sâmbătă, 14 mai 2011

Despre refugii

REFUGII


REFÚGIU, refugii, s. n. 1. Faptul de a se refugia; timp petrecut ca refugiat într-un anumit loc. 2. Loc de scăpare, de adăpostire în fața unei primejdii sau a unei neplăceri; adăpost, azil. ♦ Fig. Consolare, alinare, mângâiere. ♦ Platformă ridicată și amenajată ca un trotuar, pe partea carosabilă a căilor de circulație cu trafic intens sau în mijlocul unei piețe, pentru a ușura reglementarea circulației, traversarea străzii, urcarea sau coborârea din vehiculele de transport în comun etc. –


Zilele trecute, dacă nu mă înșel, poate chiar ieri, discutam cu prietena mea cea mai bună despre refugii.  Îi explicam eu, tare aprinsă, că fiecare om, după o dezamăgire/pierdere/oboseală cruntă/trădare și alte minuni care ne fac să avem nevoie de altceva  își căută refugii. E imposibil a nu căuta acestea din urmă. Fiecare om, cât de puternic sau slab ar fi el, are nevoie de o respirație adâncă (ce drăguț sună deep breath și nu respirație adâncă, nu că?) 


Refugiul e adeseori rezultatul unor insuccese sau eșecuri în fața anumitor situații (dragoste, muncă, familie, prieteni, ș.a.m.d)


Căutăm adesea refugii în brațele prietenei cele mai bune, în brațele iubitului, în brațele mamei, într-o carte bună, în a ieși la o cafea cu gașca, într-o noapte în club în care să dansezi lasciv. 


Alți oameni ambițioși își găsesc refugiul în muncă, în fel și fel de proiecte care-i ajută să se ”ridice”pe planul carierei. Alții într-un sport, în hobby-uri și diverse activități


Până aici nimic care să nu fie ok. Însă eu mi-am jurat că nu mă voi auto-distruge căutând refugiul în alcool, droguri sau sex. E auto-distrugere de ultima speță, te nenorocești ca să ce? Bețiile repetate sau o pastilă nu va reface niciodată lucrul pierdut ci doar îl va face să pară și mai ”irreplaceable” 


Dar cred cu tărie că toți avem nevoie de un loc cald unde să ne vărsăm lacrimile....


Tu la cine te duci când ți-e greu?La cine pleci când ți-e dor de mare?


LATER EDIT: merci frumos blogspot de rahat că mi-ai șters comentariile și etichetele la postarea asta. Frumos, ce să zic?

10 comentarii:

Chibiț spunea...

Refugiul exista. Intrebarea este daca chiar ai nevoie de el...

ella spunea...

Eu una is mai ciudata. In primul moment, am tendinta de a ma ascunde de toata lumea. Asa ca home, sub patura. Dupa ce rumeg situatia si incerc sa inteleg ce s-a intamplat,(poate sa dureze si luni de zile)ies si eu in lume. De obicei, concluzia e aceeasi. Nu schimb eu oamenii si nu sunt eu de vina pentru cum sunt altii!!

In mod normal, dezamagirile trec mai usor in 2, fie ca e vorda de o prietena buna, fie ca e vorba de partener. Dar, sunt si situatii cand nu se poate...

Miss Soare spunea...

@ella-intr-o prietenie bucuriile se dubleaza iar necazurile se injumatatesc:)

asa sunt si eu cateva zile...trebuie sa ma retrag din fluxul lumii:))

Miss Soare spunea...

@chibit-nu ai mai comentat de mult!

uneori ai nevoie...eu asa zic...

Chibiț spunea...

N-am mai comentat, dar te citesc din umbra :)

Felicia spunea...

Eu pot sa spun ca mereu sunt refugiata in mine.....Uneori imi placea asa de mult sa fiu cu mine, incat uit ca mai sunt altii pe langa mine

Lillee spunea...

Cand mi-e greu si cand mi-e dor de mare, cel mai bun refugiu este casa parinteasca situata la malul marii. Acolo este singurul loc unde imi incarc bateriile si unde durerea imi este alinata. :)

Miss Soare spunea...

@lillee-data viitoare mă iei și pe mine?:P

Miss Soare spunea...

@chibit-merci

Miss Soare spunea...

@felicia-și eu sunt uneori așa:) și e bine...