miercuri, 9 mai 2012

Nu am titlu, dar e despre cum m-am facut eu mare

Stiti cum e: cei care nu aud muzica ii considera pe cei care danseaza nebuni. Cei care nu stiu sa scrie ii considera pe cei care o fac penibili. E ca...povestea aia veche in care vulpea atunci cind nu ajungea la struguri zicea ca-s acri..Deh, ne consolam cum putem.

Cit de trist trebuie sa fie sa nu poti, sa nu stii, sa nu vrei sa scrii. Cat de trista trebuie sa fie viata fara muzica. Fara dans. Fara zambete. Oare chiar sa existe oameni atat de tristi, blazati in...banalitate?! Oameni care sa se conformeze perfect standardelor de "ASA TREBUIE", incercand sa ramana mereu in tipar?

Eu intre timp am crescut. M-am saturat pana peste cap sa stau sa rup firul in 4, apoi in inca 4 (si sa si scriu pe el Made in China, vorba bancului), ca sa analizez apoi bucatica cu bucatica. Nu. Asta e. Lucruri s-au spus, s-au facut, oamenii vin, pleaca. Zici "Asta e", ridici eventual si din umeri si-ti vezi naibii de viata.

Am crescut, iar lucrurile s-au schimbat. Odata cu responsabilitatile care s-au inmultit semnificativ, a venit si starea asta de "Nu conteaza ce ai facut pana acum, conteaza ce faci de acum inainte". Iar de acum inainte nu mai refuz. Nu mai zic "NU"unei sanse doar pentru ca mi-e lene. Sau frica. Sau orice. Nu mai incerc sa multumesc eu pe toata lumea, ca nu-s maica Tereza. Nu mai imping lucrurile.

Si cel si cel mai important: NU mai caut adevarul. Vine singur.

3 comentarii:

peter spunea...

asa e. vine. si ce faci, sa faci "genuine", nu de mantuiala, ca nu merita. io zic ca o sa mai scrii de cativa ori: m-am facut mare. ca mai ai niste ani incolo.

Paula spunea...

Mda, ce să zic, la partea cu căutarea adevărului, am legat eu cumva de partea cu ruperea firului în patru şi-am realizat că mare dreptate ai, vine el singur...
Mulţumesc, Miss S!

Ela spunea...

Oamenii care se multumesc cu putin,sunt oameni se priveaza singuri de darurile vietii.Sunt ignoranti iar asta nu e vina lor.Dar macar suflet sa aiba(apropos de postarea mea)...