vineri, 23 aprilie 2010

but I'm lost, crushed, cold and confused with no guiding light left inside

Înghit în sec. Îmi înghit lacrimile Realizez ce însemn eu pentru unii, pentru alţii. Singura care a greşit sunt eu. Pentru că am fost iraţională, după iraţionalitate a urmat pierderea demnităţii, a orgoliului, a fericirii, a sufletului. Le declar nule. Şi aşa nu mai contează. Tot ce vreau e să ia lucrurile o întorsătură sau alta, pentru că aşa nu mai pot eu....
Dacă n-ar fi fost ceaţă ai fi văzut cât te iubesc. Dacă, dacă, dacă...



Ai spune stop dar nu ştii cum şi orice-ai face te trezeşti pe-acelaşi drum. Eşti fraieră. Fraieră de mori. Ştiai că într-o zi lacrimile o să ajungă înapoi. Şi nu le opreşti, ele curg....
Am râs, am cântat cu tine, am plâns cu tine, am alergat cu tine, ţi-am fost ecou.

 Eu alerg singură şi ajung pe locul 5. Poveştile nu ne (mai ) pot salva. Defapt niciodată nu ne-au salvat. Naivitate. Şi tot ce rămâne la ora asta în gând e ploaia, ea... Am un răspuns, aştept ziua în care o să ai o întrebare...Astăzi doare. Când ai curaj să rişti pentru adevărul din sufletul tău, să ai curaj să-l asculţi. Pe mine m-a frapat.

Nulitate. Umplutură. Rebut. Scârbă. Cârpa. Jeg. Mizerie. Rahat. Otravă. O barat. Atât.