marți, 15 noiembrie 2011

Fericirea e relativa, da-i a mea

Zilele astea nu mi-am gasit cuvintele sa scriu... Stiu, va obisnuisem sa scriu zilnic. Si chiar aveam idei sa scriu zilnic. Azi, ieri, alaltaieri...am deschis pagina, am aprobat niste comentarii si am dat click pe "postare noua", aveam chef sa imi aud degetele pacanind pe tastatura de la laptop. Apoi am zis ca mai bine fac exercitii la franceza, mai bine adun hainele de pe scaun si iarasi am apasat butonul X al browserului. Poate e un semn ca ar trebui sa inchid blogul... Poate intr-adevar a ajuns la sfarsitul lui, la punctul in care nu mai e nimic de zis... Sau poate nu! I am really struggling to write everyday...

 Asa ca I'm back. Imi dau o noua sansa mie si blogului. Imi dau o noua sansa sa mai fac un an alaturi de voi!

 Sunt fericita...Am o mie de lucruri de facut (pe care le si fac, spre surprinderea mea, m-am responsabilizat!). Sunt fericita si o anumita persoana care va intra pe blog-ul si va citi postul asta va sti ca e motivul fericirii mele. E asa o usoara senzatia de extaz, amestecata cu frica, cu ochi inchisi... C-asa-i iubirea, nu? Nu e o iubire noua, dar fluturasii inca zboara la mine-n stomacel.

Practic si concret, nu am niciun motiv in momentul asta de fericire, dar inca zambesc de parca am colturile buzelor de o ata imaginara care ma tine asa.

Sper ca mai sunteti pe-aici si nu m-ati uitat de tot, ca vad ca ma cam parasiti, pe multi dintre voi nu v-am mai vazut la rubrica comentariilor. Ridicati o mana, un picior, o bucata de suflet, sa vad ca sunteti aici, cu mine!

 Iubirea e oarba, sau asa vrem noi sa fie?

13 comentarii:

Danube Daughter spunea...

Mai. Tu daca nu scrii cateva zile, atunci e "un semn" sa inchizi blogul? Dar cine a stabilit norma? E blogul tau, scrii cand si daca vrei. Eu nu scriu cu saptamanile. E locul tau, vii,pleci,oricand. Cine e alaturi de tine, e, oricat ai scrie. te pup!

Pumpkin Pie spunea...

Eu sunt aicişa, prezentă şi ridic o bucată mare de suflet, ca să ştii că nu te-am uitat. Intru zilnic pe aici, citesc, îmi fac ziua puţin mai bună şi plec mai binedispusă decât am venit.
Nu e cazul să ştergi blogul, este unul dintre cele foarte foarte bune, mie una îmi place mult... şi pentru mine nu contează dacă scrii sau nu, pot să mă delectez la fel de bine cu o postare mai veche. Nimeni nu are dreptul să-ţi grăbească sau împingă de la spate sentimentele. Scrii când ai chef, când ai timp şi dispoziţia necesară. Te asigur că aceia cărora le place cum şi ce scrii vor fi răbdători.
So... te aştept atât cât trebuie. Pentru că-mi placi şi pentru că-ţi iubesc blogul. :)
xoxo

INTJ spunea...

ridic ... o spranceana si scriu: daca atunci cand iubesti e evident ca nu mai gandesti, cum poate fi iubirea oarba pentru ca asa vrem noi sa fie? ;)

Chibiț spunea...

Baga-ti mintile in cap si aduna-te! Sigur ca te asteptam sa te asezi, sa te aduni sau sa iti imprastii gandurile p-aci, pe blog...

Fetita Junglei13 spunea...

Asa vrem noi sa fie si orice am face nu-i niciun oftalmolog pentru ea.

Realizare Magazin Online spunea...

Superb articolul. :) Astept cu nerabdare pe urmatoarele.

Succes!
Realizare Magazin Online

Miss Soare spunea...

@danube daughter-multumesc din suflet! sa stii ca te citesc mereu, si datorita faptului ca e mai rar, savurez mai intens!te pup si eu

Miss Soare spunea...

@pumpkin-imi pare rau ca raspund asa tarziu! multumesc din suflet, mi-ai inseninat ziua. serios, multumesC! sentimentul e reciproc

Miss Soare spunea...

@intj-nu poate fi controlat, oare?chiar daca lupti cu toate puterile?desi, asta e problema...when love comes along, you don't WANT to fight it...

Miss Soare spunea...

@chibit-saru mana, scumpo!nu te mai vazui de mult pe-acilea!

Miss Soare spunea...

@fetitajunglei-mi-a placut commentul tau:P

Miss Soare spunea...

@realizare-merci merci!te mai astept pe-aici!

Cojo spunea...

Am fost si eu plecat, nu am mai citit de mult, dar revin si citesc tot ce ai scris in ultimele 5 luni (cam de atunci am disparut....bine tot atunci am si aparut).
Tine-o tot asa!!!