Eu când aud expresia cu așa a fost să fie mă cam ia cu vomă. Să mă explic deci. Avem 2 variante de credință
I. Fiecare are un destin care e scris și nu poate fi schimbat.
Și atunci când crezi asta, tinzi parcă să pui toate eșecurile și realizările pe seama lucrului așa a fost să fie. Veșnicul așa a fost să fie. Adică am picat nuș ce examen, m-am certat cu nuș cine, nu pentru că aș fi io o dobitoacă, Doamne ferește, ci pentru că așa a fost să fie. Da?
Nu aș putea spune că nu am zis niciodată așa a fost să fie, c-aș mânca rahat. Și mănânc destul, așa că încerc să mai reduc cantitatea. Însă realizez conștient că nu pot să pun eșecurile mele pe seama lu Nenea de sus. Că nu merge nene, așa. Pui mâna și te zbați, nu stai ca loseru și zici eh...așa fu să fie și te scarpini în cap.
II. Fiecare își face propriul destin (teorie numită în filosofie liber arbitru)
Oamenii care cred în asta sunt cei care (în principiu, cel puțin) se zbat, luptă și încearcă să schimbe fiecare lucru, să nu ia lucrurile ca atare. Oamenii ăștia sunt cei care își pun atât eșecurile cât și realizările în cârca propriei persoane, asumându-și faptele și reușitele respectiv nereușitele.
Așa. Fiind prezentate cele 2 teorii, întrebarea e... eu acum ce cred? Că e ușor să te victimizezi că ai o soartă de căcat. Mai greu e să pui osul la treabă să schimbi tot ce nu e ok în viața mea. Și te întrebi...stânga...sau dreapta?Which way?
Astea-s cele 2 teorii ale mele. Și acum vin eu și întreb?Tu în care din ele crezi?
Miss S, urban princess
6 comentarii:
Eu mereu am crezut in a2-a! De ce? Pentru ca eu cred ca D-zeu mi-a dat viata ca sa fac ce vreau eu cu ea, nu ce ar vrea el sa fac eu. Mereu am spus ca eu imi fac singura destinul, nu D-zeu sau zane sau mai stiu eu ce. Cand ceva nu mi-a iesit cum am vrut eu, nu m-am pus in cur si m-am plans ca e vina lui D-zeu. In loc sa ma plang, eu m-am ridicat si am incercat si m-am luptat pana ce am reusit. Eu nu cred in destin sau ca e scris in stele. Sincer mi se pare o prostie, dar asta e parerea mea si nu vreau sa jignesc pe nimeni. Eu prefer sa ma lupt pana la capat si nu sa astept de la D-zeu nu stiu ce minune. In plus ma enerveaza, cand unii se plang ca asa e viata, ca soarta a intervenit si de aceea ei nu au putut sa ajunga undeva. Dar poaate nu e si vina lor? Nu e doar o scuza penibila, sa acopere faptul, ca n-au fost in stare sa faca ceva cu viata lor?
2 cu putin din 1. simplificand: daca sa zicem exista 4 variante: A, B, C si D ... da' tu nu stii decat de A, B si D ... orice ai alege din cele trei, alegerea in sine e una determinata de "destinul" care a facut ca in momentul alegerii sa nu stii ca exista si C.
sau, mai in gluma: oricat ai alege tu sa zbori natural, ca o pasare, trust me: fara muschii potriviti, aripi cu pene & stuff nu vei reusi niciodata ... pentru ca "destinul" "te-a facut" om si ar fi mai indicat sa alegi sa dansezi. ;)
Daca e iubire eterna, de ce dureaza 3 ani? Adica eternitatea dureaza 3 ani?
Referitor la postarea ta, cred in a 2-a pentru ca omul si le face cu mana lui, si poate uneori mai cred si in 1, insa in viata cum spui si tu nu tre' sa stai ca prostu' sa-ti cada vreo pleasca de pe undeva, puna mana si munceste daca vrei sa ai! Daca nu, taci din gura si asteapta pana iti ies ochii! :) KisseZ
@clm-true.
ps-e un citat...si e ironic:)
Hmm!A little bit of both!Adicatelea,cred ca Dumnezeu a dat un destin prestabilit pentru mine daaar pe drumul vietii El imi pune in fata mai multe carari si in functie de ce aleg eu,destinul se va schimba catre alte destinatii si asa mai departe.
Desi avem o soarta liberul aribtru este prezent in ea iar Dumnezeu adora treaba asta,cred eu,pentru ca astfel nu mai avem de ce sa dam vina numai si numai pe El.
Trimiteți un comentariu