De câteva zile tot încerc să mă pregătesc sufleteşte pentru ceva. Nu pricep eu prea bine pentru ce, mai exact, dar fac asta. Fac tot felul de scenarii în minte, îmi imaginez tot felul de mizerii. Mă scufund în stări deprimante. Prea deprimante...
Sunt momente când câteva sutimi contează. Sutimi la timpul de la proba de viteză, sutimi în care cineva te-a tras de mână înapoi. Sutimi schimbă vieți în bine.
O sutime de secundă cu care prelungești sărutul, o sutime în care simți, fizic, legătura dintre tine și omul respectiv. O sutime, care te face să te uiți în sus, la ei, cum se uită la tine, în jos, disprețuitori, „atotștiutori”, având tot ce ți-ai dorit, pentru c-au fost cu o sutime de secundă înaintea ta. O sutime dărâmă recorduri mondiale.
Sutimile pot distruge viitorul, pot schimba optica asupra lumii, pot arunca omul în pragul depresiei.
Frica e inamicul numărul unu. Găseşte TOATE punctele tale slaba şi le foloseste în scopul distrugerii tale. Frica se întâlneşte cu îndoiala. Te manipulează. Niciodată să nu-ţi fie frică, pentru că lucrurile vor fi cum trebuie să fie, soarta nu ţine cont de frica, de teama, de nesiguranţa ta.


Mi-e dor tare de ce era... Hai arată-mi că se mai poate, că e la fel, că...nici eu nu mai ştiu... Numai te rog nu pleca... nu şi acum...