sâmbătă, 21 august 2010

Oameni frumoşi vs. oameni urâţi.

Într-adevăr, frumuseţea şi urâţenia sunt doi termeni foarte relativi. Dar adevărat este şi că oamenii frumoşi îi recunoaştem de la depărtare (sau mai bine zis, foarte frumoşi), iar pe oamenii urâţi, la fel.

 Toată ideea cu postul acesta mi-a venit când citeam un articol (nu o să menţionez de unde şi scris de cine), în care fata menţiona că dansează extrem de bine dar totuşi nu a fost acceptată în grupul majoretelor pentru că... e prea urâtă. 
 Succesul în viaţă vine cumva în funcţie de felul cum arăţi? S-au făcut studii în care s-a demonstrat că persoanele frumoase obţin mai repede un job. Se căsătoresc mai repede. Şi tot aşa. 

 Voi ce părere aveţi?

LATER EDIT: Tot căutând prin adâncurile minţii după exemple, mi-am dat seama că treaba cu frumuseţea nu porneşte de ieri de azi. Ci din vremuri mai mult decât trecute. Să luăm ca exemplu poveştile. Prinţesa-cea mai frumoasă şi cea mai cea, chestie valabilă şi pentru prinţ. Şi cutărica care nu ştiu ce făcea, urâtăă, da urâtă săraca. Să mă mai contrazică cineva!

vineri, 20 august 2010

I know where you hide, alone in your car. Know all of the things that make you who you are!
"When someone comes into your life, half of you says "You're nowhere near ready", but the other half says "Make him yours forever" "

Mi se pare mie, sau expresia asta este strâns legată de "După ce te arzi odată sufli şi în iaurt"? 
Când vine vorba despre relaţii trecute şi actuale, lăsăm trecutul să intervină? De fapt da, intervine, dar îl lăsăm să intervină prea mult? Facem prea multe comparaţii? Ne ferim prea mult, oare şi lăsam viaţa prea puţin să ne surprindă?
De multe ori am impresia că viaţa nu ne surprinde nicicum, pentru că nu are cum. Noi mereu suntem pregătiţi, de obicei pentru ce e mai rău. Mereu ne aşteptăm, mereu ne facem planuri. Şi care ar fi soluţia? Să lăsăm viaţa să curga şi să o dirijăm din când în când?

joi, 19 august 2010

You know, sometimes love isn’t fireworks. Sometimes, love just comes softly.

miercuri, 18 august 2010

Atâtea drumuri. Atâtea plecări. Atâtea întoarceri. Atâtea alegeri. Atâtea greşeli.

 Micile lucruri, de zi cu zi ne pot schimba viaţa. Alegerile. Te agăţi, te desprinzi. Ba îţi pasă, ba nu-ţi pasă. Pe cei cărora le pasă îi respingi, pe cei cărora nu le pasă încerci să-i ţii lângă tine, te agăţi de ei şi de trecut.

Încercăm să fugim după visele noastre, de frică să nu ajungem nişte frustraţi dacă nu se îndeplinesc. Dar oare în fuga asta, în lupta asta după vise...mai interesantă e lupta pentru atingerea scopului...sau scopul în sine?

 Sunt lucruri care le vrem cu ardoare. Suferim după ele, alergăm.

 În ultimul timp renunţ să scriu. Scriu câteva cuvinte, apoi mă opresc, şterg tot, închid pagina. Şi gata.  Cred că o să închid blogul ăsta... cuvintele mi s-au pierdut undeva pe drum...Nu vreau să se înţeleagă altfel decât cum sunt lucrurile. Nu sunt tristă, nu sunt nici măcar supărată, melancolică sau mai ştiu eu cum. Sunt fericită, toate lucrurile se aşează frumos şi firesc....

luni, 16 august 2010

Amintiri...

M-am întors de la festival. Sunt atât de fericită de nu am cuvinte. A fost o experienţă extraordinară. Am ajuns acolo ca fiind "Ecou? Cine-s mă, ăia?" şi am plecat învingători. Discuţia cu juriul de după ce am jucat, 15 minute, a fost uluitoare. Am fost singurii la care nu au zis nimic de rău. 

 Am cunoscut oameni noi, am făcut coregrafie, mişcare, am avut ca traineri nişte oameni extraordinari. Am văzut o grămadă de piese, am învăţat jocuri şi mişcări noi. Am realizat că sunt făcută pentru scenă.Am cunoscut actori mari, i-am văzut de aproape, jucând. Am legat prietenii... Am fost şi obosiţi, dar ne-am ţinut tare...

Nu am cuvinte ca să pot să zic tot ce am în suflet. Extraordinar!!! Rămân cu amintirile...şi cu râsetele, chefurile, joaca, oamenii noi, pozele... Şi mulţumirea din suflet...

 Mi-e dor de tine, Ideo Ideis! Mi-e dor de tine, Alexandria!!! 

 PS-Una din cele mai frumoase săptămâni din viaţa mea... şi cea mai frumoasă vară! M-am desprins de tot ce a fost rău. Şi vreau să fac teatru!!! Da, vreau să fac teatru!!!