duminică, 30 mai 2010

Despre uitare

Despre unele lucruri aş scrie la nesfârşit. Uneori îmi vine să pun mâna pe foaie şi pe pix şi să înşir tot ce a fost. Frumos, urât, cu lacrimi, cu zâmbete. Exact aşa cum a fost. Dar unele lucruri nu e bine să fie scrise. E bine să fie îngropate adânc în tine. Să nu mai dai nici tu de ele. E evident, o să iasă la iveală odată şi odată, dar atunci nu o să mai aibă aceaşi putere să-ţi facă rău. O să fie aşa... o să fie acolo, dar fără violenţa şi drama de dinainte.

 Am ajuns la starea în care nu-mi mai aduc aminte exact unele lucruri. Zâmbete, ochi. Uneori mă forţez să-mi aduc aminte. Iar creierul meu refuză să-şi amintească. Şi e normal. Prima oară să fie forţat să uite, apoi să-şi amintească...

 Dimineaţă am dormit cât am putut. Pe la 12 şi ceva îmi băteau razele soarelui în geam (da, din nou am uitat să trag jaluzelele ). Mă usturau ochii şi mă durea capul. Şi nu, azi noapte nu am băut absolut nimic. Nu, nici măcar o gură. Am deschis laptopul, în pat, mi-am verificat e-mailul, am citit 2 emailuri care mi-au înseninat dimineaţa. Am deschis pe rând blogurile pe care le citesc periodic sau chiar zilnic, şi am văzut posturi peste posturi peste posturi despre Eurovision. Mă abţin, eu nu scriu despre aşa ceva. Eu scriu despre sufletul meu. Şi sufletul meu nu are nicio treabă cu Eurovisionul.

Când ţi se pune praful pe suflet ce faci? Când te abţii să verşi punga şi să te uiţi la tot? Atunci e blank. Mintea spune NU, sufletul spune DA. Tu pe cine asculţi? Auzisem o chestie: "Dacă nu poţi sta cu cel pe care îl iubeşti, vei sta cu cel pe care te iubeşte?" Eu nu. Aberez. Oboseala fizică. Psihică. Starea aia de... nimic. De doi lei. Starea aia în care nu ştii ce să mai faci şi unde să te duci. Când adevărul iese la iveală, uneori realizezi că mai bine trăiai în minciună.

Torni o galeată plină cu praf, noroi şi uitare peste ceva. Tragi cortina, te abţii să nu te întorci...şi pleci.  Te duci, fără să te uiţi înapoi. Mai ai reflexul să laşi orgoliul şi să te întorci. Dar nu o faci. Oamenii pe care îi iubeşti mereu mint. Sunt sătula acum.
MI-E SOMN.

 P.S. : atunci când te întorci în trecut, înseamnă că nu eşti mulţumit de prezent?

3 comentarii:

Nicoleta Popescu - Leta spunea...

Nu. Atunci când te întorci în trecut înseamnă că ţi-e drag de el. Eu nu ştiu ce nebun ar da prezentul pe trecut...

corynn spunea...

Eu sunt pentru orice fel de deconspirare. Mai deconspiraţi decât arborii, iepurii, şi câinii şi stelele nu ştiu. Ce ne-am face dacă copacii şi-ar pune mască ? Să fim cum suntem dacă vrem să fim.

-încercarea mea de a lăsa un comment s-a dovedit a fi destul de dificilă. până la urma am lăsat cu vechea adresă a blogului meu-


Gânduri bune, Corin

Joop Zand spunea...

Hello Miss Sunshine

a very nice picture of the golden tulips......well done.

greetings, Joop

http://jfotograaf.blogspot.com