am intins parul o singura data si urmeaza astazi a  doua oara (plec la Londra, ce naibii)
    - Nu am mancat aproape deloc dupa 6 (cu marja de eroare 2-3 zile in care mi-am dat dezlegare la dieta, haha)
    -Am mers la sala aproape zilnic (exceptie 2-3 zile in care muschii erau praf)
    - Am vazut doar 15 filme pana acum si n-am apucat sa citesc deloc datorita minunatei sesiuni...
    -Deocamdata stiu una si BUNA: merg in ALICANTEEE, SPANIA, cu Erasmus, a fost prima optiune si fff.putine locuri, nu ma asteptam, am fost placut surprinsa. Alicante stai acolo ca vin si-mi aduc toate rochiile, costumele de baie si pantofii cu toc. Da? Sa nu pleci!!!! Astazi am aflat, asa ca de final de luna!
    -  Am vizitat capitala Scotiei, Edinburgh, pe 9 si 10 februarie. A fost super super, o sa scriu un post despre asta cu tipsuri
    - Maine plec la Londraaaa, tot Februarie se pune, doesn't it?
    - Am avut cateva zile uluitoare, in care am vorbit cu oameni de care mi-e drag si dor, zile in care mi-am dat seama cat de optimista si vesela sunt eu si ca nu pot fi altfel. Sa mai mentionez si ca ultimele 3 zile a fost SOAREEEE si CAAAALD si mi-am luat rochite dragute?:D Nu? Bine, nu mai mentionez
    - Am scris un text scurt de proza in cafeneaua in care J.K Rowling a scris Harry Potter (in Edinburgh, vine si asta in postul viitor, pe care am asteptat sa il scriu doar ca sa il combin cu Londra)
    -Am petrecut (nitel cam mult, zic eu, tinand cont ca pe 1 Februarie eu eram in club)
    - Am vazut niste picturi extraordinare la Scottish National Gallery
    - Am mancat scottish breakfast (da da da, prima oara)

    Asa ca...ce sa zic, Februarie a fost BUN asa cum l-am rugat in postul anterior. Uimitor cum a avut doar 28 de zile si eu in cea de a 27a am gasit atat de lucruri frumoase la luna aceasta.

    Martie, te rog eu frumos sa-mi aduci ce imi doresc eu (demersuri aproape finalizate cu Erasmus, lucrari pentru scoala ultra bune si operatia misto). In Martie de asemenea ma duc si acasa, acasa la mineeee!!!:) Asa ca te rog Martie, esti primavara, esti frumos, keep it going!


    miercuri, 27 februarie 2013

    Banalitatea

    Ma enervati la culme ca incercati sa va incadrati intr-un tipar. Ca va doriti sa fiti intr-o categorie de femei sau de barbati. Ca incercati sa va puneti o eticheta, ca astfel sa intrati in societate ca "genul ala de om". M-am saturat sa vad banalitate, mi s-a luat sa va vad pe toate imbracate la fel sau cu "breton" pentru ca..."se poarta"

    M-am saturat sa citesc interviuri cretine la care oamenii raspund la intrebarea "Ce urasti cel mai tare?" cu "Minciuna". Sau "Ipocrizia". Sau "Falsitatea".

    Sau alea in care oamenii raspund la  "Care este cea mai mare calitate a ta?" cu "Sinceritatea". Sau "Eu nu ma laud singur". Nimic nu este mai gresit decat falsa modestie prin care incerci sa te evidentiezi fata de noi, restu'nemuritorilor care au curajul sa isi spuna zilnc in oglinda cat de buni sunt, sau cat de bine fac anumite lucruri.

    Mi s-a luat si mai tare sa aud texte precum: "Toti sunt la fel" sau "toate sunt la fel". Nimic mai absurd. Probabil e si asta tot un soi de dorinta de a arunca oamenii intr-o categorie sau alta.

