joi, 18 februarie 2010

Ce e fericirea defapt?LUCRURILE SIMPLE:)




Ne pierdem uşor pentru că ne raportăm la ceilalţi. Acum e gri...ca ochii tăi..ca respiraţia mării..ca jegul ce-mi circulă prin vene...


Pe mine m
ă fac fericită multe lucruri. Un sărut, o îmbrăţişare, un zâmbet de la cineva drag, o cafea bună cu lapte şi frişcă, o lacrimă de fericire, o portocală, o ţigară atunci când mori de poftă, patinajul, teatrul, iubirea, discuţiile lungi pe teme interminabile cu el sau oamenii apropiaţi, televizorul, calculatorul, o carte bună, un blog frumos, jucatul carţi pe bani cu colega, prietenia adevarată, un pahar de vin roşu, un mesaj frumos, un "te iubesc"sincer, un pupic lung, dimineţile când mă autoadmir în oglindă, camera mea colorată, o mie de alte lucruri simple, mărunte, care aduc fericirea.

Vouă ce vă aduce fericirea? Spune-mi şi mie 3 lucruri.


"Oamenii sunt fericiţi atât cât hotărăsc să fie!"
Abraham Lincoln


Cu drag,
Christine...


Dacă nu vrei să te întîlnesti cu lupul, nu te du în codru

Fraţilor, aprob sus şi tare. Durerea de măsea e cea mai rea EVER! Vreau să subliniez ideea că eu sunt genul de om care işi ingrijeşte dantura la modul serios. Spălat pe dinţi după fiecare masă, apa de gură, aţă dentară şi tot tacămul. Aveam eu o problemă cu o măsea, care se şi rupsese un pic, iar spre ruşinea mea, nu i-am dat importanţă, aşa se face că de Revelion m-a cam durut puţin. Bun, spre ruşinea mea din nou, iaraşi nu i-am dat importanţă. Băi nene şi mă apucă ieri o durere de măsea de am zis că o durere d-aia ar scula morţii. (Mama mi-a zis că a ieşit răutatea din mine.Haha!)
Buuuun. Mi-am făcut eu cu chiu cu vai programare azi la stomatolog. M-am dus, evident, cu inima rupta, aveam o frică... Dar durerea fiind mai presus...Mă rog...Se uită domnul stomatolog la măseaua mea şi spune că trebuie să fac radiografie pentru că e posibil să fie scoasă. Normal, mi-a picat mutra, m-am speriat, m-am dus la radiografie, totuşi sperănd că n-am eu atăta ghinion.
Ajung de la radiografie iarăşi la doctor, şi-mi dă verdictul.
"Măine la prima ora o scoatem." Mda. Ce să fac eu altceva mai bun în afară de să bocesc niţel aşa? Am ajuns acasa, am mai bocit niţel, m-am resemnat. Punct, vreau să nu mor.
Merci anticipat, nenea doctor.

Morala: Dacă faci ca mine, ca mine păţeşti. Sau varianta mai modernă: `` `Dacă nu vrei să te întîlnesti cu lupul, nu te du în codru`

V-am lăsat gagici şi gagii. Eu mă duc să-mi usuc pletele, să tocesc niţel la sociologie (deh, am ajuns la olimpiadă mai nou), să-mi îndrept pletele şi între timp aşa să-mi mai plăng oleaca de milă.

Cu drag,
Christine

miercuri, 17 februarie 2010

Haideţi să apreciem

Pentru că aşa suntem noi, o să murim fără să ştim că în afară de fericirea noastră imbecilă mai există şi altceva. Azi sunt supărată. Azi sunt tristă. Puţini dintre noi apreciem ce avem aici, aproape. Batem câmpii şi aberăm aşa, de dragul de a o face. Mă, a dracului viaţa asta. Prima oară dă extemporalul, iar abia apoi predă lecţia. Haideţi să apreciem ce avem AICI şi ACUM, pentru că dacă dai cu piciorul s-ar putea să pierzi TOT.



