marți, 22 iunie 2010

Căutări II

Căutări google care au dus la blogul meu...

 Mi-e dor - şi eu ce aş putea să fac?serios acum...
 Şi am alergat să mă găsesc- dada, frumoasă melodie
 Şi alerg în jurul lumii-m-aţi înebunit cu căutarea asta
 Miss Sunshine blog- thx :-)
 Mă doare în capul pieptului- ok.
 Sâni- ?!?!?!?!

Din păcate iarăşi nu am reuşit să le prind pe toate, niciodată nu sunt pe fază.

 Sunt plictisită, nu e gaz (din nou?!), fără cafea, fără nimic...

  SURSA POZEI: de aici.

 "De ce-mi spui că ai sărutat pământul pe care am călcat? Mai bine m-ai fi omorât. (Se apleacă peste masă). Sunt atît de obosită! Dacă aş putea să mă odihnesc...să mă odihnesc! (Ridicând capul). Sunt un pescăruş. Nu, nu e asta... Eu sunt actriţă... Da!...Şi el e aici!... Da, da... Nu face nimic... Da... El nu credea în teatru, râdea de visurile mele, şi încetul cu încetul n-am mai crezut nici eu şi mi-am pierdut curajul. Şi-apoi, zbuciumul dragostei, gelozia, neîncetata frică pentru copilul meu... M-au copleşit meschinăriile, nimicurile, jucam fără viaţă... Nu ştiam ce să fac cu mâinile şi cum să stau pe scenă, nu eram stăpână pe vocea mea. Nu poţi înţelege starea asta, să simţi că joci îngrozitor de prost. Eu-- sunt un pescăruş. Nu, nu e asta... Îţi mai aduci aminte că ai împuşcat odată un pescăruş? Un om a venit din întâmplare şi neavînd ce face l-a nimicit... Uite un subiect pentru o scurtă povestire... Nu, nu-i asta... (Îşi trece mâna pe frunte) Despre ce vorbeam? Da, despre teatru. Acum nu mai sunt ca atunci..Sînt o actriţă adevărată: joc cu plăcere, cu entuziasm. Scena mă îmbată şi mă simt că sunt frumoasă. Şi acum de când sunt aici, am mers mult pe jos şi tot umblând m-am gândit şi am simţit cum cu fiecare zi ce trece cresc puterile sufletului meu... Acum ştiu, înţeleg, Kostea, că în ceea ce facem noi, ori că am juca pe scenă, ori că am scrie, principalul nu e gloria, nu e strălucirea, nu e ceea ce visam eu, ci puterea noastră de a îndura. Să ştii să-ţi porţi crucea şi să-ţi păstrezi credinţa. Eu cred şi sufăr mai puţin. Şi atunci când mă gândesc la chemarea mea nu mă mai tem de viaţă. Sst... şi acum plec! ....Rămâi cu bine. Când voi fi actriţă mare, vino să mă vezi. Îmi făgăduieşti? Şi acum... E târziu. Abia mă mai ţin picioarele, sunt istovită, mi-e foame... "

 Nina- Pescăruşul- A.P Cehov

2 comentarii:

thewaragainstme spunea...

"Ma doare'n capul pieptului":)))))))))
buna asta

Ali spunea...

=p~