    Sunteti OAMENI. O-A-M-E-N-I. Nu tipare. Nu te defineste ca esti blonda, sau ca esti slaba, sau ca esti grasa, sau, sau sau...

    PS: Cum as raspunde eu la intrebarea: "Ce urasti cel mai tare?" - Ceasurile, pentru ca timpul si varsta nu inseamna nimic. Ceasurile pentru ca iti arata cum timpul se scurge. Ceasurile...si totusi daca faci TOT CE ITI STA IN PUTINTA sa ajungi UNDE VREI, NU UNDE TREBUIE ele isi pierd valoarea. Ah da...si expresia "Nu pot".

    TU ce urasti? Sau cel putin- ce iti displace teribil?

    joi, 21 februarie 2013

    Despre succes

    Nu, n-o sa va scriu 10 pasi care sa va faca sa ajungeti la succes maxim. Nu exista 10 pasi, sunt vrajeli pentru fraieri care cumpara carti gen "un ghid despre succes". Mmmm, tocmai mi-a dat prin cap ca de fapt as putea scrie o carte de genu'asta si apoi inca una numita "Cum sa te imbogatesti cand altii sunt fraieri". De ce nu cred in chestia asta?! Pentru ca "succesul"e relativ. Daca pentru mine a avea succes inseamna sa am o familie WOW (e doar un exemplu), pentru x-ulica a avea succes inseamna sa fie plin de bani. Deci ponturile ar fi useless, de ambele parti.

    Si cu toate astea: daca m-ar intreba cineva care sunt cele 3 cai catre succes (chiar m-a intrebat cineva, pentru un proiect universitar) as spune-o scurt:

    1. Sa te doara-n dos de ceea ce cred altii. O, da, asta e pe primul loc. Stiu multi oameni care si-au ratat cariera, visele, stilul vestimentar (cum sa porti roz si verde deodata?!!?), talentul pentru machiaj (ce-s mazgalelile alea?!?!), sau...viata din cauza faptului ca au stat si s-au plafonat in cuvintele altora. Eh: cei care nu aud muzica ii considera nebuni pe cei care danseaza. Stiti voi, cainii latra, ursul trece. Asa sa fiti si voi.

    2. Sa stii ca poti. Daca tu nu stii ca poti cine vrei sa stie? Papa Pius? Si tot legat de punctul 1: Niciodata sa nu lasi pe cineva sa-ti spuna ca nu poti. 

    3. Sa stii ce vrei si sa faci. "If you want something go get it." Si cel mai important e fara scuze. Nu de "maine", ci de AZI.

    PS: Deja am indeplinit 2 dintre rezolutiile 2013: Am trecut de a 3a sesiune fara restante si mi-am programat operatia despre care vorbeam. Haaaa, I'm a badass.

    vineri, 15 februarie 2013

    Tu ce faci cu oamenii care te dezamagesc?

    Recent, in cercul meu de persoane apropiate a mai intrat o persoana. Nu dau detalii, ca nu-si au rostul sau sensul aici, pe blog, insa temele pe care le discutam sunt multe si variate.



    Astazi m-a intrebat "Tu ce faci cu oamenii care te dezamagesc?" Eu i-am raspuns "Le dau un sut in cur" (scuzati-mi franceza ). Apoi m-am gandit si m-am gandit si iarasi m-am gandit pe tema asta. Nu intotdeauna am fost asa. M-am simtit adeseori slaba sau manipulata de a ierta greselile altora. Greseli peste greseli peste alt teanc de gresli si tot asa. Greseli -de altfel- inadmisibile, la care eu am inchis ochii de dragul unor lucruri sau amintiri care ma legau de persoana respectiva (Bine spus, amintiri, de care s-a ales praful), doar pentru ca...pentru ca ce, de fapt?

