luni, 20 februarie 2012

Ca romanu'

Ma distreaza de mor cand aud expresia "Viata de caine".

Prostia e c-o aud des. Gen: "Duc o viata de caine, am ore pana la 9", "M-a parasit prietena, am o viata de caine", "Ce viata de caine duc si eu"

Ma, eu una VREAU o viata de caine. Plimbarica, mancarica, pisulica, somnic si mangaiat toata ziua- sau aproape- pe burtica, dormit in pat cu stapanul, baita facuta de altii, pozat ca mi-s frumusica, purtat fundite-n par si hainute iarna...

Oho, ce n-as da pentru "O viata de caine"!

6 comentarii:

Paula spunea...

Asta-i viaţă de câine cu stăpân. Să nu uităm de cei mai puţin norocoşi.

Ela spunea...

Ceva in genul comentariului Paulei vroiam si eu sa scriu.Sunt si caini mai ghinionisti.

Pe mine nu expresia aia ma enerveaza,ci asta "are suflet de caine"... Adica a avea suflet de caine ar fi de rau nu?Ha!Dimpotriva!Cainii nu tin minte certuri,probleme,nu au ranchiuna,nu ranesc si nu omoara din rautate,o fac daca sunt turbati sau daca se simt amenintati,daca au fost traumatizati.Deci cred ca a avea suflet de caine nu ar trebui sa mai fie spus in sensul peiorativ.

Anonim spunea...

Trebuie si sa te speli la oo... daca ai ghinionul sa fii mascul. Si mai e si partea nasoala cu mirositul fundului/ fuduliilor altor caini... Nu cred ca-i trendy...

Cristina Cioba spunea...

@paula-da...asa este!

Cristina Cioba spunea...

@ela-corect, si asta!!!:*

Cristina Cioba spunea...

@anonim-hrr..nici eu nu cred:)) dar pt ei e firesc, asa cum e firesc pt noi sa ne dushuim si cremuim, nu?:P