Varianta simpla:
Ma cheama Cristina (ce inceput mai banal puteam gasi in afara de asta?), si sunt proaspata studenta a universitatii din Aberdeen, Scotia, la Master of degree in European Studies.
Imi curg teatrul, iubirea si muzica prin vene...Uneori si marea. Iubesc filmele, critica de teatru si piesele. De asemeni sunt o mare iubitoare de viata, seriale, oameni, fotografie, make-up(aici sunt la inceput, dar imi tastez talentele pe cine apuc-cel mai des pe mine, evident), cartile bune, soarele, viata si dansul. Imi plac oamenii. Bine, recunosc, dar nu toți. În orice caz îi accept cu bune și cu rele. Dac-aș fi fost destul de inteligentă, m-aș fi făcut medic chirurg. Dar nu-s, așa că plec în Scoția la studii.
Nu pot sa traiesc fara iubire, pentru ca o consider cea mai importanta din viata cuiva. Asta si sentimentul de afiliere, apartenenta... Aici apare dorinta de reciprocitate, despre care vorbeam nitelus mai sus, pentru ca vreau cu tarie de la mine sa nu accept jumatati de masura, iar de la ceilalti sa-mi ofere ce e mai bun, atunci cand eu asta oferi. Si aici e inevitabil sa zic ca nu imi place sa fiu pe locul doi. Nu pot si nu vreau, vreau acea senzatie unica ca sunt de neinlocuit, chiar daca nu exista asa ceva... Imi place (ca oricarui om, de altfel, cred) sa simt ca sunt iubita si apreciata pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce isi doreste cel de langa mine sa fiu.Iubesc sa scriu, e una din cele mai frumoase forme de exteriorizare. Iubesc tot ce tine de fashion, design, arhitectura. Cred ca se poate spune ca iubesc tot ce tine de frumos, estetic, adorabil.
Varianta optimista:
Imi curg teatrul, iubirea si muzica prin vene...Uneori si marea. Iubesc filmele, critica de teatru si piesele. De asemeni sunt o mare iubitoare de viata, seriale, oameni, fotografie, make-up(aici sunt la inceput, dar imi tastez talentele pe cine apuc-cel mai des pe mine, evident), cartile bune, soarele, viata si dansul. Imi plac oamenii. Bine, recunosc, dar nu toți. În orice caz îi accept cu bune și cu rele. Dac-aș fi fost destul de inteligentă, m-aș fi făcut medic chirurg. Dar nu-s, așa că plec în Scoția la studii.
Nu pot sa traiesc fara iubire, pentru ca o consider cea mai importanta din viata cuiva. Asta si sentimentul de afiliere, apartenenta... Aici apare dorinta de reciprocitate, despre care vorbeam nitelus mai sus, pentru ca vreau cu tarie de la mine sa nu accept jumatati de masura, iar de la ceilalti sa-mi ofere ce e mai bun, atunci cand eu asta oferi. Si aici e inevitabil sa zic ca nu imi place sa fiu pe locul doi. Nu pot si nu vreau, vreau acea senzatie unica ca sunt de neinlocuit, chiar daca nu exista asa ceva... Imi place (ca oricarui om, de altfel, cred) sa simt ca sunt iubita si apreciata pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce isi doreste cel de langa mine sa fiu.Iubesc sa scriu, e una din cele mai frumoase forme de exteriorizare. Iubesc tot ce tine de fashion, design, arhitectura. Cred ca se poate spune ca iubesc tot ce tine de frumos, estetic, adorabil.
Varianta optimista:
Am aspiratii si vise inalte pe care sper ca le pot duce la buna implinire. Imi place sa citesc, sa cant, sa rad, sa fac experimente culinare (nu esueaza prea des), sa citesc, sa dansez, sa iubesc, sa fiu iubita (asta pentru ca am nevoie permanenta de reciprocitate, nu sunt eu daca nu stiu ca sentimentele nu imi sunt impartasite-si recunosc ca pentru asta am nevoie atat de cuvinte cat si de fapte, la randul meu oferind acelasi lucru). Am adeseori incredere in oameni, dar IN MINE tot timpul! Sunt un omulet vesel si ma inconjor de oameni binedispusi si voiosi, gata oricand de o distractie si un dans. Bineinteles, sunt cateodata o imatura, insa asta ma tine pe linia de plutire, zic eu.
