despre vacanţă şi fapte/vorbe

Aveam impresia că vacanţa asta se terminase. Eram aşa, melancolică după câte lucruri mişto am trăit vara asta. Dar hop, am primit de la cineva 2 locuri GRATUITE într-o tabără din Sinaia, cazare, mâncare, hotel de 3 ***, totul inclus, plus traininguri, de la care poţi învăţa enorm de multe chestii..

 Aşa că vă las din nou, mâine am plecat spre Sinaia, cu cea mai bună prietenă. Mergem să ne mai relaxăm o săptămână, apoi eu personal intru în marjă cu pregătiri pentru admitere la teatru, pregătiri pentru cambridge. All in all, sunt fericită, şi de mini-vacanţa asta şi de faptul că începe şcoala.

  Mai jos e un post pe care-l scrisesem ieri, dar nu l-am terminat, aşa că vă las să îl citiţi

Eu am fost (şi încă sunt) genul de persoană care are în permanenţă nevoie de o confirmare. Nu ştiu dacă cuvântul corect e confirmare, sau aprobare, sau..în fine. Fie că e vorba despre că fac ceva bine sau nu, fie că da, lucrul respectiv se va întâmpla, fie că aia e aşa, invers sau oricum altcumva, fie că da, persoanele apropiate chiar ţin la mine, fie că sunt iubită şi lista poate continua.

 Uneori sunt suficiente doar cuvintele, în sensul în care te pot face să te simţi mai bine, sau pot confirma ceva. Dar oamenii în general (eu una aşa sunt), au nevoie de gesturi, de fapte. Mici, mărunte, dar care să demonstreze. 

Ei bine, la mine nici aşa nu e bine. Sunt omul pe care îl mulţumesc cuvintele, dar uneori trebuie să mai vină la pachet şi cu faptele. 

Sunt situaţii în care cuvintele mă mulţumesc şi mă fac să mă simt bine (sau mă rog, cel puţin pentru moment), dar sunt situaţii în care obosesc, obosesc să aud cuvinte spuse la nesfârşit, fără noimă sau vreo bază, şi atunci am nevoie de fapte. Mă iubeşti? Da? Ok, să văd şi eu asta.

Mie dacă nu mi se arată sau demonstrează eu simt că nu fac bine/că nu sunt iubită şi lista poate continua cu brio.

În cam orice altă situaţie sunt o persoană independentă. Nu am nevoie neaparată să vină cineva cu mine acolo sau dincolo, sau să mă ajute la x lucru. Mă pot duce până afară la ţigară singură, nu caut în permanenţă companie, nu trebuie să vină x sau y sau z cu mine la cumpărături.

Doar că am început să obosesc să cred în cuvinte. Cuvintele vin şi pleacă, se pierd, se rătăcesc. Faptele rămân. Faptele te fac să fii mare, sau să fii slab. 

Voi? Aveţi nevoie de fapte sau de cuvinte ca şi confirmare?

Melodia de luni 1

Melodia mea de azi. Îmi aduce aminte de multe chestii, deşi e o melodie pe care am descoperit-o recent

Premii

Am primit de la Michelline, nu unul, ci 3 premii!

I- I love your blog, pe care l-am primit şi de la Michelline şi de la Andrei

 

Reguli:
1. Postează blog award-ul pe blog-ul tău.
2. Dă link-ul persoanei care ți l-a acordat.
3. Dă mai departe spre 15 bloggeri.
4. Anunță-i pe acești bloggeri că le-ai acordat premiul.

II-I love to read your blog, tot de la drăguţa de Michelline. 

 

Şi al 3lea premiu

Acum. Reguli:

• Spune de la cine ai primit acest premiu;
• Înşiră 10 lucruri care îţi plac;

Oferă acest premiu altor 10 persoane & let them know.

O să încep cu cele 10 lucruri pe care îmi plac.

