joi, 13 ianuarie 2011

Despre obsesia de control şi lucrurile care eşti dispus să le faci să ajungi la el

 Toţi vrem să fie totul bine şi încercăm să ne organizăm în aşa fel încât să ne ducem la bun sfârşit sarcinile pe pământu asta. Toţi încercăm să nu supărăm pe nimeni şi mai presus de atât-să nu ne supărăm pe noi înşine şi să menţinem liniştea. Mie una (şi la pariu că mai sunt câţiva-destul de multicei), vreau să îmi stea cămaşa aia perfect. Părul să fie perfect întins. Nu sunt ok când sunt certată cu cineva drag. Nu sunt ok când ştiu că am de făcut până mâine un proiect iar eu stau şi citesc cartea pe care n-o pot lăsa din mână şi alte exemple, cu miile. Până aici totul perfect.

 Dar ce se întâmplă atunci când nevoia de control devine din ce în ce mai acută şi te pierzi dacă dintr-un motiv sau altul nu deţii TU controlul, pentru că nu depinde de tine? Se pare că (aşa zice horoscopul meu)- sunt predispusă la obsesii de control. "Obsesia lui primordiala este aceea de a detine controlul. De-asta e mereu in garda si se straduieste continuu, incarcandu-se cu atatea responsabilitati."
Da, uneori am impresia că dacă-mi scapă controlul, dacă aia sau ailaltă nu am făcut,sau nu am dus la bun sfârşit ceva, la mine încep: procese de conştiinţă, învârtit în pat şi toate alea.

 Noi ca fiinţe umane, adeseori nu avem în vocabular verbul "a renunţa". Tragem după noi relaţii inutile de mult, păstrăm obiecte pe care nu ne face nici plăcere să le privim şi mai ocupă şi loc. Suntem atât de ocupaţi încât nu vedem că luăm cu noi în viaţă lucruri de care n-o să avem nevoie niciodată. Ne agăţăm de oameni cărora nu le pasă iar celor de care nouă nu ne pasă nu suntem în stare să le spunem asta direct.

 Ne umplem golurile cu resturi, iar aşa artificial şi superficial privit par umplute. Dar nu, ele sunt şi mai goale...

Nu zic nu, atât controlul oferit de alţii cât şi auto-controlul ne oferă siguranţă. Încredere. Dar nu poţi fi permanent în deţinerea controlului (nici măcar asupra ta). Iar dacă ai pierdut un pic controlul nu înseamnă că e o dramă...

 Aveţi şi voi teama asta de a nu scăpa controlul?

4 comentarii:

INTJ spunea...

si "a trai" se invata ... la nastere "stim" doar despre "a supravietui". mai departe: "a invata" necesita vointa/implicare ...

Miss Sunshine spunea...

"intj+true..

Anonim spunea...

Ciao Cristina,
Sa stii ca ai mare dreptate, iar concluzia ta e foarte rationala. Imi place ca mergi pe principiul: “prefer sa reusesc sa pot detine controlul, insa daca nu reusesc, nu e catastrofa.” E ilogic sa crezi ca in toate situatiile ai la dispozitie toate alternativele si toate solutiile; pt ca doar un creier avem, si ala limitat. Asadar, eu sunt mandra de aceasta cognitie a ta, iar daca obisnuiesti sa o si implementezi, nu numai sa o crezi,sunt sigura ca ai doar de castigat.Bravo!:) Vero (sys a ta:P)
P.S. Nu stiu cum sa setez sa imi apare numele.

Miss Sunshine spunea...

@salut vero, imi pare fff bine ca te-ai decis sa-mi lasi si un comment, am observat recent ca-mi citesti si tu blogul, lucru care nu poate decat sa ma bucure.

pentru a seta numele tau, atunci cand lasi comment, setezi bulinuta cu "nume/adresa URL" si scrii acolo numele- url-ul nefiind obligatoriu.

merci pt compliment, incerc sa gandesc cat mai corect, ca sa pot duce o viata cat de cat echilibrata.

pupici multi, vero! apropo, gasesti id-ul meu la about me, nu am mai vb de o gramada de timp:(