duminică, 19 septembrie 2010

Despre despărţire sau "eu ce mă fac acum?"


Mereu am fost o prietenă bună şi o persoană de încredere, aşa că apropiaţii (mai mult sau mai puţin), mereu îmi cer un sfat, o părere sau o vorbă bună. Inclusiv când vine vorba despre despărţiri. Şi să fiu a naibii dacă nu înţeleg cum e când ăla pe care-l iubeşti alege să...plece. Că are un motiv plauzibil sau nu, asta nu contează. Ideea e că pleaca. Adică c'est fini, it's over, bye bye, pa-pa şi n-am cuvinte. Şi tu fraiero, asta e, rămâi singură, treaba ta. Şi după asta e senzaţia aia cretină ca şi cum ţi-ar fi tăiat cineva o mână. Şi stai şi te uiţi în gol, eventual mai şi boceşti că ce naiba să faci altceva, şi te întrebi "da' io?io ce fac acum?" Am fost şi eu aşa, deci să mor dacă nu înţeleg situaţia. E starea aia de nici singur nu-ţi vine să stai, de fapt îţi vine să te duci dracu direct, să nu mai auzi, să nu mai vezi, să nu mai ştii. E prima fază, aia în care încă negi (asta am experimentat-o din plin, nu credeam că se întâmpla, era ca prin vis). Negi, nu îţi vine să crezi că ţi se întâmpla ţie, bla bla şi so on. Apoi a doua faza e cea în care îţi vine să-l suni să înjuri. Te apucă nervii şi ura. Îţi vine să pui mâna pe telefon să suni, aproape că-ţi vine să implori. Dacă eşti deştept, n-o faci, te abţii. Că de multe ori nu merită să lupţi. Şi apoi toţi ştim cum e. Nu ştii cum să ieşi din starea aia de amorţeală, nu mănânci, fumezi într-una, eventual mai şi bei. În aparenţă e mai bine la băutură. Că cică uiţi. În esenţă te faci mangă şi dai mesaje de dragoste. Să plângi şi mai tare dimineaţă. Şi apoi trec zilele, tu începi să nu te mai gândeşti aşa des. Aici apare resemnarea... acum depinde de tine, cât timp îţi ia să ajungi aici...


 Eu am depăşit momentele astea. Am fost tare şi am renunţat la ceva care mă distrugea, nu mă facea fericită. Dar acum din ce în ce mai multe persoane la care ţin şi sunt apropiată de ele trec prin asta. Şi zău de nu-mi vine să mor când aud "dar eu nu pot să trăiesc fără el"sau veşnica "eu ce mă fac acum?" Ce te faci? NIMIC. Asta e cheia. Toate trec, vin, pleacă... Nu merită. Între tine şi mine...păi nu te supăra, da mă aleg pe mine. Zău. Şi apoi na, n-am băut 18 ani să pic sub masă, n-oi bea acum. Nu mă iubeşti? Pleacă. Uită de mine.  


 Şi mi-e aşa greu că nu ştiu cum să consolez oamenii dragi, mi-e aşa de greu să le zic că îi înţeleg, dar nu mai ştiu cum e, că eu mi-am băgat minţile în cap şi m-am ales pe mine...
 Şi mi-e şi mai greu să le explic cum să uite. Mi-e greu să le ajut, că nu au cum să te ajute ăia din jur...tre să te ajuţi tu, că dacă tu n-o faci, n-o face nimeni maică...

 Cred că soluţia de a trece peste e de a petrece timp cu propria persoană. Să citeşti, să faci toate lucrurile care odată îţi făceau plăcere. Să îţi aduci aminte de lucrurile rele, nu de alea bune... Să zâmbeşti şi să te distrezi. Dacă îţi face bine, să vorbeşti despre asta, să te descarci. Cred că cea mai rea chestie e să te arunci în braţele primului-venit. Asta nu ajută niciodată. Până la urmă despărţirea nu e o drama. Că viaţa merge înainte....

 Voi? Voi cum treceţi peste o despărţire? Aveţi un remediu-cheie?

14 comentarii:

Danube Daughter spunea...

Pana la urma, tot ce vine in viata tine de Alegere. Alegi sa faci ceva sau altceva...iar dupa despartire, alegi sa plangi in perna si sa bei ca nebunul ori sa iei calmante, alegi sa te duci sa te arunci in bratele oricui ca sa te razbuni (in mintea ta asta e razbunare,caci in realitate e o umilinta crasa), alegi sa citesti si sa intelegi mai bine ce naiba se intampla cu tine si de ce s-a ajuns unde s-a ajuns, te refulezi in pasiunile tale ca sa gasesti un sens bun zilei,spui "sa il ia naiba"si iti vezi de ale tale, concluzionand ca te zbati in van pentru ceva ce ai pierdut demult...Alegi. Atat. Dupa parerea mea, la asta se rezuma totul.

Referitor la a-i ajuta pe ceilalti sa treaca peste despartire, raspunsul meu este..sa nu-i ajuti. Sa-i lasi sa treaca prin aceste "stages of grief" (denial, anger, bargaining, depression, acceptance), si sa-i asiguri ca esti acolo daca vor sa nu plangi singur seara cu o cana de ceai, ori daca vor sa va plimbati hai-hui pe niciunde. Insa trebuie sa treaca singur prin chinul acela, care ne metamorfozeaza pe toti, si ne maturizeaza, schimbandu-ne viata. Alegerile pe care le facem singuri in aceste stadii ne definesc si ne fauresc ca oameni. Stiu ca e greu sa te uiti la cei din jur ca sufera si ai vrea sa stii ce sa le spui ca sa nu o mai faca, dar adu-ti aminte cum erai tu in situatia aia. Ti-a sschimbat cineva starea sau suferinta, prin cuvintele lui?...
Si mai putem face ceva pt celalalt. Sa nu fim egoisti. Sa nu credem ca daca se izoleaza sau iti tranteste telefonul sau iti zice vreo doua, sunt chestii cu tenta personala si directa. Sa-l intelegem ca e intr-o perioada salbatica si daca e nevoie, sa-l luam in brate dupa ce s-a rastit la noi din cauza furiei...

Miss Sunshine spunea...

Asa e, cuvintele altora nu te ajuta, dar o vorba buna conteaza, si conteaza sa fie cineva acolo...pt tine. Doar sa stii ca e acolo daca vrei sa plangi...

Dar adevaratul chin trebuie sa-l depasesti singur...nu te poate ajuta nimeni sa uiti:)

Anonim spunea...

buna, acum am dat de blogul tau, SUPER SUPER SUPER post, ai un stil foarte misto de a pune problema:)

bravo!!

Cristina spunea...

Aveam o prietenă care se despărţise de "băiatul viselor ei" şi îi venea să îl sune la fiecare 5 minute "pot să-l sun acum?Dar acum".Şi are 19 ani..
Acum depinde şi de caracter,sunt persoane care sunt în stare de orice pentru acea persoană,şi sunt persoane care trec cu demnitate peste orice.
Medicamentul diferă de la persoană la persoană..

Miss Sunshine spunea...

@anonim- multumesc mult!!!
@cristina-of, ce trist, e bine sa fii tare, ca nu te ridica nimeni de pe jos, daca nu esti in stare sa o faci tu:)

Cameleona spunea...

„În aparenţă e mai bine la băutură. Că cică uiţi. În esenţă te faci mangă şi dai mesaje de dragoste. ”
=))) M-ai făcut să râd.
Sinceră să fiu, deşi am trecut peste despărţirea aia care m-a secat de tot, acum sunt goală pe dinăuntru şi nu îmi mai plâng obiectul afecţiunii pierdut, ci goliciunea din mine...
E vid, e sec, e făcut Şah mat, acolo, înăuntru...
Dar, ce să fac?! Poate îmi voi reveni cândva, sau poate nu.

Anonim spunea...

super blogul tau...nici nu stiu cumde nu l am gasit pana acum..:( trebuie sa ma pun la curent cu toate posturile tale.
baftaaa:d
Georgiana

Miss Sunshine spunea...

@georgiana-merci mult de tot, bine ai venit!!:)
@cameleona- merci draguta mea, toti au ras de faza aia:)) of, si daca ai sti cat de bine te inteleg...stiu cum e sa fii gol, asa sunt si eu, desi incerc sa par..."plina":)
te pup draguto, fii tare, golul o sa fie candva umplut

Balaurita spunea...

Chiar nu e deloc bine sa te arunci in bratele primului venit pentru ca efectiv nu iese bine, pentru ca de cele mai multe ori te apuci sa ii povestesti despre EL sau sa il compari cu EL. Un remediu cheie nu cred ca exista, depinde de fiecare persoana in parte si de cat de mult isi doreste sa treaca peste. Eu de exemplu, sunt o persoana extrem de sensibila, deci nu am cum sa nu mai si plang, dar de obicei, dupa ce plang, reusesc sa ma descarc si ma simt mai bine. Incep sa fac tot felul de lucruri pe care nu le-am mai facut de mult, stau mai mult cu mama, ies mai mult cu prietenii, chestii de genu, ca sa am cat mai mult din timp ocupat si sa nu ma gandesc la trecut si incet incet imi trece!

Miss Sunshine spunea...

@balaurita-deci si tu esti de parere ca timpul e cheia:)

merci si tie pt.parere, pupici!:D

acciduzzu spunea...

buna, intr-adevar blogul e fain de tot. Si gandirea ta e fff sanatoaasa.. "eu ce ma fac acum".. am trecut si trec prin asta. Nu conteaza daca esti barbat sau femeie, partea cu demnitatea e variabila..Uneori e bine sa lupti pentru ce crezi tu ca e drept..dar pana la urma tu alegi si timpul le cerne pe toate..Foarte faine postarile si blogul. Bravo.

Miss Sunshine spunea...

@acciduzzu-bine ai venit, si merci mult mult de tot, ma simt foarte bine cand aud(citesc de fapt), lucruri de genul asta, e o confirmare a chestiilor pe care le scrii. multumesc inca odata!!!

Ionu` spunea...

Bravo, Miss S, asa te stiu, puternica si rece........

Miss Sunshine spunea...

@Ionu`-ma cunosti de atata timp incat stii ca nu sunt nici puternica si rece. ci doar incerc sa fiu, ca altfel...e trist