1. Dimineţile târzii

2.Teatrul

3.Prietenii mei

4.Muzica şi dansul, care vin la pachet

5. Tot ce ţine de clothing, make up şi accesorii

6.Excursiile

7.Cafeaua cu mult lapte şi scorţişoară

8.Coca Cola

9.Winston blue

10. Viaţa!

M-am decis să dau tot setul de premii bloggeriţelor pe care le citesc zilnic. Aşa că premiile merg la

Cristinuţa (Twisted chocolate)

Monica 

Andra şi Jurnalul ei de soprană

Grapefruits 

Cosmina

Sirenna

Camelia Bucur

Balauriţa 

Cameleona

Anita

Simonica

Adela

Cât despre mine...eu nu fac prea multe, încerc să mă distrez, să profit de restul de vacanţă...aşa că dorm mult, mă răsfăţ, ies pe tocuri...şi...promit să revin cu un post lung, că am cam tras chiulul

Un fel de hai să nu-i zicem leapşă... am primit-o de la Cristinuţa cealaltă, şi trebuie să povestesc despre câteva lucruri "la întâmplare", cum spune ea, lucruri care înseamnă ceva pentru mine. 

 Dimineţile târzii şi nopţile- Sunt momentele preferate ale zilei, îmi plac atât dimineţile ploioase cât şi cele în care îţi bate soarele în geam. Urmând apoi cappucino sau suc şi binemeritata ţigară.

 Anotimpurile- Fiecare are frumuseţea lui specifică, iar mie îmi plac toate

 Lalele- În mod special cele roşii şi cele mov... sunt nesofisticate, dar totuşi foarte frumoase. Florile mele preferate

 Amintirile- Păstrez toate lucrurile care au însemnat ceva la un moment dat, într-o cutie mare. Iar blogul, atunci când voi ajunge la ziua în care nu mai vreau să scriu... îl voi printa şi îndosaria. 

Blogul- Loc de refulare, descărcare, împărtăşire a bunelor şi relelor.

Prietenii- Sunt oamenii fără de care...nu se poate dom le, nu se poate.

Familia- Ăsta cred că e cel mai imporant lucru pentru om. 

Cărţi şi caiete colorate- Must have stuff. Asta că tot începe şcoala.

Haine, accesorii, pantofi- Pentru mine sunt mai mult decât sfinte. Sau dacă nu sfinte, atunci măcar importante

Muzica- Melodiile care mă prind şi mă binedispun zi de zi.

Teatrul- Intră în top 3 al lucrurilor importante. Mă regăsesc pe scenă, vreau şi pot să fac asta!

Sex and the city-Mă captivează, mă ţine în priză. Şi imediat îl termin. 


Dansul-Dacă nu dansez 2 săptămâni, e grav, sunt ceva de genul haaai să dansam, vă rooog!

Şi acum, Andra, Monica, Iustin, Domnişoara care visează în verde, domnişoara Erase Rewind, Simona, Grapefruits, Balauriţa...vă invit să îmi spuneţi despre lucrurile importante pentru voi! 

Stă să plouă

"Stă să plouă e momentul ăla suspendat în care urmează să se întâmple ceva...bun sau rău...nu mai are nici o importanţă...e starea de dinainte de...asta e stă să plouă!"

Lia Bugnar, din piesa cu acelaşi nume.

I care

Ştiţi când îţi dai seama că îţi pasă mult de un om? 

 Când respectivul sau respectiva te sună la 6 dimineaţa să-ţi spună că a păţit ceva. Şi tu eşti ingrijorat. Şi până nu afli că e ok stai ingrijorat. Şi nu ştii ce e cu tine. 

  

 I do care about you.

There is no black and white situation. It's all part of the life. High, lows, middles...

happy end, pentru totdeauna, roz şi fluturaşi sau happily ever after

Un concept în care toată lumea (sau mă rog, majoritatea), cred. Filmele au happy end, cărţile au happy end (sau din nou, majoritatea, de 90%), melodiile au happy end. Suntem înconjuraţi de happy end. Şi eventual şi de happily ever after. Dar acel after (culmea!), nu e niciodată prezentat, arătat, ilustrat, sau măcar demonstrat în vreun fel sau altul. 