    Adeseori am lasat de la mine, m-am pus pe locul 2-3-4 si am inchis ochii inca o data si inca o data la nesimtirea, ingratitudinea, lipsa de respect a altora, doar sperand ca asa le vei da o lectie si le vei arata prin puterea exemplului cum esti tu un erou. Ei erou, mai bine zis...naiv! Iar eroii nu prea sunt naivi, cel putin nu in povestile frumoase pe care le stiu.

    De multe ori pastrezi oamenii care te dezamagesc in repetate randuri si din comoditate. Cui ii place schimbarea? Cui ii place sa ofere iarasi totul pe tava unui om nou si practic necunoscut? Cui ii place schimbarea?! Nimanui, frate. Desigur, e frumos. Tara noua, oamenii noi, ti-a crescut parul, ai slabit 5 kile, ai castigat 2 prieteni dar ai pierdut iubirea vietii tale. Nimanui nu-i plac schimbarile, nimeni nu vrea sa stie ca astazi nu mai este nimic din ce a fost ieri. Dar cateodata trebuie sa renunti.

     Este trist, dar te gandesti ca oamenii gresesc. Cu siguranta gresesc. O data, de doua ori, de trei ori. Dar stiti voi vorba aia? "Fool me once, shame on you. Fool me twice, shame on me." sau si mai bine zis ca sa sune mai a plaiu'mioritic "Iti bati joc o data, sa-ti fie rusine. Iti bati joc a doua oara, sa-mi fie rusine"

    Dar cred cu tarie ca nimeni nu merita sa se joace cu nervii tai, sa-si bata joc, sau sa te dezamageasca constant. Sigur, nu cred nici ca oamenii nu merita a doua sansa. Pentru ca o merita desi in 99% din cazuri o vor calca in picioare, dar nici nu merita ca in viata asta scurta sa oferi totul unor persoane care nu trebuie iar cand vei da de oamenii potriviti sa-ti fie frica sa ai incredere in ei. Pentru ca e pacat sa te pierzi, nu?

    joi, 14 februarie 2013

    Valentine's

    Inainte de toate tin sa-mi pastrez traditia de a scrie despre Valentine's in fiecare an, asa ca gasiti urmatoarele postari: 2010, 2011, 2012 (mama de cati ani blogaresc), asa cum sa-l las eu pe 2013 asa singur si lipsit de postarea penibila de Valentine's? NOT.

    Nu, nu sunt inconjurata de inimioare, ursuleti penibili, cani cu numele meu si floricele care neaparat trebuie sa fie trandafiri (mmm, pe care-i urasc!!!!). Nu, "din pacate"nici nu ma plimb romantic in frigu'asta mizerabil. Ce sa fac, single& fabulous.

    Nu?!?!? Pai cum nu?!?! Atunci ce naiba fac astazi, ce sens mai are viata mea?!? Eh, astazi m-am scos la sala, ca sa imi dau seama cu uimire ca am mai slabit 2 kilograme jumatate, aproape 3. Astazi mi s-au afisat examenele, pe care nu doar ca nu le-am picat, ci le-am luat cu note mari (ha, n-am picat niciun examen in viata asta si presupun ca o sa o tin in linie dreapta)

    Nu, nu vreau sa-mi pierd vremea anul asta cu relatii cand ma pot focusa pe cariera mea si pe ce e important pentru mine si pentru viitorul meu.

    Si da...abia astept comentariile frustratelor care sa-mi spuna cat de bine e sa ai un "ioobi" sau un "puisor" (wtf?!) langa tine. Abia astept si comentariile in care mi se va spune ca am scris asa, de-a naibii ce-s, ca de fapt sufar. Abia asteptttt.

    PS: Single and fabulous, da? Asa ca iubiti-va voi, doar intr-o zi a anului si in celelalte injurati-va. Cel putin eu nu-s fabuloasa doar pe 14 februarie. 

    joi, 7 februarie 2013

    Cuvintele dor, nu e asa?

