marți, 31 august 2010

despre vacanţă şi fapte/vorbe

Aveam impresia că vacanţa asta se terminase. Eram aşa, melancolică după câte lucruri mişto am trăit vara asta. Dar hop, am primit de la cineva 2 locuri GRATUITE într-o tabără din Sinaia, cazare, mâncare, hotel de 3 ***, totul inclus, plus traininguri, de la care poţi învăţa enorm de multe chestii..

 Aşa că vă las din nou, mâine am plecat spre Sinaia, cu cea mai bună prietenă. Mergem să ne mai relaxăm o săptămână, apoi eu personal intru în marjă cu pregătiri pentru admitere la teatru, pregătiri pentru cambridge. All in all, sunt fericită, şi de mini-vacanţa asta şi de faptul că începe şcoala.

  Mai jos e un post pe care-l scrisesem ieri, dar nu l-am terminat, aşa că vă las să îl citiţi


Eu am fost (şi încă sunt) genul de persoană care are în permanenţă nevoie de o confirmare. Nu ştiu dacă cuvântul corect e confirmare, sau aprobare, sau..în fine. Fie că e vorba despre că fac ceva bine sau nu, fie că da, lucrul respectiv se va întâmpla, fie că aia e aşa, invers sau oricum altcumva, fie că da, persoanele apropiate chiar ţin la mine, fie că sunt iubită şi lista poate continua.

 Uneori sunt suficiente doar cuvintele, în sensul în care te pot face să te simţi mai bine, sau pot confirma ceva. Dar oamenii în general (eu una aşa sunt), au nevoie de gesturi, de fapte. Mici, mărunte, dar care să demonstreze. 

Ei bine, la mine nici aşa nu e bine. Sunt omul pe care îl mulţumesc cuvintele, dar uneori trebuie să mai vină la pachet şi cu faptele. 

Sunt situaţii în care cuvintele mă mulţumesc şi mă fac să mă simt bine (sau mă rog, cel puţin pentru moment), dar sunt situaţii în care obosesc, obosesc să aud cuvinte spuse la nesfârşit, fără noimă sau vreo bază, şi atunci am nevoie de fapte. Mă iubeşti? Da? Ok, să văd şi eu asta.

Mie dacă nu mi se arată sau demonstrează eu simt că nu fac bine/că nu sunt iubită şi lista poate continua cu brio.

În cam orice altă situaţie sunt o persoană independentă. Nu am nevoie neaparată să vină cineva cu mine acolo sau dincolo, sau să mă ajute la x lucru. Mă pot duce până afară la ţigară singură, nu caut în permanenţă companie, nu trebuie să vină x sau y sau z cu mine la cumpărături.

Doar că am început să obosesc să cred în cuvinte. Cuvintele vin şi pleacă, se pierd, se rătăcesc. Faptele rămân. Faptele te fac să fii mare, sau să fii slab. 

Voi? Aveţi nevoie de fapte sau de cuvinte ca şi confirmare?

luni, 30 august 2010

Melodia de luni 1




Melodia mea de azi. Îmi aduce aminte de multe chestii, deşi e o melodie pe care am descoperit-o recent

Premii


Am primit de la Michelline, nu unul, ci 3 premii!

I- I love your blog, pe care l-am primit şi de la Michelline şi de la Andrei

Reguli:
1. Postează blog award-ul pe blog-ul tău.
2. Dă link-ul persoanei care ți l-a acordat.
3. Dă mai departe spre 15 bloggeri.
4. Anunță-i pe acești bloggeri că le-ai acordat premiul.


II-I love to read your blog, tot de la drăguţa de Michelline. 
 



Şi al 3lea premiu


Acum. Reguli:
  • Spune de la cine ai primit acest premiu;
  • Înşiră 10 lucruri care îţi plac;
Oferă acest premiu altor 10 persoane & let them know.

O să încep cu cele 10 lucruri pe care îmi plac.
1. Dimineţile târzii
2.Teatrul
3.Prietenii mei
4.Muzica şi dansul, care vin la pachet
5. Tot ce ţine de clothing, make up şi accesorii
6.Excursiile
7.Cafeaua cu mult lapte şi scorţişoară
8.Coca Cola
9.Winston blue
10. Viaţa!

M-am decis să dau tot setul de premii bloggeriţelor pe care le citesc zilnic. Aşa că premiile merg la

Cristinuţa (Twisted chocolate)
Andra şi Jurnalul ei de soprană


Cât despre mine...eu nu fac prea multe, încerc să mă distrez, să profit de restul de vacanţă...aşa că dorm mult, mă răsfăţ, ies pe tocuri...şi...promit să revin cu un post lung, că am cam tras chiulul