duminică, 27 martie 2011

Schimbător de viteze vs. frână

Cred că am trecut din viteza întâi, în a doua, în a treia, în a patra, în a cincea, fără ca măcar să mă gândesc unde mă duc. Am accelerat fără să gândesc logic și m-am trezit în viteza a cincea fără nicio conștiință a faptului că am călcat atât de tare accelerația. Aș fi putut să calc frâna, nu era greu. O călcam... și atât. Dar dacă făceam asta, s-ar fi oprit totul. Timpul, scopul (da, cred că la început știam unde ma duc. Știam bine de tot, dar s-a pierdut pe parcurs), viața, adrenalina. Și atunci am ales să nu.

Abia acum am înțeles cât sunt de slabă și cât merg înainte când nu trebuie și mă opresc când ar trebui să accelerez. Mă obosesc pentru lucruri și oameni care... nu că nu merită doi bani, dar nu suntem pe...aceași lungime de undă. Adică ei cu mine nu sunt, eu cu ei sunt, iar pentru lucrurile pentru care ar trebui să mă obosesc... nu dau doi lei.
Mereu spunem de mâine nu mai, data viitoare nu mai... Și data viitoare faci exact... la fel. Ca și până acum. Creștem dar de fapt chiar se maturizează cineva vreodată?I believe we dont. Eu cred că de fapt ne învățăm minte doar pentru o vreme, dar once in a while, tot o dăm în bară. Oameni suntem. Greșim, iubim, iertăm (mai ales când nu trebuie!), ne pierdem, ne găsim, ne pierdem iar, ne atașăm de oameni de care nu ar fi trebuit. They re all part of life.

Nu-mi propusesem să scriu mult. Nu-mi propusesem să fiu așa slabă. Nu-mi propusesem să obosesc. Nu-mi propusesem să renunț. Dar uneori trebuie.

Și câteodată trebuie să alegi FRÂNA în locul ACCELERAȚIEI. Mereu am considerat că un om puternic se caracterizează MAI ALES prin faptul că știe când să se oprească și când să dea înainte la maxim. Ezitarea mereu doare. Nu neapărat pentru tine, tu poți fi ușor scutit de repercursiunile ezitării tale. Dar mereu îi vei răni pe cei din jurul tau. Vei face greșeli, dar mai bine le faci, pentru că nici cea mai rea greșeală nu e atât de rea ca frica să nu fi încercat niciodată.

În unele zile lumea pare întoarsă cu fundul în jos. Dar poate că într-o zi, exact când nu te aștepti va reveni la normal.Așa că acum frână puțin, mă las pe spate...să se agite alții. Poate din afara cadrului lucrurile se văd altfel!:)

LATER EDITguess who! spunea...
ştii cum se zice în 10 secunde poţi ajunge la 100km/h iar într-o secundă la morgă.

15 comentarii:

Irina spunea...

Parca mi ai ghicit gandurile...

Cristina Cioba spunea...

@irina-poate ar trebui sa ma bucur ca mai e cineva care se simte asa, insa nu pot, ca nu e ceva placut:) dar ma bucura totusi ca am reusit sa te fac sa te regasesti:)

te pup!

Little Princess spunea...

Hey!;;) ai un tag de la mine: http://bambina-piccolo.blogspot.com/2011/03/tag-award.html
Pupici!

Andra Dan spunea...

very very wise

Felicia spunea...

Uneori nu e un lucru rau sa zici:"stop! pana aici mi-a fost". In fond sa pierzi cu eleganta poate fi o victorie importanta. Mai bine franezi din timp, decat sa accelerezi si sa faci un accident. :)

te pup!

Cristina Cioba spunea...

@little princess-merci, cu mare drag:)

Cristina Cioba spunea...

@danube daughter-thanks!

Cristina Cioba spunea...

@felicia-mi-a placut la nebunie comentariul tau, cel mai mult din toate:)

Felicia spunea...

Saru' mana!

Cristina Cioba spunea...

@felicia-eu saru'mana!

INTJ spunea...

"pentru că nici cea mai rea greșeală nu e atât de rea ca frica să nu fi încercat niciodată" ... eu zic sa te mai gandesti deoarece "nu tot ce zboara se si mananca".

G.W. spunea...

ştii cum se zice în 10 secunde poţi ajunge la 100km/h iar într-o secundă la morgă.

Cristina Cioba spunea...

@intj-ai dreptate:) dar ma refeream de lucrurile care pot rezulta a fi bune, dar nu le faci din cauza temerilor:)

Cristina Cioba spunea...

@guess who!-mi-a placut f mult commentul tau. atat de mult incat il voi adauga in cadrul acestui post:) bineinteles, sub numele tau, nu mi-l voi asuma ca fiind al meu:) sper sa nu fie cu suparare

G.W. spunea...

poţi să îl foloseşti liniştită ;)