vineri, 7 septembrie 2012

Revelatie

Am avut si eu o revelatie. Intrand pe blogul Denisei, cum fac de obicei sa vad ce-a mai scris nou, gasesc un post in care ea spune ca a avut o revelatie. Editorialul poate fi gasit AICI, Denisa Stamate avand un stil minunat de a scrie, un mod foarte frumos de a aranja cuvintele si un talent special prin care aduce oamenilor lacrimi in ochi:)

M-a lovit si mi-a umplut ochii de lacrimi si mi-am dat seama cit sunt de proasta. Da'proasta rau. Si indraznesc a crede ca nu sunt singura. De cate ori ne-am plans? Ca nu ne sta parul, ca ne-am ingrasat 3 kilograme, ca, ca, ca si...cate si mai cate! 

Da, ne plangem! Cel putin eu ma plang mult de tot in ultima perioada. De cam tot. Ca aia, ca ailalta, ca e bine da'se putea si mai bine... Desigur, ne sta in fire, noua, pamantenilor sa ne plangem si sa aspiram la mai mult. Si mai mult. Si mai mult. Iar in goana asta de a aspira la mult, mult si mai mult...ei bine...ne pierdem. Pierdem lucrurile cu adevarat importante, momentele simple dar perfecte, calcam pe cadavre sa ajungem SUS. Sus inseamna altceva pentru fiecare persoana. Dar sa spunem ca ajungi SUS. Si cand ajungi sus, te opresti putin. Iei un loc si te uiti la tine si la gandurile tale. Si te intrebi "Ei bine, am ajuns sus...acum?" Desigur, textul acesta poate parea putin fantasmagoric. 

Sa va spun si despre cum ne intoxicam corpul cu tigari, cafele, sucuri, fast food? Poate intr-o zi o boala necrutatoare ne va rapune si ne vom uita in spate. Ne vom uita in spate cu neputinta gandindu-ne cate am fi putut sa facem ca sa nu fie asa. Si nimic nu e mai rau decit atunci cind te uiti in spate si zici: Doamne, cate as face diferit acum...

Dar...Carpe Diem, nu? "Carpe diem, how annoying is carpe diem? How are you supposed to plan a life, a career, a family, if you’re always carpe-ing the diem? If we all ceased every moment of every day, there wouldn’t be doctors who would sit through med school. We’d all be too busy living in the now. Whatever that means.

I’ll admit the Romans had a point. You gotta live life and living means that every morning when you wake up you have to choice. Between ceasing what life offers in moment and forging ahead no matter the weather or closing the curtains and shutting out the day"


Citatul este din Grey's anatomy, serialul meu preferat, serial care m-a invatat multe chestii si care mi-a adus emotie in suflet de la primul episod pana la ultimul, astept cu nerabdare sezonul 9. Nu stiu sa mai scriu, stau cu pagina asta deschisa de cateva...zile si evit sa incep a scrie postul propriu zis. Nu mi se mai leaga cuvintele, nu mai stiu despre ce sa scriu desi am un amalgam de idei, de subiecte, de cuvinte in cap. Asa ca voi incerca, in urmatoarele zile, sa le pun pe toate pe "foaie".

Am ales sa vorbesc despre Carpe Diem pentru ca este ultra folosit. Am vazut 23948209348 de tatuaje cu aceste 2 cuvinte sau cu YOLO (You only live once). Carpe diem inseamna "Traieste clipa". Ma iertati, va rog, dar imi vine sa vomit cand vad tatuaje din astea. Nu ca as avea ceva personal cu posesorii acestor tatuaje, doar mi se intoarce stomacul din motive doar de el stiute.


Cred ca nimeni nu traieste de fapt clipa. Nu fara a se gandi la ziua de maine. Pentru ca suntem prea ocupati sa ajungem sus, prea ocupati sa facem averi, prea ocupati sa mai zambim. 

Deci Carpe diem sau nu? 


ps- Cred ca am fost gretos de emotionala. 

9 comentarii:

Cyanilla Latte spunea...

Iti inteleg pe de-a intregul punctul de vedere referitor la acel carpe-in the diem.E la fel de cliseistic ca si citatele despre stil ale lui Coco Chanel ce umplu headerele blogurilor de profil.

Ce zici de o noua abordare, mai umana si mai fireasca a lui carpe diem, aceea de a nu uita sa te bucuri si de placerile simple de-a lungul unei zile aparent banale (o masa gustoasa, un somn scurt dar odihnitor, un cer senin, un telefon de la o persoana draga, aerul rece al diminetii, aburii unei cafele etc) de care poate uitam in goana noastra nebuna de-a construi un viiotr.La ce bun atata radicalism gen "la naiba cu viitorul, sa dam gata ACUM toate resursele c maine murim" versus "daca nu dorm fix 8 ore si nu ajung CEO am trait degeaba" ? Echilibrul e ceea ce cred eu ca incercam toti sa atingem.Da, chiar si cei ce sunt contra a ceva, tot ca sa echilibreze niste raporturi de forta mentale universale [sic]

Lost in Amsterdam spunea...

Asta ar fi o discutie destul de lunga si interesanta, despre mersul nostru in viata pentru a ne atinge telul, ca sa ajungem acolo sus. Dar ai punctat bine, ca incercam sa facem asta in timp ce viata trece pe langa noi si nu pretuim clipele mici, detaliile care fac diferenta. :)

Denisa spunea...

Mulţumesc frumos, Cristina!
Sunt uimită permanent de cât de departe ajung cuvintele mele care, sper, nu doar să provoace lacrimi, ci şi să aducă ceva încurajare şi o nouă perspectivă.
Cât despre carpe diem, există două abordări: trăim orice, exprimentăm la maxim, facem de toate, bune şi rele pentru că avem doar o viaţă. A doua abordare, mai rară dar pe care o îmbrăţişez, este conştienţa pe care ţi-o dă faptul că timpul trece. Prin urmare, trăieşti în prezent, nu sub povara a ceea ce a fost, nu a ceea ce va veni - bun sau rău, ci prezent, activi, în viaţa ta şi a celorlalţi.

Cristina Cioba spunea...

@Denisa- Draga mea Denisa...eu iti multumesc tie! Si multumesc pentru comentariu, ma bucur ca ti-ai facut un minut sa treci si pe aici.

Denisa spunea...

@Cristina: eu am făcut puţin faţă de cât ai făcut tu. Ai scris atât de frumos încât am spus un umil şi simplu mulţumesc :)

Cristina Cioba spunea...

@Denisa- e a doua oara cand ma faci mataluta sa ma simt bine. apreciez sincer! te imbratisez!

Denisa spunea...

Guilty as charged! :P
O voi face, cu mare plăcere, ori de câte ori va fi nevoie :)

Fetita Junglei13 spunea...

Nici Carpe Diem, dar nici plangacioasa.Iau totul ca atare si incerc sa fac totul,astfel atunci,cand va fi, sa nu regret ce n-am facut.

corinabuzatu spunea...

Cristina, eu cred ca arta de a trai consta in gasirea unui echilibru intre a trai momentul actual, a ne bucura de ceea ce avem si de a ne indeplini visele, de a tinde catre mai mult, pentru a deveni mai buni, mai bogati (nu musai financiar).