Varianta pesimista:
Varianta pesimista:
Sunt uneori rea, ambitioasa.Ma enervez ca dracu de repede si tind sa iau lucrurile personal. Daca-mi sare tandara ai pus-o si tu si toti cei din jurul tau. Asa ca fa bine si nu-mi calca codita, ca reactionez ca atare. Sunt haotica, viata mea e un haos, sunt o dezorganizata, o lenesa. N-am niciun Dumnezeu. Sunt impulsiva si inconsecventa. Sufar de bipolaritate si oamenii din jur devin usor confuzi. A, da. Am o doza de superficialitate care ma face sa cataloghez repede oamenii si sa nu-mi placa fara vreun motiv anume. Dar culmea e ca se si dovedesc a fi apoi niste dobitoci. Deci superficialitatea=buna la ceva. Dar in acelasi timp foarte sufletista. Recunosc ca sunt egocentrista, dar cine nu este? Dar pe de alta parte sunt slaba, slaba ca-mi accept greu esecurile si accept enorm de greu ca am pierdut si ca poate ar trebui sa renunt. De atatea ori m-am agatat de trecut, de amintiri, de bagaje pierdute, ratacite care ar fi trebuit sa ramana asa... Da, am mai gasit una. Sunt naiva!Dar ma tratez...
Varianta ironica:
Nu imi place sa astept, asta il consider un defect, nu am rabdare, vreau ca lucrurile sa merga repede, si presez oamenii sa se miste mai repede. Mereu ajung unde vreau eu. Iar atunci cand nu reusesc sa imi ating scopul, in cazul in care nu era ceva important, renunt. Dar acum, acum cand am dat edit la acest post am realizat ca am inceput sa prefer siguranta, am renuntat la goana aia nebuna si isterica spre nicaieri in favoarea pasilor micuti micuti si marunti dar care duc undeva, duc spre implinire spirituala si morala. Spre imbogatirea cunostintelor si a avea un scop si o finalitate in viata ca la sfarsit sa poti spune impacat ca ai fost fericit. Mananc cacat. Daca lucrurile nu merg ca mine, sa va ia dracu pe toti. Vorbesc mult si tare si culmea e ca o fac pe strada. Ma impiedic des si am un talent de-a enerva oamenii de nici nu stii cand am reusit sa te enervez.
Varianta aroganta:
Sunt loiala, sincera, fidela, nu suport minciuna sau inselarea de niciun fel. Sunt sociabila, punctuala, comunicativa. Imi sustin prietenii si familia prin toate fortele de care dispun. Poate ca si de asta ma auto numesc "mama ranitilor". Ma dispera prostia,mai ales cand ea te duce la expresii de genul ”ei zice” sau ”ma doare picioarele” pentru ca eu ma consider un om destept. Si din fericire nu numai eu.
Ce sa zic?Sunt adorabila. Am fler, charisma, si rasul meu molipseste pana si pe unul care-i internat pentru depresie. Am un zambet de-a dreptul dragut, si am priza la public. Sunt dornica de incredere si incapabila sa urasc. O sa ajung mare, o sa fiu personajul principal al vreunei carti. Sigur o sa fiu o muza buna. Cant super si dansez si mai super.
Sunt centrul universului meu, iar el imi spune ca-s misto!
Inchei spunand ca nu pot sa scriu nici macar in 1000 de randuri CINE sunt EU....suntem prea complexi si schimbatori si in fiecare zi altfel si peste ani si mai altfel ca sa pot sa zic... insa, sper, cititorule, sa poti invata ceva din povestile mele...
