duminică, 16 ianuarie 2011

Renunţă-ştim cuvântul ăsta?

    De ce s-ar agăţa omu de cineva sau ceva aşa cu disperare? Nu ştim să renunţăm la nimic din ceea ce credem noi că ne-ar putea face fericiţi. Numa că hai să-ţi zic eu. Uneori trebuie să renunţăm la ceea ce ne place, pentru a face ceea ce trebuie. Alteori suntem forţaţi să renunţăm pentru binele altora. Nu, nu are nicio valoare dacă te gândeşti că ala sau aia n-ar renunţa la ceva pentru tine.

 Într-un fel sau altul e de înţeles. Da da, e tendinţa aia să te agăţi. Nu contează că lucrul ăla îţi face rău, nu e pentru tine, nu mai merge. E rutina aia, frica de nou. Şi ce naiba să faci? Te agăţi şi te târăşti. Că asta facem noi.

 Te gândeşti că ai renunţa dar de ce naiba să renunţi când e frumos şi îţi place aşa mult lupta în sine?

Un comentariu:

Andreea spunea...

Of e atat de adevarata ideea cu renuntarea... De cele mai multe ori suntem atat de egoisti incat nu suntem in stare efectiv sa renuntam la ceva care ar putea face rau celui de langa noi....