marți, 16 august 2011

WHAT SO EVER!

Whatever”mi se pare cel mai mișto cuvânt. Mă jur. Îmi place când văd oamenii de genul ”Aha, whatever”. Și chiar asta și simt. Adică chiar nu le pasă! Of course, nu când vine vorba de lucruri serioase, ci de mărunțișuri pe care noi le facem o adevărată dramă. Se detașează și guess what..they move on!Poate sunteți tentați să ziceți ”But hey, wheres the drama?”Ei bine, uite drama, nu e drama.

 Și ce fac io?Mă agit ca o cretină, pun o mie de întrebări din care am răspuns doar la una (in the best case scenarium), țin cu dinții de principiile mele, mă mai agit puțin și..hopa, 2 fire albe. De unde sunteți voi, mânca-v-aș? De unde ați răsărit? Da, I over-tend to be extremist, selfish, control freak și toate astea, doar pentru că vreau să fiu stăpână pe viața mea și să nu mă las călcată-n picioare. Și cred că pînă la un punct e firesc.

 M-am cam săturat să încerc să ajut, să încerc să fac (chiar și atunci când nu mi se cere!!!) așa că cea mai bună notetoself pe care aș putea să-mi-o zic e ”Stop acting like you know everything!”. Da, unde ați mai văzut voi tâmpite ca mine care-și oferă ajutorul fără să le fie cerut??? E ok. Zilele astea am învățat lecția: Lucrurile bune vin! Acum e nor, dar poate când va ieși soarele va fi pe tot cerul! (Zici că-s Murphy)

 Yeh. Despic firul în pat. Pardon, îl despic.Mi-am dat demisia ieri din job-ul ăsta. M-am săturat. Nu mai analizez, let them come to me!Am obosit să analizez fiecare cuvânt al fiecăruia care nu e-n stare să zică ceva concret să mă facă dracu și pe mine să înțeleg ce vrea. Prefer să par superficială..de fapt prefer să FIU superficiala decât așa. Urăsc să fiu deșteaptă (ah, ce modest a sunat, dar ...WHATEVER!). Pe bune. Urăsc faptul că pot face legături și modul în care mi se leagă toate chestiile-n cap și ajung la un fir..nașpa rău.

Cât de greu poate să fie să-ți pui palma-n fund și să zici WHATEVER?Im still cute, I am still hot și alte d-alea de ziceți iar că-s modestă.

 N-ați înțeles nimic nu? WHATEVER.Restu-i cancan.

Diferența dintre inspirație și plagiere

E clar că pleacă de la ei ca termeni în sine.  

PLAGIÁ, plagiez, vb. I. Tranz. A-și însuși, a copia total sau parțial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale; a comite un furt literar, artistic sau științific. [Pr.: -gi-a] – Din fr. plagier.

Inspiráție, inspirații s. f. 1. Tragere, inhalare de aer în piept. 2. Fig. Sfat, sugestie; avânt, entuziasm creator. 3. Fig. Insuflare, idee apărută pe neașteptate în conștiință. ♦ (Bis.) Insuflarea adevărurilor de credință, calea sau mijlocul prin care Dumnezeu, prin Duhul Sfânt își face cunoscute voia Sa și adevărurile Sale mântuitoare, indicând persoanelor alese ideile sau chiar cuvintele care trebuie spuse sau scrise pentru a fi cunoscute de oameni. [Var. inspirațiúne s. f.] – Din inspira. 


 Cu asta v-am lămurit. Deci... e clar că NIMIC nu e original. Cel puțin 2-3 persoane s-au mai gândit la același lucru la care te-ai gândit tu acum 2 secunde. 


Eu fur. Fur secvențe de filme, fur din cărți bune, fur din fashion stuff, din poezii, din fotografii, picturi, din muzică, din corpuri, din lumină, din natură, din umbre, din conversații, din filme vechi. 


Fur doar lucrurile care vorbesc despre mine. Le fur, nu mi le însușesc, nu le ofer ca pe ideile mele proprii.Nu le scriu și spun că eu le-am scris. Sunt autentică! Autenticitatea poate fi dovedită, originalitatea-n schimb...e relativă...


 Jean-Luc Godard zice așa..”Nu contează DE UNDE iei lucrurile, ci UNDE le duci...