Gol în minte, gol în suflet, gol în ochii goi, ciudaţi...

duminică, 14 februarie 2010

Post despre iubire


Vă avertizez. E cel de-al doilea post pe ziua de azi şi va fi unul lung. Am multe de zis. Pe primul loc ar fi o povestioară pe care am găsit-o pe blogul altcuiva, e povestea unei asistente medicale, se pare. Here we go:


“Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece. Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.. Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Si-atunci il intreb mirata: “Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?“. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“.

Am rămas fără cuvinte şi un fior m-a străbătut. Mi-am înghiţit lacrimile spunându-mi în sinea mea."Asta este dragostea, asta este ceea ce îmi doresc de la viaţă. Căci, în fond, aşa este dragostea adevarata... Să iubesti semnifică să accepţi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi .Persoanele fericite şi împlinite nu sunt neapărat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care ştiu să facă ce-i mai bun din tot ceea ce au.

P.S- Posibilul îl întreabă pe Imposibil: - Unde locuieşti? - În visele celor slabi, răspunde acesta. (Tagore)

Am dat de o melodie superbă, superbă. Florin Chilian- întoarce-te când dorm. Vă las mai jos melodia, să o ascultaţi, merită. Eu zic să daţi play în timp ce citiţi. La mine astăzi e pe repeat. Am avut repetate obsesii la Florin Chilian. Iniţial la melodia "Zece", apoi la melodia "Ce caut eu în viaţa mea?şi "Chiar dacă", ca apoi să ajung la piesa asta.


Am să deviez oleacă de la subiect. Am avut o discuţie lungă, lungă, cu un prieten bun, apropiat şi vechi. A fost despre relaţii, iubire, despre pusul sufletului pe tavă, despre lacrimi, dezamăgiri şi etc. Mi-a spus aşa: Ascultă’mă pe mine prietene,nici un barbat din lume nu merită nimic…dar cine ştie. Omul care e lângă mine nu m-a dezamăgit decât neintenţionat. Sunt perfect conştientă că nu mi-ar vrea pentru nimic în lume răul. Pe parcursul timpului am învăţat că din fiecare dezamăgire ai ceva de învăţat şi din fiecare lacrimă vine binele. Am învăţat că binele se face indiferent de ocazie şi îţi va fi răsplătit. Am învăţat că fiecare îşi arată iubirea în felul său. Nu e un păcat să iubeşti cu tot sufletul. Să îti pui sufletul pe tavă. Dar trebuie să fii perfect conştient că e posibil să plângi amar pentru asta. De la fiecare om ai ce învăţa, la fel şi din orice carte proastă.

Una peste alta, dragule, vreau să ştii că sunt extrem de fericită cu tine. Cu bune, cu rele, cu tot. Suntem noi, iar asta e tot ce contează. Vreau să ştii că tu eşti cel mai bun prieten al meu. Cel mai bun iubit. Cel mai bun amant. Cel mai bun părinte şi cel mai bun confident. Cu alte cuvinte, tu eşti tot!
Eu vă las dragilor, vă urez încă odata un Valentine's day aşa cum vi-l doriţi.

Cu drag,
Christine

sâmbătă, 13 februarie 2010

Valentine's


Acest post este pentru a vă ura un Valentine's day aşa cum vă doriţi voi. Să vă arătaţi sentimentele pentru persoana iubită, pentru că lucrurile pe care nu le spui sau arăţi se pierd. (Dacă nu mă credeţi pe mine,să-i credeţi pe cei de la Vodafone, au spus şi ei asta în binecunoscutul spot TV. )
Unii oamenii spun că e cea mai potrivită zi din an pentru a îţi arăta sentimentele. Eu zic că atunci când iubeşti, fiecare zi e cea mai potrivită pentru a arăta ce simţi. Eu personal, nu vreau să mă las copleşită de sărbătorile de la americani, dar e o chestie care deşi e comercială, e simpatică. E o zi în plus în care poţi lenevi cu iubitul tău, poţi dărui şi primi mici simboluri ale sentimentelor dintre voi. Aşa că lume, haideţi să nu mai conteze aşa mult de la cine vine sarbătoarea asta. Contează pe cine avem alături de noi, nu?

