miercuri, 10 august 2011

Despre suferința-n dragoste

No bine, amu...oamenii pleacă, oamenii se despart și bla bla. Iar eu cred c-am luat cea mai bună decizie care mi-a demonstrat că sunt capabilă să renunț la lucrurile pe care le iubesc, dacă acestea-mi fac rău !Dar nu despre deciziile mele vorbim acum, sau despre cât m-am maturizat eu din lecțiile pe care le-am primit.

Bineînțeles, toți le pățim. Ce mai atâta vrăjeală? Toate am fost în postura penibilo-jalnică de a plânge, boci, urla, suna, fi disperată, penibilă, cicălitoare, sunat prietene din 5 în 5 minute. Așa că hai să nu discutăm despre asta.

Numai că: de ce pana mea să suferi și să plângi când poți fi FABULOASĂ? Iar eu..sunt fabuloasă. Nu prea merită să te consumi și să bocești și să încerci în permanență să suni, să cauți? You dont love me? Goodbye then, no matter how much I do love you. 

E firesc să doară. E firesc să suferi. N-a zis nimeni că da, ok, ieși dintr-o rutină și e greu. Nah. Dar nu mai e firesc să te baricadezi în casă sau să bocești toată ziua. Let s face it: alții mănâncă din gunoaie și nu bocesc. Știu că atunci când suferi chiar nu-ți pasă din ce gunoaie mai mănâcă x sau y. E firesc. Nu a zis nimeni că nu. Nu avem buton de ”Delete”ca să ștergem tot ce ne leagă de cineva. Nici nu am vrea să avem, credeți-mă(o mică mare paranteză: filmul Eternal sunshine of a spotless mind- despre asta-i vorba. Dacă ai putea să uiți tot legat de ex bf/gf ai face-o? Mă îndoiesc.)

Nu mi-e ciudă și nu sunt furioasă pe copilul din mine care acum 2 ani a suferit, de-a lungul timpului, după o relație, care mă rog...atunci consideram că merită. Acum...mă rog, consider că a fost pierdere de timp și energie pentru NIMIC. Atunci mi se înecaseră toate corăbiile. Și mi-e RUȘINE. Mi-e rușine că plângeam ca o vită nerușinată. Mi-e rușine că eu mă loveam într-una. Nu, nu EL. Pentru el era gata. Eu încă mă târam în noroi. Eu nu mai aveam demnitate.

 No așa că scuzați-mă doamnelor. Mai bine vă faceți griji să nu vă rupeți toacele, să nu vă împiedicați, să stea paru întins. Că suntem penibile și de căcat când bocim după un tip de ne speriem și-n oglindă și una de alta când ne vedem pe stradă de la cearcăne și alte minuni. Scutiți-vă de drame inutile! Eu asta fac!

A, da. Și un citat: Still, they say you don’t kick the habit until you hit rock bottom, but how do you know when you’re there? Because no matter how badly a thing is hurting us, sometimes letting it go hurts even worse

11 comentarii:

Mixalis spunea...

>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<

iri spunea...

misto citatul de la final :x

Nikky spunea...

Asa te vreau! Boys aren't worth our dignity! And you are wright, oricand se poate mai rau. Trebuie doar sa sti cum sa aterizezi pe picioare. Nu degeaba fetele sunt comparate cu pisicile. (and boys with pigs...)

Cristina Cioba spunea...

@mixalis->:D<>:D<>:D<>:D<>:D<:*:*:*:*

Cristina Cioba spunea...

@iri-thxxx!!

Cristina Cioba spunea...

@nikky-thank you my dearest one!!!:X

Anamaria spunea...

iubesc articolele tale :)

Cristina Cioba spunea...

anamaria-mersi din suflet!si bine ai venit!:*

Anonim spunea...

Sunt proasta de mor, stiu, dar nu pot sa uit nimic. Cu toate astea, nu ma baricadez in casa, nu ma uit toaaaata ziulica la poze cu noi si nici nu citesc conversati de acum 100 de ani ( ma rog, cateva luni :D ). Chiar daca nu pot sa uit, cel putin ma prefac ca am uitat. Si ignor tot ce imi aduce aminte de el. Stiu ca nu e cea mai buna solutie, dar nici nu vreau sa imi planga cineva de mila, nici macar eu. Mai ales ca stiu ca el nu merita nimic din toate astea. Tot ce merita e sa nu imi pese. Dar e al dracu' de greu. Eh, nu-i nimic, viata merge mai departe. O sa il uit eu pana la urma. Intre timp o sa iti urmez sfatul si o sa am grija sa nu imi rup toacele :D te pup :* Ina ma numesc, nu ma cunosti oricum...

Cristina Cioba spunea...

@anonim-NU, nu esti proasta de mori. poate doar ai iubit prea mult. si "mai mult"poate aduce pagube mari. peste cateva luni vei rade de asta:) dar tine minte ...niciodata nu merita sa te dai pe tine si linistea ta..pt un tip. oricat de special ar fi fost tot...

dar spune-mi, ina, cu atat mai mult ca nu te cunosc..care e povestea ta?:)

Anonim spunea...

cred ca stii povestea, e destul de des intalnita ( bineinteles, fiecare caz cu exceptiile lui ): te indragostesti, ai impresia ca ai gasit in sfarsit omul potrivit, crezi in el si in voi si... la un moment dat el pleaca. fara prea multe explicatii. pleaca si atat. si ramai ca fraiera si nu stii ce sa crezi sau sa faci. Eu am cam trezut de faza in care ma intrebam de 12586 de ori pe zi ce s-a intamplat de fapt. Ma rog, a fost decizia lui. Si pierderea lui :D Pentru ca eu stiu ca merit ceva mai bun de atat. Merit sa fiu iubita si sa primesc atat cat ofer. Si el va primi ce merita, de asta sunt convinsa. Trebuie doar sa am rabdare... Stiu ca lucrurile vor reveni la normal intr-o buna zi. Stiu ca voi fi fericita. Mult mai fericita. Si stiu deasemenea ca roata se intoarce intotdeauna. Ai dreptate, nu merita. Te pup, ina