Există vreun lucru care ţine la nesfârşit? Şi dacă da, care e ăla? Filmele au menirea (uneori, nu săriţi), de a ne induce în eroare. Cărţile la fel. Toate bune, frumoase, iubire mare şi din nou happily (for)ever after. Numai că după? Ce se întâmplă după?? Vă zic eu. Nicio iubire nu ţine până la sfârşit. Iar dacă ţine, în 99% din cazuri aia nu mai e iubire. E respect, consideraţie, e de fapt totalul lucrurilor care s-au adunat de-a lungul anilor. Lucrurile care vrând nevrând sunt comune. 

 Şi lucrurile nu ţin la nesfârşit în general, nu doar când vine vorba de iubire. Lucrurile nu ţin, pentru că dacă ar ţine, atunci probabil nu am mai avea şansa la un nou început. 

Iar eu am început să am altă mentalitate asupra lucrurilor care se termină. Atunci când all falls down (cred că m-am uitat la prea mult sex and the city, că am început să am impresia că lucrurile, cuvintele şi expresiile îmi vin mai repede în cap în limba engleză), când cerul îţi pică în cap, când ai impresia că totul s-a terminat, când toate uşile (şi geamurile) ţi se trântesc în faţă, când abia îţi controlezi lacrimile chiar şi pe stradă fiind, poate nu înseamnă că viaţa ta s-a sfârşit. Poate cerul chiar nu pică. Sau poate chiar...miroase a parfumul dulce a începutului. Toate începuturile sunt simple. Uşoare, frumoase...

 Cu drag,

Miss Sunshine

Ready, set, shopping!

1. Cu cine iti place sa mergi la cumparaturi?
De obicei singură. Dar îmi place să merg cu mami pentru că totul e muuult mai rapid.

2. Te lasi influentata atunci cand cumperi ceva?Dacă merg cu cineva, se mai întâmplă, dar când merg singură, ori îmi place, ori nu, deci e simplu.

3. Cat rezisti la cumparaturi?
Oho, cred că aş putea să bat recorduri mondiale. Bani să fie.

4. Pentru tine cumparaturile sunt un mod de a te relaxa sau un rau necesar?
 Relaxare. E un fel de addiction, mai exact.

5. De obicei te abati de la lista de cumparaturi?
Da. E greu să fii femeie.

6. Iti place sa cumperi si pentru cei dragi sau ti se pare un calvar acest lucru?
Îmi place să cumpăr şi pentru cei dragi, am gusturi din fericire.

7. Crezi ca uneori exagerezi cand vine vorba de cumparaturi?
Uneori? Tot timpul... Dar era şi o expresie... Ochii văd, inima cere...

8. Esti un vanator de reduceri/promotii?
 Nu neapărat. Dar când sunt reduceri în mod clar intru.

9. Ce trebuie sa aiba un magazin ca sa te atraga?
 Preţuri ok, rafturi şi vitrine aranjate frumos, şi uneori şi brandul, de ce nu?

10. Ce magazine ti se par respingatoare?
Nu ştiu să zic aşa, pe moment, dar în mod clar cele cu preţuri extra piperate aiurea.

11. La ce articol ajungi de fiecare data cand faci cumparaturi?
Orice. Tricouri, bluze, cardigane, pantofi, eşarfe, geci, blugi. Sunt dezastru...

12. Ce nu-ti place sa cumperi desi stii ca acele lucruri sunt indispensabile?
Şosete, chiloţi, cosmetice.

13. Te deranjeaza sa stii ca si altii au cumparat acelasi lucru ca si tine?
Nu mă deranjează. Dar când într-o încăpere sunt 2-3 persoane îmbrăcate la fel parcă deja te deranjează vizual.

14. Ti se intampla des sa iti cumperi un lucru iar cand ajungi acasa sa nu iti mai placa la fel de mult?
 Se mai întâmplă...

15. La cumparaturi ti se intampla adesea sa....
 Să nu ştiu ce să aleg.

16. Ce faci daca vrei sa cumperi ceva, ajungi la casa pentru a-l plati dar abia acolo observi ca este mult prea scump si totusi ai banii pentru a-l cumpara: renunti la el sau il cumperi?
Dacă îmi doresc prea mult acel obiect, ce să fac?Îl iau.