    Educatia, cu siguranta, vine din familie. Teoretic, fiecare copil este invatat de acasa sa nu apeleze niciodata la violenta (nici macar verbala!), la abuz, sau -sub nicio forma- la a lovi pe cineva din diverse motive!

    Practica, insa, ne omoara. In fiecare scoala exista violenta groaznica intre copii, internetul e ticsit de filmulete in care oamenii se lovesc, in care oameni ajung a fi mutilati din cauza violentei, pe niste motive total absurde.

    Traim intr-o lume in care agresiunea este tolerata, daca nu cumva chiar promovata.

    Ati crede ca lucrurile acestea se intampla doar in liceu. Sau ca daca esti cuminte si in banca ta si nu provoci pe nimeni, tie nu ti se poate intampla. Nimic mai gresit! Violenta nu este atrasa doar de violenta sau de provocare. Oamenii violenti sunt violenti chiar si cu cei care nu numai ca nu le-au gresit cu nimic, dar chiar si cu cei pe care nu ii cunosc!

    Nu stiu sa imi/sa va explic de unde pornesc asemenea comportamente violente, asemenea comportamente animalice care te pot face sa consideri ca lovind pe cineva vei rezolva problemele. NU! Problemele se vor agrava, iar violenta si agresiunea pot lasa traume adanci in interiorul cuiva.

    Slava Domnului, am fost un copil ferit de astfel de incidente si in continuare refuz sa iau parte la ceva ce ar putea duce la violenta sau la o incaierare inutila, deoarece consider ca asta cu siguranta nu este o solutie in absolut nicio circumstanta, iar astfel de incaierari chiar daca par inocente la inceput, pot duce la rani fizice/psihice teribil de grave.

    Ideea acestui post mi-a venit in urma unui articol postat de Tudor Chirila AICI, in cadrul campaniei "Cuvintele dor, nu-i asa?", campanie initiata de Romtelecom. Aici il gasiti pe Tudor, vorbind despre acest lucru, partea I. Celelalte 3 parti le gasiti la related videos.

    AICI gasiti site-ul celor de la Romtelecom, unde puteti gasi consiliere, solutii, experiente ale celor trecuti prin asta. SPUNETI NU VIOLENTEI. Nimeni nu merita sa fie abuzat, agresat sau intimidat in vreun fel! 

    Copile, daca citesti asta si esti abuzat la scoala, spune ACUM! Nu iti fie frica, rusine. Cei care fac asa ceva, trebuie sa plateasca si sunt mii de solutii pentru a ii pedepsi pe acestia!

    luni, 4 februarie 2013

    Luna Ianuarie

    Luna Ianuarie s-a terminat. Tic tac, am intrat acusica in Februarie.

    Uitandu-ma la lista pe care am facut-o la finele lui 2012, tin sa fac un update cu ce am reusit sa fac deja din acea lista, sau macar sa vad ce am reusit sa fac in general.

    - A fost super bine la examene, notele cu siguranta vor fi uriase (la noi dureaza 3 saptamani pana acestea sunt corectate)
    - Am slabit 1 kilogram si vreo 200 de grame din cele 7 care doresc sa le mai pierd.
    - Am vazut 9 filme si am citit 3 carti (vreo 8 daca se pun si cele de scoala)
    -Nu mi-am intins parul
    -Mi-am achizitionat toate materialele necesare pentru ca asta sa fie un semestru prosper la universitate.
    -M-am decis unde doresc sa plec cu Erasmus tot anul viitor.
    -Nu (prea)am mancat dupa 6- desigur, am mai dat-o si in bara...
    -Am mers la sala aproape zilnic

    Asa ca Februarie, be good...

    joi, 31 ianuarie 2013

    Super-fast lunch/brunch

    Eu mai mereu sunt pe fuga si nu am chef sa stau ore-n sir gatind cand pot citi/invata/dormi/iesi in oras si mai sunt si la dieta, deci prin urmare ma ghidez dupa: Fast, good, fara calorii.