 

luni, 15 august 2011

Viațădăcăcat.net

Există un site.Îi zice viață de căcat.net. Ș-apăi na, când te simți trist, intri acolo și vezi ce triști îs alții.

 Și ținând cont că eu am trecut de toate pasele proaste pe care le aveam și începe să-mi revină zâmbetul și implicit ironia, am zis să le dau niște sfaturi (că de aia de pe tpu.ro m-am plictisit.). No hai să vedem, dileme existențiale. Să vedeți adică, că io m-am crucit destul azi.

 Buuun. Here we go:

 PROBLEMA I: „Astept sa vina ziua mea sa vad doar cate notificari cu "La multi ani" primesc pe facebook. VDC!

 Din seria ”ce drame existențiale aveți voi, pisi”. Sper să nu primești niciuna, boule!

 PROBLEMA II: „Am o viata de tot cacatul, sufar in continuare si nu stiu de ce. Sa va spun povestea mea:
Desi ma trag dintr-o familie de afaceristi, parintii mei au avut mereu grija de mine. De mic mi-au cumparat cele mai frumoase si mai scumpe jucarii. Apoi mi-au angajat profesori de limbi straine, de pian, antrenor de tenis, inot si arte martiale. De multe ori am mers cu tata la vanatoare.
Acum cand sunt mare, am terminat facultatea, dar mi-au spus ca nu am de ce sa lucrez, ca oricum pot trai bine din dobanzi. Asa ca am inceput sa vizitez lumea, fara sa muncesc.
Insotit de cateva fete frumoase, am facut croaziera cu yachtul pe Pacific din Bahamas si pana la Copacabana si am inotat intr-o apa limpede si curata ca lacrima.
Apoi am luat avionul catre Dubai, unde am fost cazat in Burj al Arab, in camera cu o femeie fotomodel. I-am spus ca, desi sunt casatorit si am 2 copii minunati, sotia mea e deschisa la minte si ma lasa sa o fac cu oricine vreau, doar sa fiu atent sa ma protejez. Fetei i-a placut atat de mult incat nici nu mi-a mai cerut bani, i-a fost de ajuns cina romantica la care am servit numai delicatese.
Acasa cand m-am intors, sotia mi-a spus ca a decis sa ne mutam in Hawaii, si a cumparat deja o vila in Honolulu in care o sa stam cu copiii. Asa ca am hotarat sa vindem Rolls Royce-ul, sa avem din ce trai acolo cel putin pentru cateva luni, cand tata va primi banii pentru sechela de petrol. Uit sa mentionez ca am castigat 100 000$ la Las Vegas, pe care i-am cheltuit la un chef cu prietenii, facandu-le cinste tuturor, caci mereu mi-au fost dragi, aproape si m-au ajutat.
In final ma intreb: exista viata mai de cacat de atat? Il pot depasi pe Cioran la suferinta? Mai merita sa traiesti in asemenea hal?”

Pfoai, să mor dacă nu-ți ințeleg tristețea aproape metafizică. Nu, Cioran era cel mai vesel om și cu cea mai mișto viață prin cluburi și bodegi. Tu nu. Nu are niciun rost să trăiești în asemenea hal. Recomand sinuciderea!!!Claaaaar!


PROBLEMA III: „Sa fi plecat o saptamana din tara si ea sa nu-ti raspunda la telefon, sa-ti dea un mesaj in ultima zi cu "Sper ca ma poti ierta pentru ceea ce o sa fac".Sa faci 2400 de km in 2 zile cu masina, iar in momentul cand ajungi in tara sa afli ca o relatie de 2 ani si jumatate a fost distrusa din simplul motiv ca " Simt ca este mai bine asa.Esti un baiat incredibil, mi-ai schimbat viata, dar nu mai pot.Nu esti tu de vina, eu sunt. "...iar a doua zi sa o vezi cu altul de brat prin Herastrau .”

 Întrebarea mea e: Ce naiba căutai tu în Herăstrău?E vina ta băiete. Nu, glumesc. Same old shit cu ”It s not you, it s me!”Toți o pățim. Dar presupun că ai o vârstă, stop acting like you re 5.Mai bine găsește-ți și tu preocupări intelectuale.

