luni, 31 ianuarie 2011

Să se facă fericire...

Plumb Damaged
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse


Vă rog frumos, ba chiar insist, să daţi play înainte să citiţi! Mulţumesc!


Vreau să scriu, să curgă pagini odată cu sentimentele pe foi albe... Obişnuită (atât de obişnuită) cu laptopul şi cu blogul să curgă aici... Să curgă oriunde, doar să curgă... 

 Mă tot întreb cine sunt eu acum, dat fiind că în ultimul timp am jucat doar "roluri "care nu mi se potrivesc...şi culmea e că nu pe scenă unde e firesc să joci personaje opuse ţie, eu le joc în viaţa reală şi aşa le joc că nu mă mai recunosc...sunt rea, egoistă, meschină chiar ...şi toate astea pentru că am impresia că am obosit. Şi totuşi undeva îmi găsesc puterea să îndepărtez tot ce e rău, ca să rămân înconjurată de cât mai multe lucruri bune... 

E unul dintre cei mai stresanţi ani ai mei, pentru că eu cer mult de la mine, alţii cer şi mai mult de la mine, iar eu mă pierd printre cereri, responsabilităţi şi cerinţe... Şi mă pierd în gesturi şi lucruri pe care nu-mi stă-n caracter să le fac... Mă pierd în plictiseală, nopţi de ne somn şi uneori şi lacrimi pe care iar nu-mi mai stătea în fire, pentru că nu obişnuiesc să plâng cu una cu două...

 Fac totul de inerţie... Îmi oblojesc cearcănele şi sufletul, mă îmbrac cu primele haine din dulap, adeseori mă încalţ pe tocuri şi o iau la goană pe scări ştiind că iar voi întârzia... Alunec, cad, mă împiedic, mă ridic, cad iarăşi şi o iau de la capăt. Frigul îmi amorţeşte simţurile, mâinile, sufletul. Văd marea de oameni cărora nu le pasă, toată lumea e grăbită, nimeni nu are timp, timpul fuge, rămânem fără o dimineaţă, o seară, o viaţă şi nici măcar nu ne pasă, fuge timpul, fuge viaţa din noi, se scurge... şi nouă nu ne pasă, nu observăm, gonim într-una pe alei care nu ne duc nicăieri... 

Oamenii ăştia pe care-i văd în fiecare zi nu-mi transmit nimic, deşi şi eu sunt una dintre ei... Alerg după cauze pierdute, mă agăţ de oameni cu care n-o să ajung la finalitate, joc un joc pe care ştiu c-o să-l pierd şi totuşi sunt atât de încăpăţânată încât îl joc şi mă atrag pe mine în primul rând până la limitele limitelor şi încă puţin mai sus... 

Şi îmi vine să mă urc în ceva, în orice, să ajung la cineva, să spunem glume proaste şi să desenăm pe foi mari rupturi din orice şi să bem cafea rece şi să adormim pe covor, şi să... of, să nimic. Să nimic, e atât de târziu aşa că-mi înnec dorinţele în serial şi un pahar de apă plată. Când mă uit la Grey s anatomy mă pierd. Mă pierd prin anevrisme, rupturi de coloană, cancer, boală şi... salvări de viaţă. Grey s e tare mişto. 

Baletul. Da, baletul mi-a plăcut mereu. Oamenii ăia mici care se învârt şi au graţie cu carul şi transmit atâta iubire, atâta dramă... Cred că de-aia mi-a plăcut Black swan. Black swan la propriu, pentru că mi-a plăcut enorm de Mila Kunis care joacă lebăda neagră... şi în viaţa reală şi în teatru tind să merg mai mult spre a-mi da drumul în joc, în piesă, decât pe teoria în sine...

De mâine, promit că de mâine fiecare lucru pe care îl fac o să-l fac în aşa fel încât să-mi placă...

Of, şi atâtea am scris şi iar n-am zis nimic... Sper că voi să fiţi mai fericiţi...  Şi la mine să se facă fericire şi la voi şi mai multă fericire decât aveţi deja!



8 comentarii:

Andra Dan spunea...

da, black swan, o nebunie...si mie mi-a placut si m-a cutremurat in toate felurile!
In legatura cu restul...si eu sunt una din acele persoane.. nu pot decat sa ma opresc din goana mea impotriva timpului si sa fug dupa tine, ca sa iti aduc o cafea calda sau rece si sa iti urez o zi buna.

Cristina Cioba spunea...

@andra-multumesc din suflet!!!...

crisu spunea...

Black Swan mi-a placut chiar inainte sa il vad..numai din trailer asa am avut un sentiment ca o sa fie incredibil...si chiar a fost..dar eu m-am regasit mai mult in White Swan..pentru ca obisnuiam sa fiu fata aia cuminte si care asculta..si lucrurile s-au schimbat..mult..chiar scriam intr-un post ca ma sperii de mine..
si mi-a placut mult cum ai scris.>:D<

Cristina Cioba spunea...

@crisu-multumesc!

Alexandra spunea...

Cunosc sentimentul in legatura c cel mai stresant. Eu in schimb in ultimul an de liceu nu am facut nimic in afara de a invata pentru bac. Fara atestate si multe altele pentru ca am mers pe ideea ca daca nu am fost in stare in 3 ani de liceu nu imi aglomerez ultimul an. Dra la mine problema e ca am fost intr-un fel comoda si preferam sa mai am si putin timp liber pe langa invatat. Uneori acum stau si ma gandesc ce bine era daca invatam acel ceva in scoala pentru ca incep sa ma lovesc de multe lucruri pe care nu ti le mai explica nimeni, pentru ca se considera ca ar trebui sa le stii deja si ca e destul de usor sa le faci. Dar asta este. Ne trezim cu intelepciune abia dupa ce a trecut momentul. Sfatul meu ar fi sa seci orice sursa pentru a acumula cat mai multe cunostinte si niciodata nu ceri prea mullt de la tine atata timp cat tu iti doresti acele lucruri. E normal ca uneori mai ai nevoie si de momente in care sa stai si sa te relaxezi. E un an destul de greu, dar ai sa vezi ca totul va fi bine si ca totul se va termina cu bine. Mult succes!

C.L.M. spunea...

O sa se faca fericire si la tine, toate lucrurile se aranjeaza usor, usor pentru fiecare. DOn't worry, be happy!:X

Cristina Cioba spunea...

"alexandra-multumesc mult pt sfat!

Cristina Cioba spunea...

clm-merci mult:), sa dea Dzeu..