17. Daca observi ca ceea ce vrei sa cumperi este ultimul articol dar are un mic defect, intrebi daca ti se face o reducere sau il lasi?
Dacă mi se face reducerea îl iau, dacă nu, nu.

18. Dupa cumparaturi, ajungi acasa si observi ca ceea ce ti-ai cumparat are un defect. Ai bonul. Te intorci pentru a-l returna sau iti reprosezi si te gandesti ca e ultima data cand ti se mai intampla acest lucru?
De obicei mă bate lenea la chestii de genul. Shame on me.

19. Descrie in 3 cuvinte felul in care esti tu prin magazine.
Shopaholic? Cred că asta spune tot.

20. Sfatul tau pentru altii cand vine vorba de cumparaturi ar fi...
 Nu cred că e cazul să iei toţi banii pe care îi ai la tine...

Leapşa merge mai departe la Monica, la Andra, la Special K, la domnişoara care visează în verde şi la oricine mai doreşte să o facă

Things are changing

23 th august 2009. Sighişoara. Holding hands. Love. Happiness. Pictures. Small streets. Juice and cigarettes. Winston blue. Almost 4 months. Celebration. Promises. Gifts. Candies. Flowers. Big eyes and smiles. Dawn together.

 23 th august 2010. Things changed. Things changed a lot. Love. Another kind of love. Sickness...
Another me.

See the diference?


PS- So many roads. So many detours. So many choices. So many mistakes.

Cute stuff

Am o colecţie chiar drăguţă de poze prin pc. Aşa că finally m-am decis să le shareuiesc cu voi. 

 Hope you enjoyed.

Onorez leapşa. Cu întârziere.

 1. Care e ultima carte pe care ai citit-o?

Well, Pescăruşul-A.P Cehov. Impresionant!  

2. Dacă ai putea fi un personaj dintr-o carte, care ai fi şi de ce ?

Probabil Nina din Pescăruşul, sau Mirona a Cellei Serghi. Pentru că mă regăsesc în ele şi în gândurile lor...

3. Care e cel mai frumos film pe care l-ai văzut până acum ?

Am văzut multe filme frumoase cu poveşti care merită ascultate. Jeux d enfants, L enfant şi enorm de multe altele...

 4. Dacă te-ai putea întâlni cu un scriitor, ce scriitor ai alege ?

Cred că l-aş alege pe Cehov. Sau pe Cella Serghi. Sau pe Paler. 

 5. Care e  melodia ta preferată, pe care o asculţi fără să te poţi sătura de ea ?

Am multe melodii de care nu mă pot sătura. Dar cred că rămâne Rihanna ft.Eminem-love the way you lie

 6. Unde ai locui un an, departe de casă ?

New York. No doubt! 

7. Când citeşti, pentru a marca locul în care ai rămas, îndoi pagina sau foloseşti un semn de carte ? Ce fel de semn de carte ?

Folosesc un bileţel roz, vechi... şi o poză

8. Ai primit în ultima perioadă cărţi cadou ? Care ?

Mi-am făcut singură cărţi cadou. 

 9. Îţi place să reciteşti unele cărţi ?

Da!

10. Care crezi că e cartea care ar trebui impusă tuturor, ca “lectură obligatorie” ?

Nu ştiu, cred că "Codul bunelor maniere". Glumesc. Sunt multe cărţi. Dar ce-mi place mie nu le va plăcea tuturor şi viceversa. 

 11. Care e locul preferat pentru lectură ?

În principal trebuie să fiu singură pentru asta, dar nu neapărat, citesc foarte bine şi cu zgomot pe fundal. Tren, autobuz, clasă, oriunde. Dacă mă captivează lectura nu contează unde sunt. Dar îmi place să citesc pe plajă.

 12. Care sunt motivele care te determină să alegi o carte pe care să o citeşti ?

Dacă nu mă captivează titlul, nu prea citesc. Dar uneori I give her one more shot şi o răsfoiesc. Şi poate e ok. 

1. Zi-mi ceva despre tine. Gen cum te cheama, cati ani ai?

 Cristina, aproape 18.
2. Ai porecle? Care?