    Deci prin urmare am cam 5-6 optiuni de pranz care sa intre-n categoriile mentionate mai sus (repede bun sanatos), probabil o sa le insir in mai multe postari. Astazi va povestesc doar despre o varianta.

    Dureaza 10 minute. Pun intr-un bol dintr-un mix de legume congelate (broccoli, conopida, mazare, porumb, varza de bruxelles) si le bag la cuptorul cu microunde pe optiunea "Defrost"in jur de 7 minute. Intre timp fierb un ou tare. Cand acestea sunt gata faramitez oul (doar albus!), adaug bucatele de somon afumat, masline si un praf de curry.

    Ete si iaca pranzul. Jmeker, a?

    Ma subestimez!!!

    Fratilor, ma subestimez. Intr-una. Ba ca-s asa, ba ca nu stiu cum, ba ca n-o sa fiu capabila sa fac aia, ba ca nu stiu ce n-o sa iasa. Ca sa va dau un exemplu concret. Acum cateva zile ma subestimam ingrozitor cu examenul la sociologie. Spuneam intr-una: "Ce oribil, am sa pic, nu stiu nimic, citesc citesc citesc si nu retin NIMIC!". Am ajuns la examen si am scris 15!!!!pagini, pentru ca ghiciti ce...mi-am adus aminte TOT! Si asa fac in toate aspectele.

    Mi-am spus ca nu pot slabi 8 kilograme. Intr-adevar, nu am putut, pentru ca am slabit...9! Si acum imi doresc sa mai slabesc 6 kg, fara a-mi mai spune "N-ai sa poti!"

    Dar ghiciti ce? Am avut 3 revelatii in decursul a 3 zile si mi-am dat seama ca POT. De cand ma stiu nu a existat sa-mi doresc sa obtin ceva si sa nu reusesc. Dar de fiecare data m-am subestimat inainte, ca sa pot fi apoi uluita de rezultat. De ce? Nu stiu. Cred ca e o tendinta proasta. Dupa ce am aflat cateva chestii mi-am dat seama cat de MANDRA sunt de mine si cate am facut si cate mai pot, inca... Dar se pare ca sunt genul de om care trebuie sa-si juleasca coatele pana obtine ceva, trebuie sa o ia pe drumul greu, oare de ce nu mi-or fi placand lucrurile (si oamenii) usor de obtinut? De ce nu mi-o fi placand sa trisez s-ajung mai repede unde trebuie?

    A te subestima este o tendinta proasta precum este si sa te simti vinovat cand cineva nu te place. Ce aberatie. Daca am mai invatat ceva important, aia este: "Cainii latra, ursul trece", sau "Nu mor caii cand vor cainii". Asa ca daca-mi doresc ceva nu-mi pasa ce crede X, Y sau Z. Oare cand o sa intelegem ca traim pentru NOI? Ne traim vietile asa cum VREM NOI, fara scenarii si fara parerile idioate ale altora. Pentru ca nu am vrea intr-o zi sa ne trezim cu ideea ca toata viata am trait dupa scenariile altora in loc sa apreciem ce avem si sa ne creem PROPRIUL destin fara reguli aberante create de societate. Nu? Ba da.

    So: "Be what you want, do what you want, say what you want, because those who matter don't mind, and those who mind, don't matter"

    Concluzie 2: The only one that's standing in your way is YOU.

    marți, 22 ianuarie 2013

    Cum sa slabesti 10 kilograme intr-o saptamana sau cum sa mori mai repede

    Nu stiu cum Dumnezeu am dat eu like (sau ce oi fi facut) pe Facebook la o pagina a unui ziar faimos.. Habar nu am ce fel de "jurnalisti"sunt aia, sau daca or fi, probabil lasa scrisul articolelor pe seama nepotilor lor de 3 anisori si jumatate.