Pe calea asta, vreau să-i urez şi Cristinuţei noastre un "La mulţi ani" călduros, o viaţă plină plină de reuşite şi încununată de succese (sau succesuri, după cum zice prietena mea Moni Columbeanu). Pe lângă asta, fericire, iubire şi sănătate.

Vă las o piesă pentru voi, pentru ziua de mâine.

vineri, 12 februarie 2010

Război

- Auzi? Dar tu pe unde ai fost, pe la ce război? Parcă ai fost la război, nu?
- Nu, eu nu am facut nimic şi, de fapt, probabil cineva v-a minţit, pentru că eu am fost doar o biată debutantă pusă pe un cal mult mai mare decât merita.

LATER EDIT: Am furat o
leapşă de pe un blog care zice aşa: exprimă cinci dorinţe de ale tale, in cinci poze. Here we go.



Leapşa merge mai departe la Iustinel, şi Andra.

luni, 8 februarie 2010

Dimineţi


În dimineţile de luni aş vrea să fiu trezită de sărutul lui, pentru că mie nu-mi place lunea, iar în cameră să miroasă a vanilie.
În dimineţile de marţi aş vrea să fiu trezită de un pian, iar în cameră să miroasă a mere coapte.
În dimineţile de miercuri aş vrea să mă trezească o vioară, iar in cameră să miroasă a ceai de mentă.
În dimineţile de joi aş vrea să mă trezească o chitară, iar în cameră să miroasă a ploaie.
În dimineţile de vineri aş vrea să-mi dea deşteptarea o mandolină, iar în cameră să fie un miros puternic de cafea bună.
În dimineţile de sâmbătă nu vreau să mă trezesc, aşa că în după-amiezile de sâmbătă aş vrea să mă trezească tot el, iar în cameră să fie un miros timid de fum de ţigară.
În dimineţile de duminică aş vrea să mă trezească un cimpoi şi să miroasă a iarbă proaspăt cosită.

Aşa mi-ar plăcea să mă trezesc.

sâmbătă, 6 februarie 2010

Îngerul


Când înveţi să-ţi numeri morţii,realizezi cât de mic eşti şi cât de puţine ai avut de spus.deconspirările devin elementele figurate pe milimetru cub,iar tu nu eşti decât un clorotic cu doi pumni încleştaţi de vreme şi de dor. drumurile toate le faci noaptea,întotdeauna uiţi de firimiturile de pâine pe care trebuie să le laşi în urma ta.nu te mai aşteaptă nimeni,tu singur aştepţi ceva ce nu ştii dacă o să vină sau nu. mi-ar plăcea la nebunie să-mi potrivesc ceasul în funcţie de ceasul celor pe care îi iubesc.să nu se potrivească niciodată,al meu să rămână mereu în urmă,să nu-i mai plâng atât,să fie distanţă de o moarte între o dimineaţă şi o noapte.


Îngerul se uită posomorât la mine: -Eu aş fi vrut să fac din tine om,iar nu un înger.De ce mă dezamăgeşti?

vineri, 5 februarie 2010

Nu mai vreau!

Nu pot sa scriu cu diactritice pentru ca iar sunt la amaratul asta de laptop. Pc ul meu face niste figuri extraordinare, am zis ca intr`o zi am sa`i ard una drept in cacatu`ala de monitor. Iar n`am reusit sa dorm decat pana la 8 jumatate si m`am trezit si cu o durere de cap, probabil bonus. Sa mai zic si ca ma simt singura si ma plictisesc? Sau ca in ultimul timp realizez chestii care pe undeva dor? Sau ca nu e nimic din ceea ce parea sa fie? Sau ca in curand o sa ma trezesc de unde am plecat acum ceva timp?

Am obosit sa nu fiu sigura pe nimic si sa nu stiu ce se intampla, mai exact. Am intrat la o cura de slabire pentru ca am pus un kilogram pe mine si as vrea sa dau jos 3. Aseara dupa ora 6 mi s`a facut foame, am mancat o portocala, iar pe la 10 fara ceva mi`am facut si abdomenele.

So...DAY ONE!
cafea fara zahar si mi`am facut salata din ardei, rosii, bucatele de pui fiert si ou fiert. Dupa calculele mele, cam intr`o luna o sa dau jos 5 kg, ceea ce e ok, chiar daca nu sunt 3.
in jur de ora 1 si jumatate-2, daca mi se face foame- iaurt semi degresat+mar
4 jumatate- supa
iar 6- iaurt+banana


Ma uit la gossip girl intr`o veselie, da` se incarca groaznic de greu, ceea ce iar e jalnic si trebuie sa pun pe pauza din 5 in 5 min. Inca imi pocneste capul, amaratul ala de serial nu se incarca si as mai fi vrut sa dorm cel putin 2 zile. Ma culc destul de tarziu si totusi sa ma ia naiba daca pot sa dorm. Recordul meu de somn vacanta asta a fost 9.30 a.m. I`m good, ha? Am ajuns sa astept sa inceapa scoala. Great.

Acum va las, se pare ca s`a incarcat relativ, episodul din gossip girl si am de gand sa mai pierd timpul, in ritmul in care am mers saptamana asta, termin sezonul 1, pana diseara. A, da, ma irita pana si soarele de afara. Minunat.

LATER EDIT: mi`am facut abdomenele, m`am uitat la episodul 13 si 14 din gossip, si urmeaza o curatenie generala in camera mea.

Christine

joi, 4 februarie 2010

Leapşa şi premiul.

Am primit un premiu pentru blog, de la scumpa mea Andra. (jurnal-de-soprană.blogspot.com). Merci din suflet!



Iar tot de la ea, am furat o leapşa. Urmatoarea:
1.Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
De obicei, semne de carte. Majoritatea cărţilor mi le cumpăr online, deci primesc cadou semne.

2.Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă “da” care a fost aceasta?
Mi`am facut eu cadou de Crăciun 2 cărţi: Jurnalul erotic al unei adolescente de 16 ani de Melissa P. şi De ce iubim femeile de Mircea Cărtărescu.


3. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă “da” care ar fi fost aceasta?
Da. Mereu mă gândesc la acestă variantă, datorită faptului că am inspiraţie şi am primit multe laude la ceea ce scriu.


4.Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Mi se par foarte interesante, de exemplu colecţia aceea cu multe cărţi colorate, scrise foarte adolescentin, aşa, tinereşti, foarte reuşite, dar sunt EXTREM de scumpe.

5.Care este cartea preferată?
Cred că pe primul loc rămâne P.S-I love you.

6.Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Da, de exemplu Invitaţie la vals-Mihail Drumeş am recitit`o de vreo 3 ori. Cărţile sunt ca piesele de teatru. Cu cât citeşti mai mult, cu atât înţelegi mai profund.

7.Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Nu ştiu, aşa cum a zis şi Andra, probabil m`aş simţi umilă.

8.Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Da, cu mama, prietenul.

9.Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
De cele mai multe ori, titlul.

10.Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?
Mai trebuie sa menţionez că urăsc listele acestea primite de la scoală ?


11.Care este locul preferat pentru lectură?
Natură, tren, autobuz, locuri liniştite.

12.Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Prefer liniştea, dar şi muzica ambientală e ok.

13.Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Nu, pentru că obosesc ochii, iar pozitia e incomodă.

14.Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
Dacă nu îmi permit pe moment cartea, atunci e ok să împrumut, dar prefer biblioteca mea.