Am avut o grămadă, dar rămân apelativele cel mai des folosite. Cris, Crisule, Cristinica şi etc. Cel mai des folosit e Sunshine, Miss S, şi derivatele.

3. O melodie trista, una perfecta si 3 care iti plac muuult.

O melodie tristă- Este o melodie cântată de cineva, nu e cunoscută melodia, se numeşte Recviem, şi e superbă. 

O melodie perfectă-  Rihanna ft. Eminem-love the way you lie

Iar 3 care îmi plac mult- Tracey Chapman-Say Hallelujah,  Lady gaga-paparazzi, şi clasica Vejo bonito.

4. Ai animal de casa? Care?

Am avut un papagal, care a trăit vreo 12 ani, dar a murit recent.

5. Daca ai avea un serial TV cum s-ar numi?

Sunshine and the city. :-) 

6. Primul citat care iti vine in minte. Nu trisa, fara Google! 

When real people fall down in life, they get right back up, and keep walking!

 7. Desenul animat preferat din copilarie.

Tom şi Jerry. Spioanele. Şi alte chestii de genul.

8. Iti place inghetata? 

Dap.

9. Ce alt nume ti-ar placea sa ai, daca ai putea avea altul?

Nu ştiu, dar mereu mi-au plăcut Sofia şi Ana. Şi Gloria.

10. Zi-mi un banc!

Anunţ la matrimoniale: “Caut soţie” - Mii de răspunsuri: “Ia-o pe-a mea!”

 

Şi acum, premiul primit de la Balauriţa (scuză-mă că l-am postat atât de târziu. my bad)

Am să-l dau mai departe unor persoane cărora le citesc gândurile zilnic.

Premiul merge mai departe la grapefruits, la Monica, la Andra, la Iustin, la Special K, la Cristinica (Twisted Chocolate), la Cameleona şi la toţi cei care nu l-au primit.

 

Oameni frumoşi vs. oameni urâţi.

Într-adevăr, frumuseţea şi urâţenia sunt doi termeni foarte relativi. Dar adevărat este şi că oamenii frumoşi îi recunoaştem de la depărtare (sau mai bine zis, foarte frumoşi), iar pe oamenii urâţi, la fel.

 Toată ideea cu postul acesta mi-a venit când citeam un articol (nu o să menţionez de unde şi scris de cine), în care fata menţiona că dansează extrem de bine dar totuşi nu a fost acceptată în grupul majoretelor pentru că... e prea urâtă. 

 Succesul în viaţă vine cumva în funcţie de felul cum arăţi? S-au făcut studii în care s-a demonstrat că persoanele frumoase obţin mai repede un job. Se căsătoresc mai repede. Şi tot aşa. 

 Voi ce părere aveţi?

LATER EDIT: Tot căutând prin adâncurile minţii după exemple, mi-am dat seama că treaba cu frumuseţea nu porneşte de ieri de azi. Ci din vremuri mai mult decât trecute. Să luăm ca exemplu poveştile. Prinţesa-cea mai frumoasă şi cea mai cea, chestie valabilă şi pentru prinţ. Şi cutărica care nu ştiu ce făcea, urâtăă, da urâtă săraca. Să mă mai contrazică cineva!

I know where you hide, alone in your car. Know all of the things that make you who you are!

"When someone comes into your life, half of you says "You're nowhere near ready", but the other half says "Make him yours forever" "

Mi se pare mie, sau expresia asta este strâns legată de "După ce te arzi odată sufli şi în iaurt"? 

Când vine vorba despre relaţii trecute şi actuale, lăsăm trecutul să intervină? De fapt da, intervine, dar îl lăsăm să intervină prea mult? Facem prea multe comparaţii? Ne ferim prea mult, oare şi lăsam viaţa prea puţin să ne surprindă?

De multe ori am impresia că viaţa nu ne surprinde nicicum, pentru că nu are cum. Noi mereu suntem pregătiţi, de obicei pentru ce e mai rău. Mereu ne aşteptăm, mereu ne facem planuri. Şi care ar fi soluţia? Să lăsăm viaţa să curga şi să o dirijăm din când în când?