duminică, 24 aprilie 2011

Cine sunt?



Mereu am crezut că după unele nopți ai putea să-ți schimbi numele. De ce? Pentru că nu vei mai fi niciodată același. E ca... cum să zic? Ca într-o sală luuungă și cu oglinzi paralele. Treci și te vezi în ele...  Lacrimile-ți curg pe față și ochii-s cristalini. Dar nu mai recunoști nimic. Nu mai recunoști cine erai, nu mai recunoști cine ești acum, sau ce ești. Nu mai recunoști oamenii din jur, e ca și când acum te-ai fi trezit dintr-o beție cruntă și nici măcar habar n-ai ce cauți acolo. 


Ca și când ești într-un vagon plin de oameni, plin de fum și cântec de chitară, plin de râsete. Și tu urli. Și nimeni nu te aude. Ei te văd, dar nu găsesc pe expresia feței tale nicio urmă de...nimic. 


Vrei să spui cine ești, dar nu o faci, pentru că oricum n-ai ști să zici cine ești. 


Cum ne descriem? Cine suntem noi de fapt? Suntem prieteni, amici, amanți, oameni, femeie sau bărbat, triști sau veseli, optimiști sau pesimiști, răi sau buni, idioți sau inteligenți, curve sau femei decente, rac sau capricorn sau vărsător sau etc.


Dar cine suntem noi de fapt?Cu ce începem?



3 comentarii:

INTJ spunea...

eu sunt eu ... si cine-i curios/curioasa de mai multe, n-are decat sa descopere singur/singura (i won't spoil their joy of discovery). :D

Miss Soare spunea...

@intj-pai da...dar cum te-ai descrie tu?nu e vorba de restu, ci de tine ca om

INTJ spunea...

sunt un om ... cu bune si cu rele, nu ma consider cu nimic mai special ca altii ... consider ca sunt echilibrat si deci nimic nu iasa-n evidenta.