    Toate sunt aberante, au titluri pompoase iar articolele au...2 randuri! M-am invatat minte si nu ma mai deranjez sa dau click ca sa vad niste chestii total absurde, nefondate si asa mai departe. Din ceea ce stiu eu, un jurnalist in momentul in care scrie un articol trebuie sa aiba 3 surse care sa confirme ca acest lucru este adevarat. Un alt exemplu este bazat pe faptul ca cei de la ziarul respectiv "sarbatoreau" (poate au tras si un champagne party) ieri ca Marian Cozma ar fi implinit 30 de ani la 21 ianuarie. Din pacate insa, acesta este nascut pe...8 februarie! Si aici chiar nu trebuiau cele 3 surse, ci un simplu google "Data nasterii Marian Cozma".

    Dar cireasa de pe tort a aparut abia astazi: Navigand pe Facebook, dau iarasi prin news feed de un articol de la acestia: DIETA CU OU: CUM SA SLABESTI 10 KILOGRAME INTR-O SAPTAMANA. 

    M-am oripilat, dieta aceasta continea un meniu pe doua zile, luni si marti (cred ca la astia si saptamana are mai putine zile decat la noi, muritorii si ignorantii) care continea grapefruit si oua. Oua oua si iarasi oua. Deci daca nu mori, macar sa dai si tu intr-o hepatita mica, ca sa nu zici ca nu te-ai ales cu nimic. Trist nu este faptul ca multi dintre noi ne dam seama ca este aberant si nu am face asa ceva sub nicio forma, ci faptul ca multi dintre noi AR FACE-O!

    Asa ca daca vrei sa mori, gasesti tot felul de diete care iti promit 34923840 de kilograme in 3492403240 secunde. NOT. Ce-o fi in capul nostru oare cand ne supunem corpul la astfel de tratamente barbare in loc sa mancam echilibrat si sa mergem la sala? Asta se invata pe propria piele, in orice caz.

    Deci spuneti NU dietelor! Corpul nostru are o metoda de aparare, din acest motiv punem imediat inapoi kilogramele pe care l-am pierdut intr-o dieta. In momentul in care primeste foarte putine calorii, corpul isi face din instinctul de aparare resurse din depozitele de...grasime, pentru urmatoarele tratamente barbare pe care i le veti aplica! Sic.

    luni, 21 ianuarie 2013

    Schimbarea

    Este ora 2.37 in Aberdeen, iar eu cred ca mi-am supra-incarcat creierul cu sociologia astazi, invatand peste 8 ore, lucru care s-a intamplat si ieri si alaltaieri si acum 2 zile si acum 3, asta fiind ultimul examen si totodata cel mai inaccesibil.

    Sunt un mare fan al schimbarii. Ideea postului a venit in clipa in care mi-am schimbat fundalul si tema blogului, sperand ca ma atrage la a reveni la obiceiul scrisului, obicei de altfel foarte bun, care s-a dezvoltat, -zic eu-,  in urma lecturilor multe pe care le-am facut de-a lungul anilor. Mi-e dor sa scriu. Nu o mai fac, habar nu am de ce, doar daca trag de mine. Idei de scris, paragrafe lungi cu epitete multe si cu zane frumoase imi vin zilnic in cap, insa refuz a le materializa, nu stiu de ce.

    Toti apelam la schimbari pentru a nu intra intr-o rutina demoralizanta care ne-ar face sa ne pierdem orice chef de viata sau dorinta de a experimenta lucruri noi si interesante. Sigur, toti avem nevoie de o oarecare rutina care ne ofera comfort(un acoperis deasupa capului stabil, un job stabil, o relatie stabila, prietenii infloritoare, etc). Ne tundem pentru ca avem impresia ca asa totul va deveni mai nou, ne schimbam jobul in speranta ca la urmatorul va fi in regula, renuntam la relatii sperand ca in urmatoarele vom fi apreciati mai mult si ca dragostea va fi servita ca aperitiv, fel principal si desert. Plecam in tari straine ca sa ne facem vieti noi si apoi ne este dor de cele vechi.

    Imi este dor de casa, trebuie sa recunosc. Ce inseamna "acasa?" "Acasa" inseamna atunci cand cu 3 zile inainte de ziua de a pleca incep sa adun lucrusoare in valiza mea mare visinie in care incap teoretic 23 de kilograme, dar eu am reusit sa indes 29 (nu ma intrebati cum, nici acum nu stiu!). Pun haine, cadouase, incaltaminte, produse cosmetice si cele cateva rochite/bluzite noi cu care ma rasfat mereu inainte de a pleca acasa. Acasa inseamna mancarea mamei si sfaturile tatei, acasa inseamna distractie, acasa inseamna patul meu moale in care imi permit sa ma trezesc la 12 la pranz dupa ce am ajuns la 8 dimineata acasa, barfele cu prietena mea cea mai buna, intalnirile cu toti prietenii, oraselul mic si linistit si parcul curat. Acasa inseamna limba romana si vesnicele drumuri la Brasov, Bucuresti, Braila. Acasa inseamna...unde iti este sufletul!

    Dar pana una alta, suntem tineri, suntem frumosi, destepti si fiecare zburam din cuib. Asa ca sa va priasca schimbarea, astea sunt experiente care vor fi notabile si remarcabile in ziua in care vom trage linia, undeva la sfarsitul vietii spunand ca suntem...FERICITI!

    PS: Inca ma obisnuiesc cu ideea  ca in jumatate de an ma pregatesc sa locuiesc intr-un alt oras european, si apoi altul si altul...Cine stie, se spune ca in final toate drumurile duc acasa!:)

    duminică, 20 ianuarie 2013

    Ce mai googleste lumea

    Antescriptum scurt-scurtut: Imediat se termina si sesiunea asta, ma aflu la 3 zile distanta de cel mai greu examen, dar speram, speram. Am planuit o super-excursie pentru finele lunii februarie si totul merge conform planului pentru anul 2013. In rest...experimentez culinar, invat, zambesc, beau cate-un energizant, merg la sala, ma plimb, socializez.

    Acum ca tot n-am mai facut de mult o postare cu ce mai googleste lumea m-am gandit sa sa va amuz nitel sa vedeti ce 1st world problems are romanu'pe criza asta.

    Cate bluze imi iau de 30 de ron- aaa...mmm...niciuna?!
    Poze cu varsat de vant (vreo 16 cautari)- Nu va suparati, sunteti sadici? Si plus de asta, vad ca internetul chiar inlocuieste doctorul, asa cum spunea si Ralucuta acum cateva zile!
    Ce ma fac ma parasit-A pai eu stii ce zic? Sa te reinventezi olecuta, asa...O carticica de gramatica, articole pe tema cand si unde punem cratima, articole pe tema "cand se pune semnul intrebarii?", poate nitica gastronomie, mai vezi si tu un film de Almodovar, Polanksi, Fellini...d-astea, asa, de fete!
    Cum stii k te iubeste- Nu stii. La fel cum nu stii nici gramatica, probabil....
    Unde te masori in talie- Hai ca asta m-a dat pe spate. A...in talie?
    Vand pui- Merci de oferta, am si eu
    Sunt razbunatoare cema fac- Vad ca "ce ma fac"deveni un lait-motiv printre fetisoarele astea. Ce te faci...te trimit si pe tine la gramatica acusi
    Ce poti face cu o crema?- Sa ti-o intinzi in par!
    Colanti de piele- URAT, URAT, din seria "colantii nu e pantaloni"
    Poze cu mama- Mama...cui?
    Jocuri cu pupat si dezbracat fete goale- Pai la ce la mai dezbraci daca-s deja goale? A...le dezbraci de inhibitii am inteles!
    Cea mai tare replica s t desparti de cineva- It's not you, it's me!!!

    Revin, ca se intampla d-astea zilnic!