vineri, 15 februarie 2013

Tu ce faci cu oamenii care te dezamagesc?

Recent, in cercul meu de persoane apropiate a mai intrat o persoana. Nu dau detalii, ca nu-si au rostul sau sensul aici, pe blog, insa temele pe care le discutam sunt multe si variate.



Astazi m-a intrebat "Tu ce faci cu oamenii care te dezamagesc?" Eu i-am raspuns "Le dau un sut in cur" (scuzati-mi franceza ). Apoi m-am gandit si m-am gandit si iarasi m-am gandit pe tema asta. Nu intotdeauna am fost asa. M-am simtit adeseori slaba sau manipulata de a ierta greselile altora. Greseli peste greseli peste alt teanc de gresli si tot asa. Greseli -de altfel- inadmisibile, la care eu am inchis ochii de dragul unor lucruri sau amintiri care ma legau de persoana respectiva (Bine spus, amintiri, de care s-a ales praful), doar pentru ca...pentru ca ce, de fapt?

Adeseori am lasat de la mine, m-am pus pe locul 2-3-4 si am inchis ochii inca o data si inca o data la nesimtirea, ingratitudinea, lipsa de respect a altora, doar sperand ca asa le vei da o lectie si le vei arata prin puterea exemplului cum esti tu un erou. Ei erou, mai bine zis...naiv! Iar eroii nu prea sunt naivi, cel putin nu in povestile frumoase pe care le stiu.

De multe ori pastrezi oamenii care te dezamagesc in repetate randuri si din comoditate. Cui ii place schimbarea? Cui ii place sa ofere iarasi totul pe tava unui om nou si practic necunoscut? Cui ii place schimbarea?! Nimanui, frate. Desigur, e frumos. Tara noua, oamenii noi, ti-a crescut parul, ai slabit 5 kile, ai castigat 2 prieteni dar ai pierdut iubirea vietii tale. Nimanui nu-i plac schimbarile, nimeni nu vrea sa stie ca astazi nu mai este nimic din ce a fost ieri. Dar cateodata trebuie sa renunti.

 Este trist, dar te gandesti ca oamenii gresesc. Cu siguranta gresesc. O data, de doua ori, de trei ori. Dar stiti voi vorba aia? "Fool me once, shame on you. Fool me twice, shame on me." sau si mai bine zis ca sa sune mai a plaiu'mioritic "Iti bati joc o data, sa-ti fie rusine. Iti bati joc a doua oara, sa-mi fie rusine"

Dar cred cu tarie ca nimeni nu merita sa se joace cu nervii tai, sa-si bata joc, sau sa te dezamageasca constant. Sigur, nu cred nici ca oamenii nu merita a doua sansa. Pentru ca o merita desi in 99% din cazuri o vor calca in picioare, dar nici nu merita ca in viata asta scurta sa oferi totul unor persoane care nu trebuie iar cand vei da de oamenii potriviti sa-ti fie frica sa ai incredere in ei. Pentru ca e pacat sa te pierzi, nu?

6 comentarii:

Anonim spunea...

Cel mai mare cadou pe care i-l poti face cuiva e timpul tau, pentru ca ii oferi ceva ce nu vei mai recapata niciodata. :)

Oana's Books spunea...

Da, e mare păcat să te pierzi pe tine. De fiecare dată când cineva mă dezamăgește, acord o șansă. Dacă și după șansa aia mizeria continuă, am lăsa-o moartă. Țin mult la psihicul meu ca să îmi bat capul cu cei care nu merită.

Anonim spunea...

Am invatat si eu ca omul trebuie sa se pretuiasca pe sine mai mult decat ii pretuieste pe altii.
Bine spus, daca pierzi pe cineva, te consolezi cu ideea ca te ai pe tine.. Dar daca te pierzi pe tine, cu ce mai ramai?

Cristina Cioba spunea...

imperfectgirl- NU CRED, CE TELEPATIE! azi urma sa iti comentez la post, dar nu am reusit cu blogspot si am renuntat...vroiam sa iti spun ca nu conteaza ceilalti, tu te judeci si te pedepsesti cel mai aspru...celorlalti nu le pasa:) haha, tot nu cred inca:)))

Anonim spunea...

Dar ai comentat, cherie!
Nu aparuse din cauza ca nu il aprobasem inca, cel mai posibil.
E un pic off-topic, dar trebuie sa imi spun ca imi place cum gandesti! Ai o atitudine pozitiva, care uneori e molipsitoare. Ma trezesc zambind atunci cand iti citesc posturile :)

Cristina Cioba spunea...

@imperfectgirl-ah ce super, nu stiam sigur. mersi din suflet pt comentarii, este valabil si invers!te imbratisez!