vineri, 21 ianuarie 2011

11 minute

Ultima carte citită de mine (de fapt recitită, pentru că e a 2a oară) e Paulo Coelho-11 minute.

 O poveste care începe cum nu se poate mai ciudat: "A fost odată ca niciodată o prostituată pe nume Maria.", formulă pe care am auzit-o de sute de ori când eram mici, însă în basmele şi poveştile cu prinţi şi prinţese care ne erau citite. Dar, în fond, oricine are dreptul la o poveste, nu?

 Maria duce o viaţă zbuciumată, alege să plece în Elveţia, unde în final se va prostitua. Nevoia de bani, -vrând să le dea părinţilor şi să îşi pună pe picioare o fermă când va reveni acasă în Brazilia- o împinge până la limite. Îşi convinge sufletul că nu trebuie să-i pese ce face cu trupul. Are enorm de multe experienţe care o golesc şi mai mult pe interior.
"Onoarea. Demnitatea. Respectul faţă de mine însămi. Dacă mă gândesc mai bine, n-am avut niciodată niciunul din aceste trei lucruri."

Titlul de 11 minute provine de la ideea că Maria ajunge la concluzia că atât durează actul sexual. Şi crede că bărbaţii plătesc ca să fie fericiţi.

E din ce în ce mai greu, Maria dă faţă în faţă cu dragostea şi îi e frică să o recunoască.
"Când nu mai aveam nimic de pierdut, am primit totul. Când am încetat a fi cine eram, m-am regăsit pe mine însămi. Când am cunoscut umilinţa şi supunerea, am devenit liberă."
"Viaţa este uneori foarte zgârcită: trec zile, săptămâni, luni şi ani fără să simţi nimic nou. Totuşi, odată ce se deschide o uşă, o adevărată avalanşă pătrunde prin spaţiul deschis. Acum nu ai nimic, iar în clipa următoare ai mai mult decât poţi accepta."
 
Maria însă luptă în continuare. Cu viaţa, cu bordelul ăla unde era în permanentă competiţie şi mai presus de orice cu ea însăşi.
" Înainte de a muri vreau să lupt pentru viaţă."
 "Dacă vorba e să înaintăm în viaţă, trebuie să înţelegem faptul că ceea ce e "bunişor" e foarte diferit de ceea ce este "cel mai bun"


Găseşte omul care îi vede "lumina", esenţa şi care se îndrăgosteşte de ea. Ea însă nu înţelege cum ar putea iubi cineva o prostituată. Însă ea înţelege esenţa iubirii:
" M-am simţit rănită când i-am pierdut pe bărbaţii de care m-am îndrăgostit. Astăzi sunt convinsă de faptul că nimeni nu pierde pe nimeni, fiindcă nimeni nu posedă pe nimeni. Asta e adevărata experienţă a libertăţii: să ai lucrul cel mai important din lume, fără a-l poseda."
"Nimeni nu pierde pe nimeni, pentru că nimeni nu posedă pe nimeni."

Cunoaşte durerea amestecată cu plăcere şi realizează că:
 "Există anumite suferinţe care pot fi uitate atunci când putem pluti deasupra durerilor noastre." şi că ...
"O fiinţă umană se cunoaşte doar dacă merge până la limitele sale."

Acum nu mai e atât de sigură că vrea înapoi în Brazilia, însă îşi promite să plece...
   "Să te îndepărtezi de pasiune sau să i te abandonezi orbeşte, care dintre aceste două atitudini e cea mai puţin distructivă?"
"Dacă aş mai rămâne o zi, aş mai rămâne un an, iar dacă aş mai rămâne un an, n-aş mai pleca niciodată"
"Dacă aş mai rămâne o zi, aş mai rămâne un an, iar dacă aş mai rămâne un an, n-aş mai pleca 
niciodată.

...Aşa că pleacă...
"Dacă avea să o întrebe cineva peste mulţi ani după aceea cum era locul pe care-l cunoscuse în tinereţe, ar fi putut răspunde: "Frumos, capabil să iubească şi să fie iubit."


Iar finalul? Bineînţeles că eu nu vi-l zic, citiţi cartea, e superbă!





4 comentarii:

Moonlight Sonata spunea...

Am citit-o de doua ori ..:D si eu :))

Mi s-a parut minunata efectiv.. nu ma asteptam la un asemenea sfarsit ..si chiar m-a impresionat .

one of my fav. books ;;) ..

like your blog:x

Keep going~~!!!

Federova spunea...

Am citit-o dar cred ca o s-o recitesc, mi-ai facut iarasi pofta de ea :)))

Miss Sunshine spunea...

@moonlight sonata- eu ma cam asteptam la un sfarsit de genu', da cand am vazut ca ea a plecat pe bune, deja credeam ca asa se termina:))

ps-merci mult, bine ai venit!

Miss Sunshine spunea...

@federova- e superba, nu?:D