marți, 27 noiembrie 2012

you can have it all!!!


Nu stiu exact cum s-a produs hotararea finala de a veni aici. Stiu doar ca s-a produs. Si oamenii mai incercau sa-mi spuna "Uite, nu o sa poti sa faci asta singura", "Dar te descurci tu sa...x?", "E foarte greu pe cont propriu". Raspunsul meu la toate cele mentionate a fost "Ma descurc eu." Si am plecat fara sa ma uit macar o data in spate sau sa emit cugetari gen "Ce-ar fi fost daca?". Si m-am descurcat. In curand se va implini un an si jumatate de cand sunt aici. Nu tin o pledoarie in favoarea a cat este de usor sa te duci la mama dracului la 3000 de kilometri. Ca as minti ca nerusinata si nu as dori ca oamenii sa ia decizii pripite ca "uite, a zis o zaluda pe blog ca e usor". Nu e. Dar nu e nici greu. Desigur, doar DACA ITI DORESTI asta!

Dar nu iti spune nimeni cum trebuie sa faci. Desigur, ti se va explica cum trebuie sa faci un eseu in teorie, doar ca in 99% din cazuri teoria e vraiste si practica e cea care te-nvata. Nu mi-a explicat nimeni ca degeaba stai si plangi ca nu rezolvi nimic. Am inteles singura cand m-am trezit cu 100 de lucruri de facut si timp putin. SI le-am facut. Pe toate 100. Si bine!

Nu te invata nimeni cum sa nu suferi. Oamenii pot sa fie langa tine si sa iti spuna "O sa fie bine". Dar oamenii nu iau durerea cu mana. Tu insa...poti sa o iei! TU poti sa-ti dai seama ca rahatul pentru care suferi AZI peste doi ani s-ar putea nu numai sa nu mai conteze, ba chiar sa nu mai fie in memoria ta.

Merg la scoala 15 ore pe saptamana. Lucrez 20. Merg inca 7 la sala. Gatesc 5. Spal 3. Mai am 4 teste. O prezentare. Un eseu. 2 examene orale. 2 scrise. In 2 luni? NUUUU, in 2 saptamani. Si sunt bine, sunt atat de obosita dar ma bucur atat de mult ca-mi trec zilele cu folos. Citesc in timpul liber (seara), scriu, ascult muzica buna, vorbesc cu oamenii dragi. Nu am mai avut o zi libera de 2 saptamani. Si nici aia nu a fost complet libera. Dar nici nu o vreau. M-am obisnuit atat de tare cu viata asta agitata ca nu as putea doar sa stau. Of, bine, recunosc...pot sa stau o zi? Una, atat. Nu am crezut niciodata ca 3000 de kilometri te pot invata cine esti tu de fapt sau ce este viata. Nici acum nu stiu ce este viata, dar cred ca stiu CINE SUNT si cine vreau.

Am avut grija sa indepartez oamenii care-mi sugeau toata energia sau oamenii care ma trageau in jos. Mi-am ales cu grija oamenii si acum tind sa cred ca mi-am ales oamenii, si ei vor ramane pana la sfarsitul zilelor! Oameni care mi-au demonstrat cat insemn pentru ei si ca sunt langa mine intotdeauna!

Lunile astea - din septembrie pana acum- m-au invatat ca am AMBITIE si ca POT. Si ca...against all odds, you can HAVE IT ALL!!!! Mai odinioara as fi spus "Fac maine si azi ma odihnesc". Astazi spun "Astazi fac si maine ma odihnesc daca nu este ceva util de facut". Acum 2 luni as fi dat iama intr-o sticla de Cola gandindu-ma "Maine nu mai beau.", astazi spun "Poate o sa beau una peste 2 saptamani."

Astazi e bine. Si stiu ca o sa fie bine. Pentru ca...YOU CAN HAVE IT ALL!

3 comentarii:

Irina spunea...

Eu nu cred ca stiu daca cumva ai scris de aceatsa schimbare/plecare a ta, dar ma bucur ca ai reusit, ca ai fost tare :)
Intotdeauna ii admir pe acesti oameni si cred ca ai ce invata de la ei.
Si intr-un fel ma identific si eu cu tine pentru ca am o poveste in linii mari asemanatoare :)
Sa ai o zi frumoasa ;)

Paula si-atat :) spunea...

Foarte bine ca ai reusit ! Sper sa reusesti in toate ce ti-ai propus. Succes

Sunshine spunea...

Daca as fi pusa pe drumuri, m-as descurca. Dar nu stiu daca mi-ar si place. Aici am construit un camin acolo ar trebui s-o iau de la zero, dar nu ma inspaimanta.
La mine e la fel, dupa munca si rasplata. Adica nu-mi cumpar nimic daca nu am facut suficient de mult ca s-o castig.