marți, 7 august 2012
duminică, 5 august 2012
A injura ca un birjar
O expresie arhi-cunoscuta care se aplica la din ce in ce mai multe...femei!
Injur si eu, imi mai scapa cate una de raman eu oripilata de ce am spus! Sunt ironica, saracastica si cum mai vreti voi! Injur in viata reala la nervi. Dar in scris NICIODATA! Mi se pare uluitor cum gasesc pe netul asta texte din ce in ce mai scarboase si pline de cuvinte dulci scrise de...femei!
De ce?!?!!?
Injur si eu, imi mai scapa cate una de raman eu oripilata de ce am spus! Sunt ironica, saracastica si cum mai vreti voi! Injur in viata reala la nervi. Dar in scris NICIODATA! Mi se pare uluitor cum gasesc pe netul asta texte din ce in ce mai scarboase si pline de cuvinte dulci scrise de...femei!
De ce?!?!!?
luni, 30 iulie 2012
Exista "Maine"
Incerc in fiecare zi cu speranta in suflet sa-l fac pe "Maine" sa fie altfel decat "Azi". Mai bun, mai productiv. Sa fiu mai buna.
Cel mai urat sentiment este sa simti cu ardoare ca tot ce ai cladit se duce pe apa Sambetei cu nonsalanta, parca spunandu-ti "Nu ai facut nimic". Dar tu stii ca ai facut, stii ca ai muncit si ti-ai dori sa fii macar un pic recunoscut, admirat, respectat. Asa cum mai spuneam intr-un post anterior, mi-ar fi placut ca viata mea sa fie altfel. In alt secol, de fapt..
Imi complic adeseori existenta cu nimicuri fara a vedea lucrurile care sunt importante cu adevarat. M-am blazat intr-o pareza emotionala care pare a nu mai avea sfarsit. Nu am fost dintotdeauna pesimista. Nu am pus dintotdeauna Raul in fata pentru a nu fi dezamagita. Recent, insa, m-am surprins facand-o. Si m-am intristat. Nu mai stiu a-mi folosi timpul intr-un mod productiv si ma surprind plangandu-mi de mila din nustiucemotive.
Cred cu tarie ca toti avem etape. Etape prin care trebuie sa trecem, oricat de greu ar fi si oricat de singuri ne-am simti.
Dar daca nu ai incredere in Maine, ce ti-a mai ramas?
Cel mai urat sentiment este sa simti cu ardoare ca tot ce ai cladit se duce pe apa Sambetei cu nonsalanta, parca spunandu-ti "Nu ai facut nimic". Dar tu stii ca ai facut, stii ca ai muncit si ti-ai dori sa fii macar un pic recunoscut, admirat, respectat. Asa cum mai spuneam intr-un post anterior, mi-ar fi placut ca viata mea sa fie altfel. In alt secol, de fapt..
Imi complic adeseori existenta cu nimicuri fara a vedea lucrurile care sunt importante cu adevarat. M-am blazat intr-o pareza emotionala care pare a nu mai avea sfarsit. Nu am fost dintotdeauna pesimista. Nu am pus dintotdeauna Raul in fata pentru a nu fi dezamagita. Recent, insa, m-am surprins facand-o. Si m-am intristat. Nu mai stiu a-mi folosi timpul intr-un mod productiv si ma surprind plangandu-mi de mila din nustiucemotive.
Cred cu tarie ca toti avem etape. Etape prin care trebuie sa trecem, oricat de greu ar fi si oricat de singuri ne-am simti.
Dar daca nu ai incredere in Maine, ce ti-a mai ramas?
sâmbătă, 28 iulie 2012
Nu ne-am nascut in locul potrivit
In loc sa fiu unde sunt acum (a nu se intelege ca sunt ingrata sau ca nu imi apreciez viata), unde imi bat capul cu fel si fel de probleme contemporane, unde dau tot mai des de nesimtire sau de proasta crestere care pe mine ma depaseste, unde imi fac inima chitic mica-mica si ma gandesc cateodata "toate mi se intampla mie", puteam sa ma fi nascut in alt secol.
Imi place tehnologia din ce in ce mai putin, mi-as dori sa fiu exilata de Internet, de Facebook, Twitter, telefon, sau orice alta cale de socializare cel putin doua saptamani fara sa aud de deadline-uri, proiecte, munca si singura ora stabilita sa fie ora cand vad rasaritul pe malul marii, sau undeva cu multa iarba si maci rosii-rosii.
Incerc sa fiu o doamna, va rog sa ma credeti, ma straduiesc. Ma consider a fi o fiinta bine educata, cu principii, pe care insa din pacate mi le calc in picioare tot mai des in ultima vreme pentru ca dau de persoane care-mi intind si ultimul fir de nervisor pe care il (mai) am.
De ce nu m-oi fi nascut eu (oho si acu eram moarta si ulcele de mult, saraca) in perioada cu corsete, rochii cu crinolina, flori in par, bune maniere si printi/conti/ce naiba or fi fost ei, civilizati? Eh? Cu ce-oi fi pacatuit eu de m-am nascut in era asta plina de prost crescuti, nesimtiti, oameni URATI pe interior, violenta si astfel de asemenea lucruri?
De ce nu m-am nascut sa sed eu la mine la castel, imbracata pompos si sa astept sa-mi vina toate la nas in loc sa alerg cu o geanta in care troneaza agende, carti, reportofoane, aparate foto si alte multe altele prin tot orasul?
De ce nu m-am nascut in era in care oamenii rezolvau totul si nu aruncau totul la gunoi ca si cum nici nu ar fi fost? De ce ma simt silita sa traiesc intr-o lume in care parca totul este pe dos? De ce ma simt silita sa traiesc intr-o lume in care lumea considera ca NU e de datoria lor sa mearga MAINE la vot sa SCHIMBE ceva?
Mmmm...
Imi place tehnologia din ce in ce mai putin, mi-as dori sa fiu exilata de Internet, de Facebook, Twitter, telefon, sau orice alta cale de socializare cel putin doua saptamani fara sa aud de deadline-uri, proiecte, munca si singura ora stabilita sa fie ora cand vad rasaritul pe malul marii, sau undeva cu multa iarba si maci rosii-rosii.
Incerc sa fiu o doamna, va rog sa ma credeti, ma straduiesc. Ma consider a fi o fiinta bine educata, cu principii, pe care insa din pacate mi le calc in picioare tot mai des in ultima vreme pentru ca dau de persoane care-mi intind si ultimul fir de nervisor pe care il (mai) am.
De ce nu m-oi fi nascut eu (oho si acu eram moarta si ulcele de mult, saraca) in perioada cu corsete, rochii cu crinolina, flori in par, bune maniere si printi/conti/ce naiba or fi fost ei, civilizati? Eh? Cu ce-oi fi pacatuit eu de m-am nascut in era asta plina de prost crescuti, nesimtiti, oameni URATI pe interior, violenta si astfel de asemenea lucruri?
De ce nu m-am nascut sa sed eu la mine la castel, imbracata pompos si sa astept sa-mi vina toate la nas in loc sa alerg cu o geanta in care troneaza agende, carti, reportofoane, aparate foto si alte multe altele prin tot orasul?
De ce nu m-am nascut in era in care oamenii rezolvau totul si nu aruncau totul la gunoi ca si cum nici nu ar fi fost? De ce ma simt silita sa traiesc intr-o lume in care parca totul este pe dos? De ce ma simt silita sa traiesc intr-o lume in care lumea considera ca NU e de datoria lor sa mearga MAINE la vot sa SCHIMBE ceva?
Mmmm...
Am cititori amuzanti!
Inainte de a incepe postarea, va rog sa trageti o fuga si AICI si AICI unde mi-au scris fanele. Nu stiu cum de or da tocmai de mine! Aveti si voi d-astea?
Am primit un mail semnat de F care spune asa: "draga donshoara Cristina Cioba Tzie nu tzie rushine? Faci o gramada de bani din blog shi nu esti in stare s scrii zilnic??? Pai io intru k o fraiera ji nu gasesc nimic??? pai stai putzin fetitzo, ai prostit? Plus d asta kum naiba ai putut s dai numele tau real???? Ejti proasta??????????????? Degeaba ekjti frumoasa ji faci pe jmechera k stii gramatik si esti implinita...iubire tot nai;) Eu d acum nu t mai citesc, numa rahaturi skrii"
Prima mea reactie a fost ca e o gluma din partea prietenelor mele si ma asteptam din moment in moment sa apara vreo camera ascunsa..."OK, e gata? Unde zambesc?"Insa camera intarzia sa apara, iar eu eram din ce in ce mai socata. Cand mi-am dat seama ca nu e nicio gluma, m-am uitat crucis la multitudinea aia de semne de intrebare. Cand am terminat si cu asta, mi-a luat cam 7 minute si jumatate sa descifrez textul. Gramatica din parti, j, tz, sh de mi-au luat ochii foc si mi-au sangerat urechile.
Acum: Draga "donshoara F",
Nu-mi esti simpatica deloc si asta nu pentru ca m-ai criticat, ci pentru ca esti analfabeta. Cu A. Mare, adica. Acum, trecand peste gramatica ta inexistenta, sa-ti analizam putin textul si sa radem de matale.
Apreciez ca mi-ai scris numele corect (mare mirare!). Ti-as dori sa traiesti lunar cu suma de bani pe care o castig eu din blog (0 lei, 0 euro, 0 lire. 0 total), dar nici macar eu nu sunt asa de rea. Nu mi-am facut blogul ca sa-ti hranesc tie frustrarile sau ca sa te distrez pe matale. Pentru asta sunt cartile (stii ce-i aia?), filmele, prietenii tai. Eu nu sunt prietena ta si tare ma indoiesc ca o sa fiu vreodata.
Cum am putut sa dau numele meu real? Fetito, am 20 de ani si imi asum absolut tot ce scriu. Fiecare cuvintel, fiecare virgula, fiecare post pe intreg si si comentariile pe care le primesc la ele. Nu am nevoie sa ma ascund in spatele unui pseudonim pentru a scrie mizerii despre unii si despre altii. Pentru ca ghici ce: eu nu scriu mizerii despre unii si despre altii.
Nu vad relevanta faptului ca sunt frumoasa pe acest blog. E blog, nu prostitutie. Iar gramatica...stii cum e, fiecare cu ce (n-)are. Tie iti lipseste cu desavarsire. Nu-mi aduc aminte sa fi facut pe "jmechera" datorita faptului ca stiu gramatica. Poate-ti aduci tu aminte vreun astfel de episod, iar in cazul acesta imi cer scuze (si in orice caz, nu matale).
Privitor la iubirea pe care o am sau nu o am eu, iarasi consider ca nu te priveste. Daca doream a scrie despre realizarile sau esecurile mele amoroase, o faceam fara jena. Dupa cum observi, nu am simtit nicio nevoie de a ma expune chiar atat de personal aici, cand ma vede "o tara-ntreaga".
Cat despre faptul ca nu ma mai citesti, iti multumesc sincer, din suflet si cu caldura mare!!!
Te pup si iti multumesc pentru grija pe care mi-o porti. Cu drag,
Cristina Cioba (nu C, nu B, nu F)
Am primit un mail semnat de F care spune asa: "draga donshoara Cristina Cioba Tzie nu tzie rushine? Faci o gramada de bani din blog shi nu esti in stare s scrii zilnic??? Pai io intru k o fraiera ji nu gasesc nimic??? pai stai putzin fetitzo, ai prostit? Plus d asta kum naiba ai putut s dai numele tau real???? Ejti proasta??????????????? Degeaba ekjti frumoasa ji faci pe jmechera k stii gramatik si esti implinita...iubire tot nai;) Eu d acum nu t mai citesc, numa rahaturi skrii"
Prima mea reactie a fost ca e o gluma din partea prietenelor mele si ma asteptam din moment in moment sa apara vreo camera ascunsa..."OK, e gata? Unde zambesc?"Insa camera intarzia sa apara, iar eu eram din ce in ce mai socata. Cand mi-am dat seama ca nu e nicio gluma, m-am uitat crucis la multitudinea aia de semne de intrebare. Cand am terminat si cu asta, mi-a luat cam 7 minute si jumatate sa descifrez textul. Gramatica din parti, j, tz, sh de mi-au luat ochii foc si mi-au sangerat urechile.
Acum: Draga "donshoara F",
Nu-mi esti simpatica deloc si asta nu pentru ca m-ai criticat, ci pentru ca esti analfabeta. Cu A. Mare, adica. Acum, trecand peste gramatica ta inexistenta, sa-ti analizam putin textul
Apreciez ca mi-ai scris numele corect (mare mirare!). Ti-as dori sa traiesti lunar cu suma de bani pe care o castig eu din blog (0 lei, 0 euro, 0 lire. 0 total), dar nici macar eu nu sunt asa de rea. Nu mi-am facut blogul ca sa-ti hranesc tie frustrarile sau ca sa te distrez pe matale. Pentru asta sunt cartile (stii ce-i aia?), filmele, prietenii tai. Eu nu sunt prietena ta si tare ma indoiesc ca o sa fiu vreodata.
Cum am putut sa dau numele meu real? Fetito, am 20 de ani si imi asum absolut tot ce scriu. Fiecare cuvintel, fiecare virgula, fiecare post pe intreg si si comentariile pe care le primesc la ele. Nu am nevoie sa ma ascund in spatele unui pseudonim pentru a scrie mizerii despre unii si despre altii. Pentru ca ghici ce: eu nu scriu mizerii despre unii si despre altii.
Nu vad relevanta faptului ca sunt frumoasa pe acest blog. E blog, nu prostitutie. Iar gramatica...stii cum e, fiecare cu ce (n-)are. Tie iti lipseste cu desavarsire. Nu-mi aduc aminte sa fi facut pe "jmechera" datorita faptului ca stiu gramatica. Poate-ti aduci tu aminte vreun astfel de episod, iar in cazul acesta imi cer scuze (si in orice caz, nu matale).
Privitor la iubirea pe care o am sau nu o am eu, iarasi consider ca nu te priveste. Daca doream a scrie despre realizarile sau esecurile mele amoroase, o faceam fara jena. Dupa cum observi, nu am simtit nicio nevoie de a ma expune chiar atat de personal aici, cand ma vede "o tara-ntreaga".
Cat despre faptul ca nu ma mai citesti, iti multumesc sincer, din suflet si cu caldura mare!!!
Te pup si iti multumesc pentru grija pe care mi-o porti. Cu drag,
Cristina Cioba (nu C, nu B, nu F)
vineri, 27 iulie 2012
Zilele astea...
Oricat de mult mi-ar placea sa va scriu despre lucruri frumoase, nu pot. Parca ele nu prea se inghesuiesc sa vina la mine si eu nu prea pot sa le fortez.
Asa ca da, m-am saturat de nepunctualitate. Da, eu ajung mereu cu 5 minute inainte de ora intalnirii stabilite IN PREALABIL! Da, nimeni nu ajunge niciodata la fix. Si da, dupa 15 minute am tot dreptul sa plec ca apoi sa nu fiu numita "nesimtita nerabdatoare". Pai tu, ala care intarzii, oricare ai fi esti un bou sau o vita prost educat/a. Nu, nu esti asa cand ANUNTI.
Draga doamna medic oftalmolog (nu-i dau nume), daca eu vin la tine pentru o consultatie si NU imi dai o solutie la problema mea, NU ai dreptul sa-mi ceri bani pentru asta. Ca nici eu nu-ti cer bani pentru ca te uiti la mine. Desi ai merita.
Draga taximetrist care te rog eu pe matale sa ma duci pentru o cursa de 3 ron intr-un oras mega mic si de rahat iar tu imi ceri 6 lei pentru cursa aia ca tu nu faci cursa de 3 lei, de ce nu raspunzi matale la ce numar de telefon pot sa-ti fac o reclamatie? Nicio problema, l-am gasit si singura.
Oameni tampiti care mergeti voi pe strada, de ce nu va uitati in stanga si-n dreapta sa nu daramati vreun biet trecator in marea graba a domniilor voastre? Deoarece daca sunteti apostrofati tipati ca din gura de sarpe.
Oameni politicosi ce "esteti"voi, de ce va bagati in fata la cozi? Nu va e putina rusine? Da, e cald. Da, esti obosit. Dar da, si mie imi e cald, si eu sunt obosita!!
Dobitoci cu acte-n regula, de ce nu stiti sa apreciati un om si lucrurile pe care le face pentru voi? Ghiciti ce: fiecare are nevoile lui si trebui RESPECTATE! Nu sunteti voi centrul Universului!! Bineeee????
Pe voi ce va mai enerveaza zilele astea?
Asa ca da, m-am saturat de nepunctualitate. Da, eu ajung mereu cu 5 minute inainte de ora intalnirii stabilite IN PREALABIL! Da, nimeni nu ajunge niciodata la fix. Si da, dupa 15 minute am tot dreptul sa plec ca apoi sa nu fiu numita "nesimtita nerabdatoare". Pai tu, ala care intarzii, oricare ai fi esti un bou sau o vita prost educat/a. Nu, nu esti asa cand ANUNTI.