PROBLEMA IV: „Deci o vdc) ! am o problema...dansez de 11 ani.si totusi nu am invatat nimic pana acum .prietenii imi spun pe fata ca "st cel mai pff din sala"...eu st bboy...si debea stau in maini...fac un salt pe spate dar in lateral aproape in fata dar daca ma gandesc mai bine imi e cam frica:(ma cred cateodata supermen..dar degeaba prietenii spun ka...sunt "testoasele ninja" "...sunt foarte atasat de hainele mele...si ele de mine...nu s'au mai dat jos nici noaptea de acum 4 saptamani..parca e un cosmar..dar totusi le iubesc asa jegoase cum st ele:....imi place dan spataru'...inca ceva ,este o problema daca la varsta mea de 25 de ani ma uit la fete de 13 ani?...cei din jurul meu oare ma considera pedofil?..strang bani de la cursantii mei sa imi refac dantura..sper sa imi rezolv problemele odata si odata..dar nuu stiu dc in tranvai sau la spring mmereu in jurul e loc liber cu toate ca eu ma spal zilnic

Ești super mega-tare, știi să stai în mâini, dar ai probleme cu igiena. Dar e ok, eu așa știu că hainele pot fi purtat de la 2-6 luni fără a le spăla. Fetele de 13 ani sunt cool, așa că le poți f**e liniștit, cum să fii pedofil? E ceva perfect în regulă, la 12 ani sunt bune bune!Ah, ăia din ”tranvai”sau de la spring sunt niște cretini idioți care te invidiază.

Nu, glumeam. Da, chiar ai o viață de căcat. Ești agramat, habar n-ai să legi 3 propoziții și să folosești semne precum punct sau virgula.

PROBLEMA V: „ VDC este sa vezi in fiecare zi la, 15 ani, cum mama ta iti arata portofelu gol inainte sa iesi afara, rupta de oboseala iti da economiile ei ca sa ai un ban, iar tu sa ii dai banii pe tigari si droguri

Mda. Viață de căcat o are mama ta care a crescut o curvă ordinară și drogată. Hint. Împușcă-te!


PROBLEMA VI: Vdc este sa..te sune prietena in miez de noapte.( ora 2) sa-ti spuna ca e in taxi merge la altul, si sa fi neputincios sa umbli de nebun pe strazi cu masina sa o cauti sa te rogi de ea sa-ti spuna unde e, sa te umilesti in ultimul hal...sa te opreasca politia sa iei si amenda...pentru ce...?? pentru o persoana care o iubesti enorm, si ea isi bate joc de tine in ultimul hal.un singur lucru nu inteleg, de ce dupa toate astea imi plange la telefon si in brate si ma implora sa o iert?? urasc dragostea asta. mam saturat.is distrus.

Mor când aud texte de genul ”Îl iubesc/o de-aia stau cu el/ea”. Nu, ești prost. Te-ai săturat?Zi pa. Nicio suferință nu ține la nesfârșit. Băh, copii cretini.

 PROBLEMA VII: Cel mai de cacat lucru !! toti prietenii sa se apuce de droguri .... numai am nici macar un prieten ...”

Știu că va suna bitchy, dar: If you cant beat them, join them!:))

E greu frate să ai probleme d-astea, e trist, viața-i crudă, hai să ne sinucidem toți..PAM PAM.

 ACEST TEXT ESTE UN PAMFLET ȘI TREBUIE TRATAT CA ATARE!

duminică, 14 august 2011

Plagiază-mă tâmpito!!!

Intru pe blogspot, as usual și găsesc un comment de la o oarecare Aida la unul din posturile mele. Și intru pe blogul ei și văd posturile mele, scrise cu alte cuvinte!!!

 De exemplu: cel de AICI cu pitzipoance și cocalari ea zice AICI cu alte cuvinte aceleași căcaturi. Scriam despre supremația lu iubi AICI și ea scrie AICI cu același titlu cam tot aceleași chestii.

