marți, 25 mai 2010

Un lucru nu e niciodată nici perfect pur, nici perfect simplu. Nu există în termeni reali expresia "pur şi simplu". Poate fi pur, dar pur de dureros, sau pur de imperfect. Dar atunci nu mai e pur. Iar simplu...nimic nu e simplu.
 Uneori un cap bine plasat de un toc de uşă, te trezeşte. Sunt oameni care pot să dea cu capul de sus de repetate ori şi rămân totuşi cel puţin la fel de...inconştienţi. Ultima oară când am dat eu capul de sus, am realizat o chestie. M-am maturizat. Nu am dramatizat. Am acceptat situaţia aşa cum mi-am imaginat-o eu -Nu am de ales-. Astea au fost ultimele cuvinte când mi-am şters ultimele lacrimi

  Acum zâmbesc ca o cretină. Am ieşit dintr-o baieee lungă, cu gel de duş de zmeură. De zmeură am avut chef azi. Mi-a adus aminte de mirosul pielii care-l lasă în urmă. De mirosul pielii, amestecat cu cearceafurile..şi cu plăcerea.

 Mă duc să-mi aerisesc creierii...

4 comentarii:

Balaurita spunea...

pai e perfect...in viata avem parte de multe lovituri...scopul principal este de a invata din ele si de a trece mai departe...depinde de noi cum trecem peste ele...ideal ar fi asa cum ai facut tu, dar din pacate nu toata lumea are puterea pe care o ai tu:*:*

thewaragainstme spunea...

mda:D..nici nuj ce sa mai zic...
esti tare fato..adica..pff..eu n-as putea,eu as zace in pat deprimata si as fuma pachete intregi de tigari:))

JustAGirl...Dana xx spunea...

intr-adevar...avem parte de multe lovituri...dar trebuie sa fim optimisti...desi suna stupid uneori...in ceea ce priveste baia...si mie imi place zmeura..;):*

corynn spunea...

Crezi că este foarte importantă ideea despre sine a sinelui tău ? Crezi că ea nu este la fel de plată ca şi mercurul din spatele geamului oglinzii ? Fiecare dintre noi este exact ce-şi aduce aminte despre el însuşi. Acum am o mare bunăstare sufletească. Acum nu-mi aduc aminte nimic despre mine. Am sentimentul că mă nasc cu fiecare cuvânt pe care îl scriu. Şi totuşi !

Gânduri bune, Corin