sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Primul post fără titlu...


Intru oficial, în clubul celor răciţi cobză. Al meu iubit a răcit (culmea, auzi, cică a făcut baie şi vai Doamne se grăbea spre mine, dragul de el şi aşa a răcit. ).Aşa deci. Pentru că iubirea e foarte mare, subsemnata a stat bot in bot cu virusul. Subsemnata a răcit. Lasă, că se spune că iubiţii împart tot, nu?
Ce'i drept, în ultimul timp îmi merge extrem de bine. Piesa de teatru pe care am jucat'o pentru profa de muzică, mai clar pentru media de la muzică, a fost extraordinară, nu mă laud dar sunt bună. Profa a aplaudat, colegii au aplaudat şi pe lângă asta, m'am ales cu media 10. Simt tot mai mult că locul meu e pe scena, că sunt una cu scena, că ne contopim. Că sunt eu...A venit vacanţa, şi tocmai am o sâmbătă liniştită cu cafea şi ţigări, urmează să mănănc file de peşte cu cartofi natur, iar mai târziu să mă întâlnesc cu a mea cea mai bună prietenă să facem un schimb de nişte chestii. Apoi, urmează să mă văd cu al meu iub şi probabil să ieşim la un ceai fierbinte.


Mi'e dor tare de primăvară, primăvara are o amprentă puternică lăsată in sufletul meu, atunci ne'am intâlnit noi şi era aşa frumos...Mi'e dor să văd cum oraşul prinde culoare, să îmi port hainele subţiri, să ne putem plimba prin parc fără să ne grăbim că ne intră frigul prin haine. Să ne sărutam în razele soarelui pe o bancă, să mă ţină în cârcă la artificii (ce'i drept, nu ştiu dacă mai am noroc anul ăsta). Să facem un anişor. Da. Tu esti omul care mi'a schimbat viaţa. Categoric, în bine...

Poţi cumpăra sexul, dar nu poţi cumpăra dragostea. Poţi cumpăra respectul, dar nu poţi cumpăra admiraţia. Poţi cumpăra iubire falsă, dar nu poţi cumpăra iubirea adevărată .

joi, 28 ianuarie 2010

Iubire


Stiu că nu am mai scris, nu prea am avut ce spune. Da, bine, recunosc, nu am avut chef. Sunt bine, sănătoasă, cu freză nouă, genială (nu am încă poze, dar promit să pun). Vacanţă, în sfârşit, medie mare generală, semestru încheiat, promit ca semestrul viitor să fie şi mai mare media.
Postul asta într`un fel sau altul e pentru tine, pentru noi. Vroiam să`ti spun încă odată că atunci când eşti aici radiez de fericire, iar când nu eşti aici iaraşi radiez pentru că ştiu că o să te văd curând. Vroiam să mai ştii că viaţa ar fi nici pe departe la fel de uşoară şi frumoasă aşa cum e când eşti aici. Tu eşti cel care mă scoate din orice stare rea. Care mă face să zâmbesc şi care m'a schimbat în bine. Cele 9 luni au însemnat şi înseamnă enorm pentru mine. Da, ştiu, postul ăsta trebuia scris pe 24, dar nu prea am mai deschis eu blogul. Aşa că "La cât mai mult nouă!"

P.S--If you want something you never had in your life…you have to be willing to do things you never did before…


Cu drag,
A ta Cristinique...

De ce iubim femeile?


Tocmai am citit şi eu cartea, cam târziu, spre ruşinea mea şi vreau să impărtăşesc cu voi nişte vorbe frumoase.

So...de ce iubiţi femeile? Mircea Cărtărescu spune aşa

" Pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie care se ridică prin bluză când le e frig, pentru că au fundul mare şi grăsuţ, pentru că au feţe cu trăsături dulci ca ale copiilor, pentru că au buze pline, dinţi decenţi şi limbi de care nu ţi`e silă.
Pentru că le zâmbesc tuturor copiilor mici care trec pe lângă ele.
Pentru că merg pe stradă drepte,cu capul sus, cu umerii traşi inapoi şi nu raspund privirii tale când le fixezi ca un maniac.
Pentru că trec cu un curaj neaşteptat peste toate servituţiile anatomiei lor delicate.
Pentru că în pat sunt îndrăzneţe şi inventive nu din perversitate, ci ca să`ti arate că te iubesc.
Pentru că fac toate treburile sâcâitoare şi mărunte din casă fără să se laude cu asta şi fără să ceară recunoştinţă.
Pentru că nu citesc reviste porno şi nu navighează pe site-uri porno.
Pentru că poartă tot felu de zdrăngănele pe care le asorteazcă la îmbrăcăminte dupa reguli complicate şi de neînteles.
Pentru că`şi desenează şi-şi pictează feţele cu atenţia concentrată a unui artist inspirat.
Pentru că joacă şah, whist sau ping-pong fără să le intereseze cine câştigă.
Pentru că şofează prudent în maşinile lustruite ca nişte bomboane, aşteptand să le admiri când sunt oprite la stop şi treci pe zebra prin faţa lor.
Pentru că au un fel de a rezolva probleme care te scoate din minţi.
Pentru că au un fel de a gândi care te scoate din minţi.
Pentru că`ţi spun “te iubesc” exact atunci când te iubesc mai puţin, ca un fel de compensaţie.
Pentru că au din când în când mici suferinte: o durere reumatică, o durere de cap, o bătătură şi atunci iţi dai seama deodată că femeile sunt oameni, oameni ca şi tine.
Pentru că până şi cea mai dură bussiness women poartă chiloţi cu induioşătoare floricele şi danteluţe..
Pentru că iau viaţa în serios, pentru că par să creadă cu adevarat în realitate.
Pentru că nu se gândesc cum să i-o tragă tipului draguţ pe care-l văd în troleibuz.
Pentru că beau porcarii ca martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke.
Pentru că momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineaţă când timp de o oră ronţăie biscuiţi şi pune ziua la cale.
Pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbaţi, nici altceva. "

luni, 25 ianuarie 2010

Din pacate nu sunt la calcul meu, deci nu am reusit sa scriu cu diactritice. Ideea e urmatoarea: http://bazardevise.blogspot.com. Noul meu blog cu hainute. Astept comenzile voastre, preturi f atragatoare.

duminică, 24 ianuarie 2010

Linişte...


Adâncire in cafea şi în vin roşu . Sau cremă de zahăr ars. Cine dracu` mai ştie ce făceam acolo? M`a ţintuit din priviri. Hmmm… Ce tot cauti acolo în ochii mei? Ce răspunsuri ale unor întrebari pe care nu le pui vrei sa găsesti? Ne`am uitat...unul în ochii ceiluilalt...Sperând să găsim...

Sau poate doar sunt eu nebună şi văd “chestii” acolo unde nu sunt. Sau poate`mi doresc să`mi gasesc sufletul ăla lângă care să mă simt eu. Să
gă sesc fericirea şi armonia unei relatii sănătoase. Fără viermii geloziei şi ai neîncrederii...fără macinări interioare produse de insecuritatea interioară.Fără dacă.. parcă.. poate.. Fără constrângeri. Doar libertate şi armonie.

Poate într'o zi. Până atunci îmi permit să aştept sorbind dintr`un pahar de vin şi fumând nişte tigari. Pe o “dată viitoare” cât mai curândă.

Cu drag,
Cristinique


P.S. “Viaţa nu se masoară în numărul respiraţiilor,ci în momentele care ne taie respiraţia"
P.S 2- 9 luni...Te ador!:)