marți, 5 iulie 2011

Dacă tot ai două fețe, măcar fă una din ele drăguță

Așa zicea Marylin Monroe.

Ei bine, cu toții știm, cu o față te naști, pe cealaltă ți-o va forma societatea. Nimic mai simplu. Poți alege a fi rechin sau hrană pentru rechin. Asta depinde de cine ești, în cine te transformi, ce anturaj ai, sau efectiv ce-ți dorești de la viață. Unii efectiv considerăm că e mai bine să fii cel condus și nu cel care conduce. Unii consideră că e bine să e bine să lași de la tine și că sacrificiile trebuie să fie prezente în fiecare clipă a vieții și trebuie acceptate..și alții că, ei bine, că poți călca și pe cadavre as long as you get there.

Am cunoscut mulți oameni. Față formată de societate? Bad ass, rule breaker, the one who rules the world. Interiorul? Romantism și poezii scrise sub lumina lumânării (a becului, că trăim în 2011)

 Oamenii nu pot fi clasificați. Nu pot fi catalogați. Asta pentru că habar n-ai ce trăiește ăla sau ăla sau ăla. Fiecare are luptele sale interioare. Ușoare sau grele.Nici asta nu ești în măsură să contești sau nu. Fiecare are un scop, un loc unde trebuie să ajungă și pentru asta are mijloacele sale, care din nou, nu ai dreptul a le contesta.

Toți avem două fețe. Sau 10. Sau 20. Pot fi bune, sau rele. Rele în sensul că persoana respectivă e atât de ipocrită încât nu știi care din cele 15 fețe s-o pocnești prima, sau în sensul că se poartă diferit cu oamenii.E evident că nu te poți purta cu toții oamenii la fel. Și asta datorită faptului că nici ei nu se poartă la fel cu tine.

Eu sunt sinceră. Cu toți oamenii care-mi oferă și ei sinceritatea. Sunt un om sincer, care cere să primească exact atât cât oferă. Nu mai mult, dar nici mai puțin!Nu pot permite nimănui să mă rănească. Urăsc să fiu mințită, dar și mai tare urăsc când nu se discută cu mine. Prefer de o mie de ori adevărul, fie el cât de dureros, în loc de minciuni”nevinovate”.

 Urăsc să nu înțeleg, să mă piardă momentul, situația... gândiți-vă bine când nu vă deschideți...poate nu mai există un mâine care să vă ofere șansa de a vă deschide. Presupun că asta e problema noastră, a oamenilor. Habar n-avem ce să spunem și ce să facem când e AICI. Ceva, cineva, orice. Când nu mai e, am spune orice. Păcat că ”prea târziu”e cel mai trist...

Și până la urmă, poate singura soluție de a nu avea inima frântă, e, câteodată, să te prefaci că nu ai una...:)

6 comentarii:

Cami spunea...

Titlul articolului e de mare exceptie :)) felicitari!

sev.makeup spunea...

Ai mare dreptate..cel mai trist e ca multi aleg sa fie rechinul si folosesc hrana in cele mai josnice moduri posibile,m-am gandit de multe ori la alternativa de mijloc,insa nu exista,intodeauna trebuie sa alegem intre cele 2 si oricat de mult ne-am gandii,nu exista a3a varianta..si eu chiar nu vreau sa fiu rechin..

Andreea spunea...

Cunosc,cunosc prea multe persoane cu doua fete.Culmea e ca o fata si-o afiseaza fata de tine si un anume temperament fata de altii.Stii tu,noi am inceput sa traim mai mult in lumea online-ului :))

Miss Soare spunea...

@cami-mersi!:*

Miss Soare spunea...

@sev-bine ai venit, sper sa revii!!

eu zic ca treb gasit un echilibru, o armonie....nu poti fi mereu rechin sau mancare de rechin..

Miss Soare spunea...

@andreea-oare cand o sa incepem sa facem sex pe facebook?