15.O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?
De fiecare dată altă lume, altă viaţă practic, ca o piesă de teatru, realizez scenarii, decoruri, în propria minte.

miercuri, 3 februarie 2010

Multe chestioare

Azi nu a fost ok. Azi m`am plictisit şi i`am dat dreptate cuiva drag când a zis că am ajuns să ne trezim încercând să găsim un motiv pentru a ne ridica din pat. De cele mai multe ori nu`l găsim... Dar tot ne mutăm din pat în baie, din baie în bucătărie, din bucătărie pe hol, de pe hol afară, de afară la muncă, de la muncă acasă. E o treabă destul de pesimistă, iar într`o zi mai bună o să citesc asta şi o să spun "Ce căcat vorbesc eu aici?! Viaţa e frumoasă!". Da, e frumoasă dar nu azi. Am găsit motive să mă enervez, m`am legat de tot felul de prostioare numai ca să fiu stresată, mi`am adus aminte că n`am bani şi timp să citesc, am mâncat fast food şi am realizat că nu mai sunt în stare să mă uit la un film pentru că adorm înainte să se termine.

Dar s`a întâmplat ceva frumos. Mi`am dat seama că sunt fericită fiindcă am cui să`i spun "Să`mi dai un semn când ajungi acasă".

Am găsit o listă gata facută despre cum ar trebui să fie traiul nostru. Teoretic, măcar.
  • - Încearcă să`ţi aduci aminte mai mult de succesele tale decât de greşelile pe care le faci.

  • - Cel puţin 15 minute pe zi încearcă să te detaşezi de tot şi să`ţi odihneşti mintea

  • - Evită rutina, schimbând drumul spre muncă, locurile în care mănânci sau te plimbi

  • - Nu aştepta să destindă cei din jurul tău atmosfera. Fă tu asta. Râzi! Fii fericit!

  • - Ia`ţi o plantă pe care să o îngrijeşti.

  • - Iartă`ţi greşelile pe care le-ai făcut în trecut.

  • - Mergi liniştit prin ploaie fără umbrelă.

  • - Plângi mereu când simţi nevoia să faci asta.

  • - Nu lua medicamente imediat ce simţi că nu ti`e bine.

  • - Fă`ti timp pentru mişcare, ieşi in natură si bucură`te de linişte.

  • - Încearcă să ceri mai puţin în loc să te plângi că nu ai.

  • - Fă ceva! Creează! Scrie o poveste, o poezie! Fredonează un cântec.

A, şi încă o chestioară. Cam aşa arată stomatologiile din afară.


Stau şi mă întreb: oare asta ajută sau provoacă o mai mare teamă de dentist?

P.S- îmi cer scuze că am folosit muuuuulte idei pentru postul acesta, dar asta se întamplă când nu postezi câteva zile, iar ideile se adună.
Cu toate acestea fiind zise, eu vă urez o zi superbă, ne auzim curând. Pupici.

luni, 1 februarie 2010

Vacanta!

Nu pot sa scriu cu diactrice pentru ca sunt pe laptop si e a naibii de ciudat laptopul asta. E o dimineata rece, ninge (iar?!), ma uit la gossip girl, inca sunt la sezonul 1 si torn cafea in mine. Nasul meu inca e infundat, nu am reusit sa dorm decat pana la 9 (da, stiu, so not me! ), si astept 2 colete, din nou nu m'am putut abtine si mi'am comandat o rochita si un ceas. Da, stiu, sunt bolnava. Nu, nu bolnava...shopaholic:D.

Acum va las, ma intorc la gossip girl, si la cana mea portocalie cu cafea.
Oh, btw. filmeonline.org, check it, gasiti orice. Inclusiv toate sezoanele gossip girl. Fara download, se incarca usor, si au aproximativ tot ce cautati.
P.S- vacanta asta chiar imi prinde bine la neuroni. Filme, cafea, tigari, unghii, tratamente in liniste si nu pe fuga pentru par si etc. Plus ca nu ar strica saptamana asta o sortare a hainelor.

Apropo, voi cum va vedeti peste 10 ani? Eu una ma vad blonda, mai slaba, actrita si cu un barbat genial langa mine.

XoXo, Christine