vineri, 18 martie 2011

Mai mult ca ea și mai puțin ca mine....

După cum se vede, am header nou (mulțumesc Cătă!) de care sunt foarte încântată. Atât de încântată că aș scrie și de două ori pe zi dacă aș avea timp.

Ea e Cristina. Am cunoscut-o de atât de mult timp.

A forțat de atâtea ori un destin care NU e al ei și și-am făcut (aproape) vraiște viața. Deși niciodată nu e totul pierdut. One way e mereu two ways actually. Sare de la o extremă la alta fără vreo măsură de siguranță/. Și de fiecare dată a aterizat în picioare. Uneori își mai rupe sufletul, dar îl lipește cu picăturaaa când lipeșteee, nimic nimic nu dezlipeșteeee.

Alege mereu al doilea drum, e ăla care te scoate din anonimat, ăla care te face să visezi, să țipi, să dansezi în timp ce dai cu mopul.

Nu o interesează decât puțin spre deloc părerile celor din jur și face mereu ce crede că e mai bine pentru ea.

Alege oameni care să rămână iar cei care dau cel mai mic semn că nu au de gând, zboară. Are puțini prieteni, dar pe ăia dacă îi sună în toiul nopții că și-a rupt unghia și o doare ficatul vin alergând.

Iese în evidență deși nu poartă mereu culori tari. Iese în evidență prin râsul colorat și prin felul de a fi.

Nu se culcă niciodată tristă și se trezește zâmbind. Are puterea să facă orice își pune în cap.

Vorbește mult dar mereu face oamenii să zâmbească. Ajută, cântă, desenează, joacă teatru (pe scenă și în viața reală când e nevoie).

E un copil, dar seara când își pune mănușile de dantelîă neagră și pantofii cu toc nu o mai recunoști și te întrebi cine e ea 


Nu forțează niciodată oamenii, mai degrabă preferă să se îndepărteze urgent de unde nu e dorită. Pe același principiu, îi e rușine mereu să spună nu.

Citește mult, enorm și preferă o carte bună sau 2 ture de alergat în loc de filme proaste la tv.

Doar că eu nu mai sunt ea. Aș vrea să fiu acum mai mult ca ea și mai puțin ca mine...

Concluzia? Nu trebuie să mă mai pierd vreodată!

Miss S, urban princess 

8 comentarii:

Evergreen spunea...

Drago, ne pierdem... e normal. Si asta e abia inceputul. Sper sa nu sune apocaliptic :) Si tu o sa te tot pierzi si-o sa te tot gasesti. Pen'ca poti!

Miss Soare spunea...

@evergreen-nu suna apocaliptic ci normal. e ok sa te pierzi daca te regasesti mai buna, mai frumoasa, mai inteligenta cu o sutime macar:)

multumesc!

Felicia spunea...

Chiar daca te pierzi, tot o sa gesesti calea sau drumul spre un nou inceput. Dar, sa stii, ca mereu esenta e acolo. O mica farama din ce ai fost candva e acolo, fara sa-ti dai seama. Exact ca pasarea Phoenix, care naste din propria cenusa. O parte din ceea ce ai fost candva poate da nastere unor noi idei, unui nou inceput. Eu mereu am crezut, ca in mine e o mica pasere Phoenix, si cred ca si in tine se afla,ce incepe sa nasca din propria cenusa.
"Cand o usa se inchide si alta sa deschide, mereu tindem spre cea inchisa, ci nu spre cea deschisa"


Te pup si weekend placut!

Miss Soare spunea...

@felicia-din nou unul din comentariile tale m-a facut sa zambesc. multumesc!:)

weekend super si tie

Felicia spunea...

@Miss Soare

Spuneai ca preferi sa citesti, decat sa te uiti la un film de 2 lei la tv. Eu iti recomand un film super. "The Dreamlife of Angels"("La vie rêvée des anges", titlul original). Iti spune un film extraordinar. Merita vazut! Si iti spune o persoana, care nu suporta franceza, dar nici n-a simiti cum au trecut 113 minute.

irina spunea...

Ai un tag la mine pe blog :*

Miss Soare spunea...

@irina-multumesc mult, o sa o fac cu mare drag!

Miss Soare spunea...

@felicia-am spus ca prefer o carte in locul filmelor proaste de la tv. dar in rest vad si eu multe filme, insa downloadate:) multumesc din suflet pt recomandare, iti recomand si eu cu mare drag love and other drugs cu anne hathaway, o sa-ti placa!