Uneori trebuie să te intorci înapoi şi să-ţi înfrunţi demonii. Dacă nu închei conturile cu tine, cu trecutul, cu alţii, uneori nu poţi merge mai departe. Nu neapărat pentru că te doare, pe mine nu mă mai doare de mult. Dar nu e bine să laşi conturi neîncheiate în tine. Eu m-am întors azi în adâncurile minţii mele. Am închis ochii, m-am întins pe spate şi am retrăit tot în timp real. Am râs, am zâmbit, m-am întristat. Uneori îmi strangeam ochii tare, nu-mi plăcea ce văd, dar nu îi deschideam. Continuam "visul", pentru că dacă mă opream aş fi pierdut firul şi ar fi trebuit să o iau de la capăt. Şi nu am vrut. Am retrăit de la prima la ultima clipă, ca şi acum s-ar fi întâmplat în timp real. Am realizat că multe nu au fost roz. Că multe fapte de romantism şi arătare a sentimentelor din partea mea au fost în van. Degeaba. Fără rost. Ciudat a fost că...eu eram în afară. Eu vedeam din exterior. Nu mai aveam nicio putere să zic "stop". Amintirile doar le priveşti. Obţii acordul regizorului să le vezi. Dar nu ai nicio putere asupra lor. Am încheiat conturile cu trecutul. Acum e cea mai mare linişte. Merg pe ce-o fi, o fi. Nu mă simt bine acum, sunt obosită, cu toate astea mă duc la o bere.
PS-la casting a fost foarte bine, sunt ca şi intrată. mulţumesc pentru susţinere.
PS2-poze de ieri.
PS3-ce aş dormi eu niţel...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu