Citeam un articol în revista Zile şi Nopţi, scris de Mihail Valukovski şi am decis să-mi spun şi eu părerea.
În acel articol se vorbea despre Choi Yoon-Hee, o faimoasă scriitoare sud-coreeană care a scris mai bine de 20 de cărţi despre speranţă, fericire şi armonie interioară. A fost numită şi "propovăduitoarea fericirii"-datorita sfaturilor pe care ea le dădea oamenilor, să fie fericiţi şi în permanentă armonie atât cu ei cât şi cu cei din jur-. Mă rog, avea şi un Tv show de succes şi aşa mai departe.
La fel ca şi autorul acelui articol am folosit timpul trecut pentru că... femeia s-a sinucis cu tot cu soţul ei, spânzurându-se într-un hotel.
Şocant sau nu prea? Nu mă mai miră nimic, e exact despre ce vorbeam eu de falsitate şi de aparenţa de perfecţiune. Şi oamenii care par extraordinar de fericiţi (sau încearcă să pară ) pot fi foarte nefericiţi în esenţa lor. Şi oricum, femeia asta scria despre fericire. Una e să ştii ce e aia fericirea şi alta e să fii fericit. Una e să dai sfaturi altora şi alta e să-ţi poţi coordona viaţa TA. Să dai sfaturi altora e uşor. Şi poate fi uşor chiar şi să-i ajuţi pe ceilalţi. Chiar dacă cu o vorbă bună sau material sau whatever. Dar când vine vorba de tine nu mai e aşa uşor. Pentru că adesea nu vrem o alegere "bună" ci "alegerea CEA MAI bună"....
Şi până la urmă, zău...oare câţi dintre oamenii ăia de au scris despre fericire cărţi la rând, pe bandă rulantă, au făcut tv-showuri şi ne-au dat nouă sfaturi despre cum să fim fericiţi, chiar sunt fericiţi la rândul lor? A?
Mi-a zis cineva (n-are importanţă cine, se va recunoaşte în rândurile astea) aşa: "ce e fericirea, Cristina? poate nici tu nu ştii, dar adu-ţi aminte când ştiai că e cineva acolo, chiar şi când nu facea nimic pentru tine, d-apoi când făcea...nu pentru că avea timp de timp de tine, sau vă plimbaţi sau... fă o comparaţie....".
O altă persoană dragă mi-a zis aşa: "Ca să fii fericit trebuie să fii curajos..."
Mi-a zis cineva (n-are importanţă cine, se va recunoaşte în rândurile astea) aşa: "ce e fericirea, Cristina? poate nici tu nu ştii, dar adu-ţi aminte când ştiai că e cineva acolo, chiar şi când nu facea nimic pentru tine, d-apoi când făcea...nu pentru că avea timp de timp de tine, sau vă plimbaţi sau... fă o comparaţie....".
O altă persoană dragă mi-a zis aşa: "Ca să fii fericit trebuie să fii curajos..."
Cred că e vorba doar despre percepţia fiecăruia despre fericire... Ia zi, tu ce crezi că înseamnă să fii fericit? Ce înseamnă pentru tine fericirea?
15 comentarii:
acum, în momentul ăsta, fericirea e o amintire; sau mai multe amintiri. Odată, era prezentul care a creat amintirile alea:)
şi nu ştiu dacă-ţi trebuie curaj ca să fii fericit; cred că-ţi trebuie curajul altcuiva:)
@camelia bucur- cred ca ne ancoram prea mult in trecut...si de asta suntem lipsiti de curaj si de tot..
eu nu cred ca e vorba de falisitate si ce vorbeai tu despre iluzia de perfectiune sau imaginea pe care vrei sa ti-o creezi in exterior... se poate sa incepem sa credem in lucrurile acelea spirituale si apoi sa avem o cadere in care ne dam seama ca de fapt nu credeam cu adevarat... iti dai seama, poate ea era convinsa in sufletul si mintea ei ca asa gandeste si asa traieste, asa cum scria, si deodata sa isi dea seama ca de fapt nu a reusit sa ajunga la asemenea grad de iluminare? si apoi gestul cu pricina?... eu zic ca se pupa cauza cu motivul. dar cine stie ce a fost acolo, noi nu suntem nimeni sa judecam. poate ca ea voia sa creasca pe masura ce transmitea mesajul spiritual. tu nu cresti, cand scrii pe blog? redescoperi, descoperi si gasesti. te faci mai desteapta! eu de asta scriu, ca descopar chestii in mine de care nu stiam! poate asa era si ea.
in legatura cu fericirea...ce e fericirea pentru mine...
fericirea pentru mine e sa am din cand in cand momentele acelea in care nu mai esti pamantean, ci esti una cu tot universul. (ex: atunci cand cant si ma detasez de tot ce e uman, atunci cand sunt intr-un moment de iubire, atunci cand reusesc sa fac o bucurie, etc)
... de fapt, ea îi putea ajuta pe ceilalţi, dar nu se putea ajuta pe ea. Aceeaşi greşeală era să fac şi eu. Însă m-am oprit la timp, ca să mă ocup mai întâi de mine.
nu stiu daca sunt fericit deoarece "in momentul in care te intrebi daca esti fericit(a), deja incetezi sa fii fericit(a)". stiu insa ce mi-au spus altii: "arati ca bou' la poarta noua" (ochii mari si zambet de la o ureche la alta) ... si ca, in majoritatea timpului, parca arde ceva in mine.
ref. la toti care "vand" sau "dau pe gratis" tot felul de retete (si asta include religia) ... that's bullshit! nu exista reteta deoarece fiecare e diferit. singura modalitate de a ajuta cu adevarat pe altcineva (presupunand ca aia e intentia) e de a informa impartial/neutru ... lasand pe fiecare sa aleaga ce vrea.
@danube daughter- ba e vorba de falsitate,si de imaginea pe care vrei sa o creezi la exterior. ma refer la oamenii nefericiti care vor ca cei din jur sa creada ca sunt fericiti...
si in al 2lea rand- eu nu am judecat-o pe tipa, ci chiar am compatimit-o, judecand soarta pentru ca e ironica...
iar in al 3lea rand, da, ma redescopar pe blog...:)
@sugar queen-da, cred ca asa suntem toti(sau majoritatea)...ne preocupam prea mult de altii ca intr-un final sa uitam de noi si ceea ce ne defineste...
@alice georgiana-te rog explica-mi despre ce e vorba, concret..merci!
@intj- asa e.. asta ziceam si eu, ca fericirea consta in ceea ce vreau EU, si in lucrurile marunte care pe mine ma fac sa zambesc.. stii, unii rateaza bucuriile marunte in cautarea marii fericiri...
Cristina, nu te-ai suparat pe mine nu?
@danube daughter- sigur ca nu, scumpo, doar ca ti-am raspuns la comentariu.iarta-ma daca asa a sunat
Ideea e, ca daca tu esti fericit, automat faci persoanele din jurul tau sa fie fericiti cu fericirea ta. E molipsitoare.
Right?
@iustin-yep, right. doar ca poti gasi fericirea in tot..sau in nimic. e relativ..
de ce e lipsă de curaj să ştii ce vrei?:)
@camelia bucur- e lipsa de curaj atunci cand nu stii ce vrei...cam asta ziceam prin "ca sa fii fericit trebuie sa fii curajos"
Trimiteți un comentariu