Și acum te întreb, tâmpita dracului... ce e în capul tău? De-asta ți-ai făcut tu blog, dăștapto? Ca să furi de la alții? Ca să te dai inteligentă pe MUNCA mea? Da, proasto, eu muncesc când scriu posturile alea, deși inteligența și ironia sunt native. La tine e nativ să ce? Să scrii cu alte cuvinte aceleași chestii? Ei bine, nu ești deșteaptă deloc. Ești încă o mucoasă proastă care copiază de-am pulea, că oricum văd că nu comentează nici dracu. Și mai ai și tupeu să-mi dai commenturi pe blog, ca să ajung la blogul tău.

Ah, apropos, de ce-ți forțezi neuronul?Poți da copy/paste direct. Ah, ce-mi imaginez cum te lauzi la prieteni cât de frumos scrii tu și cât talent ai. Sper să-ți rupi gâtul într-o zi.

 Copii tâmpiți ce sunteți!!!

Cu multă dragoste,
 S

sâmbătă, 13 august 2011

Do one thing every day that scares you!

Am primit candva, demult, sfatul asta (intr-un video, pe care vi-l voi arata intr-o zi).

 Frica?Ce e frica? Eu zic ca frica e cel mai mare inamic. Frica roade, frica consuma, frica ucide.Frica ma face sa ma trezesc cu ambii obraji la 7 dimineata brazdati de lacrimi. Lacrimi care...consuma si ele. Si cu fiecare zi ce trece sufletul iti e din ce-n ce mai mic.

Mi-e frica de lei, da? Intru in cusca leului si am doua variante: ori ma ucide, ori imi trece frica. Ambele favorabile decat o frica continua, permanenta, care sa ma distruga.

 Sunt oameni care cad si-acolo au ramas. Pai de ce?C-a curs putin sange?Pai si...?Mai ai sange-n vene?Curge?Da???Atunci MERGI INAINTE...

 Ti-e frica de apa?Du-te la cursuri de inot. Ti-e frica de inaltime?Fa bungee-jumping. Ti-e frica de intuneric? Stai numai pe intuneric o noapte intreaga. Iti va trece.

 Viata e prea scurta pentru frica!

vineri, 12 august 2011

We really could have it all????

Suntem asa de rasfatati de optiuni, ca nu suntem in stare sa facem una. Problema cu alegerile AZI e faptul ca sunt foarte usor de facut si usor de indeplinit.

 Absolut tot ce-ti doresti iti poate fi adus la usa in mai putin de o ora! Pizza, mancare, haine, aparate foto, electrocasnice, tot ce vrei. Ba chiar vazusem un site (ce-i drept, din UK) de pe care poti sa-ti inchiriezi un prieten care sa te insoteasca unde naiba vrei tu sa fii vazuta cu el, ca sa nu zica matusa Tamara ca iar esti singura la 29 de ani.

 Poate de-asta, azi cand totul e asa de usor, ne blocam la deciziile importante.Poate de-asta nu mai vedem ce-avem langa noi, poate de-asta realizam doar cand pierdem.

Poate de-asta...

 Poate ca iar habar n-am de ce m-am apucat sa scriu, cert e ca blogul asta nu mai e ce-a fost si am senzatia ca m-am ..(ah pauza, e a 5a oara azi cand ma uit la ora fixa la ceas, ce naiba?) m-am tampit. M-a parasit ironia. Si mi-e frica sa mai scriu. Mi-e frica ca daca scriu trebuie ulterior sa-mi infrunt demonii.

 Sunt bine. Si mi-e frica de starea asta de bine... ca n-o mai inteleg. Sau m-am prefacut atat de bine incat si eu am ajuns sa cred? E ca si cum uiti gazul deschis si apoi verifici daca l-ai lasat...cu bricheta! Blogul asta nu mai e citit de mult, hohoho. Pentru ca m-a parasit ironia. Pentru ca am doar indoieli. Asa ca scriu pentru mine. Daca-mi face bine?Habar n-am, vedem daca maine dimineata iar sunt la 7 in picioare cu tigara-n mana si cu parul strans in varful capului.

Am probleme cu concentrarea si cu stiutul ce vreau. Ca-n niste desene cretine in care era una de zicea doar 2 expresii: "Aici miroase"si "Nu-mi pasa". I m gonna stick to "Nu-mi pasa". De fapt nu ca nu pot sa ma concentrez. N-am chef. Am inceput sa sufar de delasare, de lasa ca fac io mai incolo..Si gata.

