M'am saturat sa'mi propun sa fiu fericita?Ca sa ce?Ca sa realizez pe zi ce trece,cat de fraiera sunt?
Stii,asta e pentru tine.Da,TU,tu care cateodata te pierzi intr-un timp necunoscut mie si ma lasi sa tremur din toate incheieturile.As incerca sa iti simt prezenta,dar nu esti nicaieri.Te pierzi in ecoul oglinzilor din jurul sufletului meu si te indepartezi din ce in ce mai mult.Poate ca m-am lovit la cap,ma invinuiesc din nou,PENTRU TINE!!As fi vrut sa spun NOI,dar nu pot…Unde esti tu?Unde esti tu,cel care avea un zambet pe care doar eu il stiam,era doar pentru mine…Unde esti TU?De ce inlocuiesti visele “ca-n povesti” cu cosmaruri din care simt ca nu ma pot trezi?De ce uiti cine esti si de unde vii?De ce uiti ce ai,ce am,ce avem?De ce uiti de noi si ma faci sa sper..?Am inceput sa fac si versuri,fara sa vreau,dar ideea e ca sufletul tasteaza cuvintele astea,nu eu,nu mintea,nu pur si simplu degetele mele.Sufletul asta cere ajutor!!Sufletul asta are nevoie de atentia ta,are nevoie de tot ce apartine de tine : minte,trup,suflet.Ai privit vreodata prin oglinda ochilor mei?Te-ai gandit vreodata ce e dincolo de ei?Chiar nu diferentiezi un zambet de o “schitare a lui”?Chiar nu MA vezi?
Mi-e dor..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu