joi, 15 martie 2012

Intr-un an va mai conta?

De fiecare data cand ma simt trista, singura sau suparata, sau mi se pare ca lucrurile nu merg tocmai perfect, ba din contra, am probleme si viata mea e un haos, ma intreb "Peste 1 an va mai conta problema pe care o am acum? Imi voi aminti macar de ea? "

Apoi realizez ca intr-un an de zile probabil voi si uita minora problema de acum, sau daca nu o voi uita cu siguranta voi rade de ea.

Cred ca punem prea mult la suflet. Cred ca ne pasa prea mult de parerea altora despre noi (Ce cred altii despre tine nu e treaba ta, asa cum spune minunatul Coelho). Cred ca ne pierdem vremea cu nimicuri inutile, incercand sa schimbam oameni care nu numai ca nu se vor schimba ci vor deveni din ce in ce mai rau si nu singuri, ci cu tine cu tot de data asta. Cred ca ne punem mintea cu toti nebunii in loc sa stam in banca noastra.

Curaj, imi zic adeseori. Nu e nimic atat de rau incat sa nu poti trece peste. Iar cand viata te incearca, in loc sa zici "De ce eu?", mai bine zici "Doar atat poti?"

Incerc sa fiu mai buna, mai calma, mai intelegatoare. Cred in karma, iar karma's a bitch. What goes around, always comes back around.

Ce e fericirea? O cautam intr-una, vorbim despre ea, dar o intelegem? Ce e ea de fapt?

4 comentarii:

ideegeniale spunea...

"In loc sa zici "De ce eu?", mai bine zici "Doar atat poti?"": Great. Cat despre fericire... Ai dreptate. Nu e singurul sentiment sau singura traire despre care vorbim in nestire, de fapt. Iar despre lucrurile pe care noi le numim "probleme" azi, probabil da, vom rade de ele anul ce vine, dar hei, daca am fi imuni la tot ce ne inconjoara, unde am ajunge? Te pup!

peter spunea...

fii tu insati in asa fel incat sa nu ii indepartezi pe cei pe care nu merita asa ceva. schimbarea altora este o iluzie; singurii care ii pot schimba pe dansii sunt ei insisi. a trai ceva, indiferent de cat este de minor acel lucru, nu este neaparat un handicap. raceala si distantarea miroase a lipsei vietii dintr-un personaj sau altul. sau, probabil, o intensitate vulcanica refulata. ramane de dezvaluit. baga mare, C! <:-P

Felicia spunea...

Stii vorba aia : " Suferinta este cel mai bun profesor." Pentru mine a fost si este singurul lucru din lumea asta care m-a invatat cum sunt eu, cat de puternica sunt, cat de curajoasa etc.. Cel mai important lucru pe care l-am invatat este sa accept ceea ce sunt si sa nu ma mai mint. Iar faza cu fericirea...nimeni nu stie ce e ea. Uneori am impresia ca e doar o alta iluzie creata de noi oamenii.

Puck spunea...

hei, Miss, sper că nu te superi dacă am scris comentariu la postul tău pe blogu meu...n-am vrut să scriu în comentarii un eseu...consideră că sunt un pseudo hater...:D