 De azi nu mai exista "ce-o sa fie maine"...Exista "ce e azi, acum":) Si-asa viata mea-i un haos. Habar nu mai am ce-i aia sa mananci la ore regulate, sa dormi la ore regulate (sau macar sa dormi). Si daca tu nu stii ce vrei, acum nu mai stiu si eu. Pleaca, te rog.

miercuri, 10 august 2011

Despre suferința-n dragoste

No bine, amu...oamenii pleacă, oamenii se despart și bla bla. Iar eu cred c-am luat cea mai bună decizie care mi-a demonstrat că sunt capabilă să renunț la lucrurile pe care le iubesc, dacă acestea-mi fac rău !Dar nu despre deciziile mele vorbim acum, sau despre cât m-am maturizat eu din lecțiile pe care le-am primit.

Bineînțeles, toți le pățim. Ce mai atâta vrăjeală? Toate am fost în postura penibilo-jalnică de a plânge, boci, urla, suna, fi disperată, penibilă, cicălitoare, sunat prietene din 5 în 5 minute. Așa că hai să nu discutăm despre asta.

Numai că: de ce pana mea să suferi și să plângi când poți fi FABULOASĂ? Iar eu..sunt fabuloasă. Nu prea merită să te consumi și să bocești și să încerci în permanență să suni, să cauți? You dont love me? Goodbye then, no matter how much I do love you. 

E firesc să doară. E firesc să suferi. N-a zis nimeni că da, ok, ieși dintr-o rutină și e greu. Nah. Dar nu mai e firesc să te baricadezi în casă sau să bocești toată ziua. Let s face it: alții mănâncă din gunoaie și nu bocesc. Știu că atunci când suferi chiar nu-ți pasă din ce gunoaie mai mănâcă x sau y. E firesc. Nu a zis nimeni că nu. Nu avem buton de ”Delete”ca să ștergem tot ce ne leagă de cineva. Nici nu am vrea să avem, credeți-mă(o mică mare paranteză: filmul Eternal sunshine of a spotless mind- despre asta-i vorba. Dacă ai putea să uiți tot legat de ex bf/gf ai face-o? Mă îndoiesc.)

Nu mi-e ciudă și nu sunt furioasă pe copilul din mine care acum 2 ani a suferit, de-a lungul timpului, după o relație, care mă rog...atunci consideram că merită. Acum...mă rog, consider că a fost pierdere de timp și energie pentru NIMIC. Atunci mi se înecaseră toate corăbiile. Și mi-e RUȘINE. Mi-e rușine că plângeam ca o vită nerușinată. Mi-e rușine că eu mă loveam într-una. Nu, nu EL. Pentru el era gata. Eu încă mă târam în noroi. Eu nu mai aveam demnitate.

 No așa că scuzați-mă doamnelor. Mai bine vă faceți griji să nu vă rupeți toacele, să nu vă împiedicați, să stea paru întins. Că suntem penibile și de căcat când bocim după un tip de ne speriem și-n oglindă și una de alta când ne vedem pe stradă de la cearcăne și alte minuni. Scutiți-vă de drame inutile! Eu asta fac!

A, da. Și un citat: Still, they say you don’t kick the habit until you hit rock bottom, but how do you know when you’re there? Because no matter how badly a thing is hurting us, sometimes letting it go hurts even worse

luni, 8 august 2011

Talking about life

Știu, știu, iar am fost o trădătoare ordinară și voi niște drăguți care-ați mai intrat pe blogul meu chiar dacă n-am mai scris nimic.

 Observ la mine în ultimul timp că am avut tendința de a dramatiza, de a face lucrurile să pară muuuult mai grave decât sunt ele-n realitate. Oricum, cu cât te zbați mai tare, cu atât mai tare vei cădea. Cu cât țipi mai tare, cu atât mai mult nu vei fi auzit de nimeni. Dar de asta sunt prietenii, ca să te prindă atunci când cazi...

 ”Mai mult”nu e mereu bun. Mai multă iubire poate dăuna. Mai multe lacrimi pot dăuna. Mai multă tequila va face să fii alt om. Și probabil goana asta de a ”fi cel mai bun”de ”a zâmbi mai mult”, ”de a fi iubit”, duce la... și mai multă tequila.

