miercuri, 19 mai 2010

the end


sunt bine. nu mă doare, nu ţip, nu nimic. zâmbesc, zâmbesc oricât de amară ar fi ziua mea. zâmbesc pentru că mi-am dat seama că TU nu-mi făceai bine defapt. nu, nu, nu. realizez totuşi că am 18 ani, o viaţă în faţă. tu nu faci parte din ea. nu, nici măcar nu cred că te iubesc. şi nici nu vreau să studiez problema. poate încă mi-e dor de tine. dar nu de tine...de cel care-ai fost. acum eşti fals, acum nu ştii să iubeşti. acum nu-ţi pasă. şi nici mie nu-mi mai pasă. am trăit ceva perfect. toţi ne invidiau pentru asta, ne afişam peste tot exact aşa cum eram, îndrăgostiţi. iar atunci când s-a terminat nici nu am înţeles ce mi se întamplă, nu ştiam să respir fără tine. dar e uşor. poţi trăi fara oricine. viaţa e numai una! iar dacă tu aşa ai considerat, îţi urez toată fericirea din lume, să găseşti pe cineva de 10 ori mai bun ca mine, aşa cum o să fac şi eu, şi nu uita să zâmbeşti mereu, pentru că ai cel mai frumos zâmbet din lume! nu vreau să mai "pătez "blogul ăsta cu tine, nu meriţi. nici nu ai meritat vreodată. şi acum am rămas cu nişte lucruri aruncate într-o pungă, nişte poze rupte, un folder în care nu intru, cu o inimă nu tocmai în regulă, cu ochii uneori în lacrimi, cu inima îndoită şi cu nişte amintiri care dor. nu am câştigat nimic. sper că tu ai rămas cu ceva...din mine. o bucată sigur e la tine. să fii fericit, dragule....


  îţi aduci aminte când spuneam "să lasăm viaţa să ni se întâmple?". eu da. eu îmi aduc aminte, îmi urlă vocea aia cu o rezonanţă mare în cap.libertatea asta e cuvântul perfect pentru expresia"acum nu mai am ce pierde".
numai că toţi ştim că roata se întoarce, fie ea cât de pătrată. câteodată îmi vine să mă frig cu bricheta pe degete, să mă trezesc...oare cui îi mai pasă de un vis?îmi aduc aminte când mă prosteam, sau când eram supărată şi uitam de toate cu o ţigară...îmi era dor de tine, simţeam melodiile, mă vedeam aşa...şi...iubeam... acum am spus la revedere lumii în care credeam că trăiesc...

 dar nu-mi spune că ne-am despărţit pentru că nu ne-am iubit. nu-mi spune că din cauză că EU nu te-am iubit. nu ai să uiţi niciodată apusul murind în ochii mei!



 în toate zilele astea am reuşit să îngrijorez mulţi oameni din jurul meu. în toate zilele astea am realizat că sunt înconjurată de oameni care mă iubesc, care mă asculta atunci când am nevoie să vorbesc, dar mă lasă să tac atunci când nu vreau sa vorbesc... în toate zilele astea mi-am dat seama că sunt un om puternic şi că m-am maturizat... poate era nevoie să fie aşa ca să realizez cât valorez !

 mă duc să dorm... fără telefoane azi, vă rog... îmi prieşte atât de mult să fiu doar cu mine... 

for us, for the men who have us, for the losers who had us, and for the lucky men who will meet us...:)


LATER EDIT: mi-am adus aminte că am fost rugată să postez nişte poze recente cu mine. ei, poftim.

6 comentarii:

Blindius spunea...

Of,dezamăgirile de la 18 ani.I really DO NOT miss them !

cripyxtina spunea...

o sa fie bine... la varsta asta ti se pare ca totul se darama cand nu este el langa tine... trebuie sa privesti mereu inainte si sa te bucuri de orice... haide, capul sus, Miss Sunshine!

realbadpisy spunea...

esti ff frumy o sa gasesti pe cineva .....si rectific ziceai pe undeva ca nu te-ai ales cu nimik dupa toata relatia ?! fals. buna sau rea orice relatie te schimba, invata ceva ...te face mai slab sau mai puternic.

Balaurita spunea...

deci...in primul rand am observat schimbarea de la tine de pe blog, asta inainte sa citesc postarea si mi-a placut:d
trebuie sa invatam sa traim fara cineva anume pentru ca nu este imposibil , in fond si la urma urmei este legea vietii...plus ca esti intr-o perioadaa foarte frumoasa, in ceea ce priveste varsta ta:X
esti asa de frumoasa...so go on!>:<D

Blindius spunea...

Îţi spun eu,nici nu ştie băiatul ce-a pierdut !!

mentosaneee spunea...

Imi place rochita ta! *smile*

Cosmina