sâmbătă, 9 aprilie 2011

Bună dimineața, ce frumoasă e viața!

Sunt mândră de mine. Se pare că într-un final am învățat când să mă opresc. Să fie asta pe bune sau doar așa am impresia acum? Întotdeauna am crezut că oamenii puternici sunt cei care știu să zică stop la momentul în care trebuie, înainte să iasă boțiți sau călcați în picioare și și dacă totuși ies oarecum boțiți sau un pic damaged își scutură hainele, își pansează rănile, se ridică de pe jos și merg înainte. Ăștia sunt oamenii puternici. Așa cred eu. Și zic haida ridică-te, ce mama naibii viață-i asta?Șterge-ți rănile adânce. O să usture ca dracu, dar apoi vine senzația aia după ce-ai plâns prea mult și prea multe și te ia somnul.

Avem atâtea motive să fim recunoscători, să avem speranță, să credem în minuni (căci ele se întâmplă!). Și fiecare dimineață e șansa unui nou început. Șterge lacrimile și mizeria de pe trupul încărcat de cu o seară înainte, de tot dansul și toată iubirea aia amestecată și reîntâlnită și reîntoarsă și toate semnele și mesajele și șterge amintirile. Avem șansa să ne dăm cu parfumul cel nou și să o luăm înainte, căci altă șansă nu avem. Să zâmbim oamenilor și să spunem Bună ziua, Mulțumesc frumos, O zi frumoasă și să ne hrănim din zâmbetele lor. Avem ocazia să ajutăm pe cineva, să învățăm ceva nou de la cineva, sau chiar să învățăm noi pe cineva. De la oricine poți primi o lecție. Asta doar dacă știi să iei ce-i mai bun din oameni.

Îmi cer iertare dacă cer prea mult de la oameni sau de la Dumnezeu. Îmi cer iertare atunci când cer prea mult deși am TOT. Nu tot ce-mi doream, pentru că dac-am primi toate prostiile care le cerem, am fi fost la spitalul 9 legați cu sârme ghimpate... Îmi cer iertare dacă nu am înțeles că nu pot primi tot de la oameni și trebuie să-i las să plece nu să trag de ei, nu am știut. Dar acum am învățat asta. Îmi cer iertare că mă plâng din orice prostie în loc să văd zecile, sutele de motive pentru care trebuie să fie recunoscătoare. Îmi cer iertare, dar promit că în fiecare dimineața mă voi uita în oglindă și voi mulțumi pentru ceea ce am, pentru ceea ce primesc, pentru oamenii pe care îi am, pentru cine sunt și ce sunt și tot ce-am învățat de la viața asta.

Iar acum vreau să fac un salt impresionant de la un om slab la un om puternic, de la lacrimi la zâmbete, de la nerecunoștință la recunoștință absolută, de la nervi la fericire, de la dezamăgire la speranță. Mulțumesc oricui mă aude că sunt un om fericit!

sursă foto. aici

9 comentarii:

crisu spunea...

:D
probabil ar fi trebuit sa spun ceva..dar eu zambesc..pentru ca ceea ce ai scris tu lights up mt day
:D

Miss Soare spunea...

@crisu-ma bucur din suflet ca am reusit sa fac asta!multumesc!

Lillee spunea...

Cateodata mai am nevoie si de astfel de cuvinte cu toate ca nu recunosc mereu. Mi-au mers la suflet. :)

Oigen spunea...

Bună. Sunt administratorul blogului http://oigenz-world.blogspot Am ajuns pe blog la tine şi mi-a plăcut cum arată şi ce scrii. Aş fi încantat dacă ai accepta să ne adăugăm în Blogroll reciproc. Nu o fac doar de dragul artei, obişnuiesc să-mi citesc blogroll-ul pentru că în el se află blogări mai "grei" sau mai "uşori", dar care scriu frumos şi merită cu toţii citiţi. Dacă accepţi propunerea mea, anunţă-mă printr-un comentariu la mine pe blog sau printr-un mail la oigen11@gmail.com ! Dacă nu doreşti ignoră mesajul şi acceptă-mi te rog scuzele pentru deranj. Cu respect, Şotropa Eugen

modniza spunea...

imi place cum scrii,cum gandesti.mereu iti citesc gandurile si te apreciez.pupicei

Miss Soare spunea...

@lillee-multumesc din suflet!

Miss Soare spunea...

@modniza-ma mira si ma bucura totodata faptul ca cineva cu ceva ani mai mare decat mine poate citi si culmea, sa-i si placa prostiile mele:) multumesc!

marul spunea...

oh , god /

Miss Soare spunea...

@marul-???