 Ne mințim că e ok, că suntem bine, că data viitoare va fi altfel, că oamenii se schimbă. Crezi că ai cunoscut pe cineva, și realizezi într-un moment că nu-i cunoști. Împarți vise, amintiri, iubire, lacrimi și te trezești într-o zi și întrebi ”Cine naiba ești tu de fapt?”.

Îmi pare rău când văd oameni dramatizând.Îmi pare rău când văd oameni care se comportă ca și cum toată viața lor se termină într-un punct. Eu cred că e vorba despre cum alegi tu să-ți faci viața. Nici el, nici ea, nici nimeni altcineva. Nu pot să nu-mi aduc aminte ce auzisem o dată: Dacă Julieta s-a îndrăgostit de inamic, a băut o sticlă întreagă de otravă și apoi a adormit într-un mausoleu...a cam meritat ce-a primit.

 Și până la urmă, ce înseamnă ”normal”? Ce înseamnă să fii ”fericit”? Poate nici măcar nu trebuie să fim fericiți. Poate nu trebuie să fim bright and shiny. Poate realizezi că trăiești când doare atât de tare că te sufoci. Viața e ciudată. Stăm cu oameni pe care nu-i iubim, iar cu cei pe care-i iubim..nu vrem să stăm. Motivele?Multe.

 Mâine poate o să vreau să fiu ironică...Azi am vorbit serios!

sâmbătă, 6 august 2011

Întreb și io..

Îmi permit și eu să apelez la experiența voastră proprie și personală: ce faceți când simțiți că totul merge prost?Cum vă auto-încurajați?Sau cum procedați?

Că așa mă simt. Și parcă e din ce-n ce mai rău...

vineri, 5 august 2011

Exagerat de amabili și comunicativi

Eu sunt sociable, friendly, out-going, îmi fac repede prieteni, însă nu mă grăbesc cu povestirea vieții mele, destăinuiri personale și so on, pentru că mi se pare deplasat.

 Însă văd că alții nu au nicio problemă cu a avea discuții de genul cu mine sau cu oricine altcineva. Știți voi, discuțiile de genul (se știu de-o săptămână):

 X: Vai fată, știi ce-am pățit? Mărioara m-a tradat.
Y: Care Mărioara?
 X: Cuuuuum fată care Mărioara?Aia de umbla cu Gicuță, a fost 5 ani cu el!
 X: Mhm...care Gicuță?
 Y: Hai fată, fratele lu Aglaia, aia blondă
X: Nu prea știu cine e Aglaia...
Y: Fată, aia care era prietenă cu Ioana, vecina lu Sorina, aia de la 3...

 Și tu rămâi Paf!!Cine dracu-s toți ăștia? Așa că încetați a vă comporta ca și cum vă știți de-o viață!

joi, 4 august 2011

Despre tipare

Am auzit o chestie foarte interesantă azi, revăzând episoade din Sex and the City. Se pun niște probleme foarte interesante sometimes, în unele episoade.

 Deci: întrebarea mea acum este: avem tendința de a repeta aceleași greșeli? Avem un TIPAR când ne alegem relațiile? For instance(ca să mă și explic): avem tendința de a avea un tipar în tipii (sau tipele)of course pe care le alegem să ne fie parteneri?

Spre exemplu, gagica X l-a ales pe Y să fie partenerul ei. Y avea probleme grave (sau nu, nevermind)cu ...băutura(of course, poate fi și dependența de orice altceva, probleme de comunicare, adaptare, indiferență, so on, orice considerați voi defect). Se desparte de el și următorul se dovedește a fi la fel. De ce?

Deci, fără să dau detalii care oricum sunt irelevante, eu văd același lucru la mine. Mi se întâmplă. Avem deci un tipar...? E evident că nu vom alege tipi/e total diferiți/e...dar?

 PS-știu că viața nu-i ca-n Sex and the fucking city, dar tot ...I couldn t help but wonder...

miercuri, 3 august 2011

Alintă-mă frumos!

Băi, ori sunt eu ”sooo last season”, ori chiar sunt penibile alinturile de genul: ”puișor”, ”pisicuță”, ”purceluș”(???), ”scrofiță”, ”vacă mică” (adică vițică?). Sau mai avem ”Ioooobi”, ”Îngeraș”, ”prințul meu”, ”viața mea”, ”inima mea”, ”lumina ochilor mei”.

 Astea ca astea, hai că... trecem peste, că-s io fată simpatică! Dar mai avem și seria: ”Gibonel”- adică arată ca o maimuțică păroasă?

 ”Mami”- duci lipsa părinților, pisi?

 Sau avem cele care întrec orice limită: ”jegosule”, ”împuțitule”, ”nesuferitule”.

 Sunt eu last season? Sau...?

Cu si despre rabdare fara diactritice!

ATENTIE! Acest post nu va contine diactritice, deoarece si pentru ca ma mutai oarecum si relativ de la al meu laptop si nu mai stau eu sa setez p-acilea. Ma intelegeti voi, oricum. Plus ca asta e PC, nu laptop si ardeam de nerabdare sa mai scriu la o tastatura normala:D (Dont ask!)

 Asa..Azi vorbim despre rabdare!

 Eu nu-s o fire prea rabdatoare. Mie daca-mi zici ca vii la 5, sa fie 5. Nu 5 si 10, nu si 15, nu 6! Ci 5, asa cum ai zis. Daca intervine ceva urgent, no problem (doar ca si urgentele astea-s relative!). Dar daca tu vii la 5 si 20 ca ti-ai schimbat 3 tricouri...Neee! Trebuia sa faci asta la 5 FARA 20!

 In aceasi ordine de idei: daca m-ai programat la 12 (fie tu ce-oi fi: manichiurista, pedichiurista, coafeza, cosmeticiana sau ce mai vrei tu) si eu vin acolo la 12 fix ca sa-mi zici tu ca eram de fapt la 11 jumate, ori iei lecitina, te apuci iti notezi, sau iti aduci aminte ce-ai zis! Ca n-am timp de prostiile tale, sa ma chemi maine de parca as dispune de timp nelimitat, divo! Ca pana la urma, tu-mi faci unghiile mie, nu io tie! Si-a doua oara, mai apeleze Allah la tine, sa-i faci ghearele mov.

 Tot asa, daca-mi spui ca taxiul vine in 3 minute, te rog, nu le fa 10, ca nu-mi sade bine-n fata blocului asteptand dupa un jaf de masina care-mi ia 5 lei pt 2 minute de condus! Spune-mi 10, si voi cobori in 10 minute. Ca doar nu joc sudoku, in restu de 7.

 Ascult oamenii. Sa mor io de nu-mi place sa aud povesti, sa mor de nu te voi asculta daca plangi daca-mi esti prieten! Dar mor cand vad oameni care suna alti oamenii doar sa se laude! Din seria: "Fata, vai fata, stii ce masina misto mi-am luat fataaah???" sau isi lauda relatiile fericite la toata lumea, all day long! Te inteleg ca esti fericita, da sa mor daca-mi pasa ca ti-ai luat lenjerie mov, gri, portocalie de a zis "iubi"ca se urca pe pereti!

 De altfel, cand ne intalnim pentru prima oara sau ne stim de putin timp, te implor, nu te plange la mine! E de prost gust si e posibil sa nici nu te inteleg.

 Pentru ca nu-mi pasa!Selfish me:D
 c

marți, 2 august 2011

Am venit înapoi!

Am revenit! Am avut o stare...hai să nu-i zicem depresivă, că nu știu dacă-i chiar așa, dar ceva pe-aproape, anyway. Totul legat de plecarea-n Scoția, de persoanele pe care le las aici...și așa mai departe. Dar am avut o revelație: o viață am! Și aia trebuie trăită. Am așa un stil de a mă îndoi, de a avea vise urâte și de a mă comporta mereu de parcă it s the worst case scenarium.

 Așa că gata: am plâns 2 zile pe motive pe care nici eu nu le știu, se pare că nu găsesc sursa rănii, dar e una. Și poate dac-o ignor, va trece.

Așa că de azi...revin la postări zilnice, vă promit!Și la...gânduri mai bune, să sperăm....

Ce puteți să faceți voi?Să-mi urați să se facă fericire și la mine...că eu sunt veselă, vă jur!