joi, 22 martie 2012

Monsters are real. Ghosts are real too. They live inside us, and sometimes they win.

Mi-am dat seama ca oricat ai incerca sa-ti alegi cuvintele ele vor fi rastalmacite. Fiecare intelege oricum ce vrea. Fie pentru c-asa vrea sa vada lucrurile (pan'la urma si auzul asta e selectiv-auzi numa'ce vrei tu), fie din cauza unei previous knowledge care-ti dicteaza ca asa trebuie sa intelegi lucrurile.

Multa vreme nu am inteles ca PUTEREA nu o primesti, ci o castigi, o dobandesti, dupa muuuulte muuuuulte capete bine plasate in tocul usii (chiar daca ai 1,57 cm), iar in momentul in care ai gasit-o, trebuie sa o pastrezi, sa o detii, sa fie a ta. Nu sunt impotriva cerutului ajutor, ba chiar sunt pro. Daca ai nevoie de ajutor, cere-l. Oamenii in general te pot ajuta cu vorbe, cu sfaturi, dar multi dintre ei vor sfarsit, -cum ziceam mai sus- sa reduca orice experienta fie si a altora la "previous knowledge", al lor, bineinteles.

Nu stiu de ce scriu si pentru cine scriu, mai ales. Probabil pentru mine. Tot ce-am inteles pana acum e ca scriu fie cand am o stare mediocra (adica nici fericita, nici suparata), fie cand sunt trista. Cand sunt foarte fericita (Ciudat, acum chiar sunt) nu prea curg cuvintele. Am inteles de ce imi ia 10 minute sa scriu un paragraf in loc sa ma duc naibii sa impachetez.

Nu-mi mai e frica. Nu-mi mai e frica de nimic. M-am saturat sa-mi fie frica, sa ma roada, sa ma gandesc "ce-ar fi daca". Nu ma mai intreb nici "ce-ar fi fost daca". Viata e minunata asa cum e, pacat ca nu o apreciez mai des. Viata e un dar minunat. Pe care trebuie sa faci sa-l meriti!!

Si gata. Gata cu ganditul cu inima. De-acum am o minte care va fi pusa pe primul plan. Si pe de alta parte nici nu voi mai spune "NU"de frica. Da. Da din toata..mintea!

Vin acasa. Acasica la mine. Multumesc (nici nu stiu cui), pentru maturizare, pentru ca am reusit sa ma desprind de multe lucruri. Multumesc si c-am "hit the rock bottom", deoarece am luat-o in sus. Tot mai sus!

Tot mai sus sa fie. 

6 comentarii:

Paula spunea...

Yeah, mi-ai furat gândurile. Începe o nouă eră. Trăiască mintea!

peter spunea...

bravos, Cris. si drumul inca nu a luat sfarsit. iar cu intelesul vorbelor, gandeste-te ca si acestea sunt materie bruta pentru oricine, asa cum este, in fapt, orice. receptorul acestora le interpreteaza, diseca, rearanjeaza aidoma unui puzzle. pare ca nici macar empatia nu este ceva constant.

Puck spunea...

Dragă, știi cum se numește asta...moment de slăbiciune...da las că trebuiesc și ele uneori. Și încetează atîta să te minți că nu ți-e frică de nimic și că de azi gîndești cu creierul...asta înseamnă că tre să te transformi într-o nesimțită...ești o fire prea emotivă pentru schimbările astea

Miss S spunea...

@paula-traiasca!

Miss S spunea...

@peter-din pacate asa este. dar de multe ori sunt rastalmacite din..prostie, rautate?

Miss S spunea...

@puck- sa stii ca si eu credeam ca-s emotiva. da mi-ar sade bine rau o nesimtita fara suflet. pacat ca nu pot. pacat.