joi, 12 iulie 2012

Meanwhile, all I wanted to do was run away

Mi-a plăcut tare mult un citat care zicea așa: "I don't associate with people that blame the world for their problems. Because you're your problem, and you're also your solution." E absurd. E și mai absurd că spun asta când chiar eu nu mai am soluții. Și nici nu știu ce soluții caut.

Am zis de atîtea ori c-am ajuns la fundul sacului sau așa zisa rock bottom încât mi-e și jenă să număr. E tare ușor să te lași pradă emoțiile și să-ți creezi multe așteptări mai mult sau mai puțin reale. E foarte ușor să gândești în permanență scenarii (nasoale, bineînțeles)și e la fel de ușor să atragi energiile negative. Gândurile noastre sunt cel mai puternic trigger spre lucrurile care ni se întâmplă.

Am încercat să scriu aproape în fiecare zi și mă simt de parcă ar vrea să iasă cuvinte, dar în loc să iasă frumos, ordonat, pe foaie albă ca până acum, ies doar vorbe fără sens și și alea amestecate ca vai de mămica lor. Nu iese și nu iese. Tot ce se poate să-mi fi pierdut talentul la scris...care talent?!?!

Ce mai fac? Mai nimic. Mă gândesc să-mi restricționez blogul ca să am acces doar eu și alte x persoane la inepțiile mele, fac curat pe desktop și în cameră ca să compenseze mizeria din creier și suflet, mai ies, mai vin, mai plec două zile ca să am de unde să mă întorc, aștept să se întâmple ceva bun (hahahah, ce haioasă sunt) și mă rog să-mi mai vină o idee două trei să scriu frumos pentru ....mine?

Atît.

5 comentarii:

Ana spunea...

Ai scris fix tot ce as fi vrut si eu sa scriu la mine pe blog, dar eu nu mi-am gasit cuvintele. Uneori, problemele au nevoie de putina obiectivitate ca sa isi gaseasca solutiile, mai ales cand stii ce intrebari sa-ti pui.

Baroana spunea...

Oscar Wilde spunea: "Toţi suntem în şanţ, dar unii dintre noi privesc spre stele. Tu ai privit mereu spre stele (cel puţin aşa te-am perceput eu) sau, cel puţin, ai încercat. Îmi este destul de familiar sentimentul ce stă la baza acestor rânduri. Se mai întâmplă. Pur şi simplu, ia-ţi nişte zile de relaxare de la tot şi lasă să curgă totul din jurul tău. Lasă gândurile să plutească şi ele.
În privinţa blogului, o păţesc şi eu, încerc să scriu dar nu iese cum vreau. Se mai întâmplă, cum ziceam. O să apară şi rândurile frumoase, în curând.

Cristina Cioba spunea...

@Ana-m-a uns la suflet raspunsul tau, iti multumesc...

Cristina Cioba spunea...

@baroana- ma bucur din suflet ca oamenii ma percep asa si apreciez... o sa-ti urmez sfatul!

Sunshine spunea...

Ne-am cunoscut recent si blogul tau a intrat in readerul meu zilnic. Eu zic ca absolut toate avem momente in care scrien haotic sau nu reusim sa transmitem exact ceea ce ne dorim. Dar asta nu este un lucru rau, critca negativa este foarte constructiva iar daca lasi zilele sa treaca fara a posta te vei reapuca mai greu si mult mai reticent de scris.