Draga doamna medic oftalmolog (nu-i dau nume), daca eu vin la tine pentru o consultatie si NU imi dai o solutie la problema mea, NU ai dreptul sa-mi ceri bani pentru asta. Ca nici eu nu-ti cer bani pentru ca te uiti la mine. Desi ai merita.
Draga taximetrist care te rog eu pe matale sa ma duci pentru o cursa de 3 ron intr-un oras mega mic si de rahat iar tu imi ceri 6 lei pentru cursa aia ca tu nu faci cursa de 3 lei, de ce nu raspunzi matale la ce numar de telefon pot sa-ti fac o reclamatie? Nicio problema, l-am gasit si singura.
Oameni tampiti care mergeti voi pe strada, de ce nu va uitati in stanga si-n dreapta sa nu daramati vreun biet trecator in marea graba a domniilor voastre? Deoarece daca sunteti apostrofati tipati ca din gura de sarpe.
Oameni politicosi ce "esteti"voi, de ce va bagati in fata la cozi? Nu va e putina rusine? Da, e cald. Da, esti obosit. Dar da, si mie imi e cald, si eu sunt obosita!!
Dobitoci cu acte-n regula, de ce nu stiti sa apreciati un om si lucrurile pe care le face pentru voi? Ghiciti ce: fiecare are nevoile lui si trebui RESPECTATE! Nu sunteti voi centrul Universului!! Bineeee????
Pe voi ce va mai enerveaza zilele astea?
miercuri, 25 iulie 2012
Greseli
Taiem si scrijelim in carne vie de fiecare data cand ceilalti gresesc, dar atunci cand gresim noi e firesc sa fim iertati. Ne iertam pe noi insine ca sa ne eliberam de povara greselii, gandindu-ne, "suntem oameni, gresim".
Desigur, nu zice nimeni sa ierti la nesfarsit greselile altora. Nu zice nimeni sa te lasi calcat in picioare si sa dai o mie de sanse cuiva care nu merita...
Si eu gresesc. Toti gresim. Nu exista oameni perfecti, oricat ne-am dori adeseori sa fim asa...Oricat ne-am critica si oricat i-am critica pe altii. Ce-i drept, sunt greseli care pot evitate... Dar daca nu ai reusit sa le eviti, nu inseamna ca nu meriti iertarea.
Dar tu? Tu ce nu ai putea ierta niciodata?
luni, 23 iulie 2012
Am ajuns la o concluzie
Eu clar scriu pentru mine. Adica si pentru voi, dar in mare parte sa-mi expun gandurile aici, sa ramina undeva. Jurnalele scrise de mina ocupa mult timp, desi sa va zic drept mi-ar place tare mult sa am un jurnal roz in care sa scriu cu un pix cu puf. Eh, nu despre asta-i vorba azi, deci nu despre asta povestim.
O vreme m-am tot "zbatut"sa zic asa, propunand si acceptand diverse propuneri de link exchange, o vreme am urmarit constant bine stiutul si totodata faimosul "Zelist"ca sa vad pe ce loc mai sunt, bucurandu-ma atunci cind urcam si intristandu-ma oarecum atunci cind coboram pe pozitii. Sigur, ma bucura si acum feedback-ul, care nu mai este atit de puternic ca inainte, dar este, fie pe mail, fie in comentariile voastre, insa nu ca inainte cind scriam doar pentru asta. Nu pun blogul pe privat din motive personale, insa credeti-ma ca as face-o chiar acum, cu mare drag.
Insa, va rog, fara a va supara pe mine, sau Doamne fereste a nu ma mai citi, nu mai accept nicio propunere de link exchange, indiferent despre ce ar fi vorba. Daca imi place un blog, il voi adauga si il voi citi cu toata dragostea, insa daca nu, stiti voi vorba din popor: "Dragoste cu sila nu se poate". Asa ca pe acest considerent am facut curatenie in blogroll si i-am pastrat doar pe cei pe care-i citesc si astept cu sufletul la gura sa scrie cite ceva. Sa stiti ca da, voi din blogroll, aceasta e o invitatie sa-mi incantati ochii mai des!!!!:)
Atit. Pam paaaam.
O vreme m-am tot "zbatut"sa zic asa, propunand si acceptand diverse propuneri de link exchange, o vreme am urmarit constant bine stiutul si totodata faimosul "Zelist"ca sa vad pe ce loc mai sunt, bucurandu-ma atunci cind urcam si intristandu-ma oarecum atunci cind coboram pe pozitii. Sigur, ma bucura si acum feedback-ul, care nu mai este atit de puternic ca inainte, dar este, fie pe mail, fie in comentariile voastre, insa nu ca inainte cind scriam doar pentru asta. Nu pun blogul pe privat din motive personale, insa credeti-ma ca as face-o chiar acum, cu mare drag.
Insa, va rog, fara a va supara pe mine, sau Doamne fereste a nu ma mai citi, nu mai accept nicio propunere de link exchange, indiferent despre ce ar fi vorba. Daca imi place un blog, il voi adauga si il voi citi cu toata dragostea, insa daca nu, stiti voi vorba din popor: "Dragoste cu sila nu se poate". Asa ca pe acest considerent am facut curatenie in blogroll si i-am pastrat doar pe cei pe care-i citesc si astept cu sufletul la gura sa scrie cite ceva. Sa stiti ca da, voi din blogroll, aceasta e o invitatie sa-mi incantati ochii mai des!!!!:)
Atit. Pam paaaam.
duminică, 22 iulie 2012
Cea mai grea boala
Nu, din fericire nu sunt bolnava si sper sa ma si tin departe de boli fizice si sufletesti, pe cit de mult posibil. Insa astazi vreau sa va vorbesc despre o boala care nici nu stiu la ce categorie se incadreaza, dar va rog sa ma iertati daca indraznesc a considera ca-i spune boala mentala.
Va prezint cu surle si trimbite boala numita: "Mereusatisfacplacerilesinevoilealtora". Nu, nu ma refer la prostitutie, ma refer la nevoi materiale, spirituale. Nevoi.
Simptomele bolii sunt urmatoarele: Nu spui "NU", deoarece nu doresti a supara persoana respectiva. Pui nevoie altora mai presus de nevoile tale, astfel incit tu ajungi pe un loc 5-6, daca ai noroc. Esti gata oricind sa renunti la treburile tale (indiferent ca e vorba de o zi de rasfat, sau lucruri importante si email-uri care curg legate de job) ca sa satisfaci nevoile...altora. Si cred ca cel mai dureros simptom este atunci cind faci sau incerci macar sa faci lucruri dragute pentru ceilalti (indiferent ce intelegeti prin "ceilalti"), fara a astepta nimic inapoi si rezultatul e urmatorul: nici nu primesti nimic (e ok, oricum nu asteptai), dar nici nu esti apreciat.
Este o boala grava, intr-adevar, dar nu incurabila. Sa vorbim putin despre tratament. Se procedeaza asa: Sigur, ajutam oamenii, insa DUPA ce ne-am terminat de rezolvat problemele pe ziua respectiva, ordonate dupa prioritati. Nu fugim si lasam balta tot ceea ce inseamna ceva pentru noi, motivand ceva de genul: "In fond e si maine o zi pentru rasfat". Nu facem munca in locul oamenilor care nu inseamna nimic pentru noi si mai ales, NU fara beneficii. Ce spuneti, ar mai fi ceva de adaugat?
Am fost si eu bolnava, cred ca drumul spre vindecare isi urmeaza cursul firesc. Voi? Sunteti diagnosticati cu aceasta boala?
Va prezint cu surle si trimbite boala numita: "Mereusatisfacplacerilesinevoilealtora". Nu, nu ma refer la prostitutie, ma refer la nevoi materiale, spirituale. Nevoi.
Simptomele bolii sunt urmatoarele: Nu spui "NU", deoarece nu doresti a supara persoana respectiva. Pui nevoie altora mai presus de nevoile tale, astfel incit tu ajungi pe un loc 5-6, daca ai noroc. Esti gata oricind sa renunti la treburile tale (indiferent ca e vorba de o zi de rasfat, sau lucruri importante si email-uri care curg legate de job) ca sa satisfaci nevoile...altora. Si cred ca cel mai dureros simptom este atunci cind faci sau incerci macar sa faci lucruri dragute pentru ceilalti (indiferent ce intelegeti prin "ceilalti"), fara a astepta nimic inapoi si rezultatul e urmatorul: nici nu primesti nimic (e ok, oricum nu asteptai), dar nici nu esti apreciat.
Este o boala grava, intr-adevar, dar nu incurabila. Sa vorbim putin despre tratament. Se procedeaza asa: Sigur, ajutam oamenii, insa DUPA ce ne-am terminat de rezolvat problemele pe ziua respectiva, ordonate dupa prioritati. Nu fugim si lasam balta tot ceea ce inseamna ceva pentru noi, motivand ceva de genul: "In fond e si maine o zi pentru rasfat". Nu facem munca in locul oamenilor care nu inseamna nimic pentru noi si mai ales, NU fara beneficii. Ce spuneti, ar mai fi ceva de adaugat?
Am fost si eu bolnava, cred ca drumul spre vindecare isi urmeaza cursul firesc. Voi? Sunteti diagnosticati cu aceasta boala?
sâmbătă, 21 iulie 2012
Ce caut eu in viata mea?
Tinand o oarecare contabilitate a filmelor pe care le vizionez si a cartilor pe care le citesc, am observat cu tristete ce s-a intimplat in anul 2012.
Statistica o puteti vedea aici si puteti constata si dumneavoastra (la fel cum am facut-o si eu), cu uimire, ba chiar cu tristete, ce nenorocire am facut eu in 2012. Pe numaratelea, am citit 4 carti si am vazut 19 filme.
M-am intristat de tot. Dar e bine, am 2 carti pe noptiera pe care le voi finaliza in saptamina aceasta, iar apoi ma apuc de "Despre dragoste si alti demoni"si cartea binestiutului Hitler. Sunt trista trista. Sigur, as putea sa gasesc o mie de motive, care va rog sa ma credeti, ar fi reale si perfect plauzibile. Unul dintre ele ar fi ca mereu am gasit altceva "mai important" care sa-mi "suga" energia.
Dar situatia se va schimba. Chiar de maine. Voi sunteti multumiti de cit ati citit acest an?
Statistica o puteti vedea aici si puteti constata si dumneavoastra (la fel cum am facut-o si eu), cu uimire, ba chiar cu tristete, ce nenorocire am facut eu in 2012. Pe numaratelea, am citit 4 carti si am vazut 19 filme.
M-am intristat de tot. Dar e bine, am 2 carti pe noptiera pe care le voi finaliza in saptamina aceasta, iar apoi ma apuc de "Despre dragoste si alti demoni"si cartea binestiutului Hitler. Sunt trista trista. Sigur, as putea sa gasesc o mie de motive, care va rog sa ma credeti, ar fi reale si perfect plauzibile. Unul dintre ele ar fi ca mereu am gasit altceva "mai important" care sa-mi "suga" energia.
Dar situatia se va schimba. Chiar de maine. Voi sunteti multumiti de cit ati citit acest an?
vineri, 20 iulie 2012
Relatia mea speciala cu cerceii
Am foarte multi cercei. Uluitor de multi. Unii ar spune ca-s nebuna, ce om sanatos la cap cumpara atatea perechi de cercei si ce dracu sa faca cu ei? Ca doar nici daca te chinui nu ai timp sa-i porti o viata intreaga.
Ei, eu nu cred asa. Si de pe la vreo hai sa zicem 15-16 anisori cumpar cercei. Mici, mari, colorati, atarnaciosi (stiti ca-mi place sa inventez cuvinte), zdranganitori, simpli, albi, negri, orice fel de cercei. Si cam orice culoare, ca sa-i asortez la haine. Nu am cercei valorosi, poate doar vreo citeva perechi si aia au mai degraba valoare sentimentala.
Si sa va zic o poveste: In ultimul an nu am purtat DELOC cercei mari sau lungi. De ce? Nu stiu, nu m-am simtit in stare sa o fac. Ca sa-i port simt ca trebuie sa am o anumita tinuta si mai presus de toate o anumita stare de spirit, de incredere, de...nu stiu. Si vestea buna este ca de 3 zile port DOAR CERCEI LUNGI. E de bine, asa-i?
Si sa va zic o poveste: In ultimul an nu am purtat DELOC cercei mari sau lungi. De ce? Nu stiu, nu m-am simtit in stare sa o fac. Ca sa-i port simt ca trebuie sa am o anumita tinuta si mai presus de toate o anumita stare de spirit, de incredere, de...nu stiu. Si vestea buna este ca de 3 zile port DOAR CERCEI LUNGI. E de bine, asa-i?
Am o regula: Oriunde as merge, in orice coltisor al tarii sau al lumii cumpar cercei. Daca inchid ochii imi pot aduce aminte cerceii mari, argintii si cu un model finut din Alexandria, de la festivalul de teatru. Cerceii mari, cu bilute albastre primiti de la cea mai buna prietena si pe care ulterior i-am purtat la majorat. Cerceii cu zdranganele aurii pe care nu mai stiu de unde sau de la cine ii am dar stiu ca am un feeling despre ei. Cerceii cu pisicute pe care mi i-am cumparat intr-o marti a anului 2011 cu cea mai buna prietena, dupa orele de istorie. Si as putea sa va dau mii astfel de exemple.
Cerceii ma aduc in locuri, momente, oameni dragi. Cerceii ma aduc inapoi in timp, asa cum pe altii ii aduce muzica.
Nu am o pereche preferata, ii pretuiesc la fel pe toti si tare ma supar cind vreunul dintre ei se duce in paradisulcerceilorpierduti.Din fericire asta nu se intampla prea des, ca tare am grija de ei.
Asa ca vreau sa ma bucur de zilele ramase in tara, sa-mi impletesc parul si sa-l asortez cu cercei...luuuuungi! Voi aveti cercei preferati?
Cerceii ma aduc in locuri, momente, oameni dragi. Cerceii ma aduc inapoi in timp, asa cum pe altii ii aduce muzica.
Nu am o pereche preferata, ii pretuiesc la fel pe toti si tare ma supar cind vreunul dintre ei se duce in paradisulcerceilorpierduti.Din fericire asta nu se intampla prea des, ca tare am grija de ei.
Asa ca vreau sa ma bucur de zilele ramase in tara, sa-mi impletesc parul si sa-l asortez cu cercei...luuuuungi! Voi aveti cercei preferati?
O dam pe privat
Am observat ca multe tare bloguri dragi mie fac asta si am inceput sa ma gandesc ca poate ar fi o solutie inteleapta si pentru mine.
Intr-adevar, ma expun si m-am expus tare mult pina-n momentul de fata si cred cu tarie ca nu mai este cazul sa o fac si in continuare. Viata privata e viata privata. O sa spuneti "hm, ironic si totusi de ce ai blog?". Ei, ca sa va raspund inainte sa intrebati (ce prompta-s, ai?), acum 3 ani aveam sa zicem...aproape 17 ani. Da, cam asa. 16 ani si jumatate, mai exact, ca-s nascuta in decembrie iar blogul si-a dat startul pe 7 iulie. Faceti voi calculele. Blogosfera nu era atit de populata ca in momentul de fata, iar oamenii nu-si bagau nasurile in permanenta pe blogurile altora pentru ca "blog"era inca un subiect tabu in anul 2009. Sau cel putin asa imi aduc aminte.
Ei si acum dupa trei ani intregi tot nu m-am obisnuit cu rautatea gratuita a oamenilor. Fie ea si de plictiseala. Oameni buni, probabil ca sunteti mult mai-nu-stiu-cum ca mine. Prin mai-nu-stiu-cum a se citi buni, frumosi, calzi, destepti, ironici, intelegatori, iubitori, atot-stiutori. Insa eu prefer totusi a nu ma uita la voi cu nici macar un picut de invidie (si nu intrebati de ce!) Asa ca va rog cald sa va vedeti de vietile voastre minunate. Caci atunci cind un om are o viata minunata, isi vede de ea, o fructifica, o face si mai minunata...si tot asa.
Eu asa planuiesc, saptamana asta sa fac blogul privat. Mai vedem. Imi mai dau termen de gandire. Si pana atunci, azi zambesc.
Intr-adevar, ma expun si m-am expus tare mult pina-n momentul de fata si cred cu tarie ca nu mai este cazul sa o fac si in continuare. Viata privata e viata privata. O sa spuneti "hm, ironic si totusi de ce ai blog?". Ei, ca sa va raspund inainte sa intrebati (ce prompta-s, ai?), acum 3 ani aveam sa zicem...aproape 17 ani. Da, cam asa. 16 ani si jumatate, mai exact, ca-s nascuta in decembrie iar blogul si-a dat startul pe 7 iulie. Faceti voi calculele. Blogosfera nu era atit de populata ca in momentul de fata, iar oamenii nu-si bagau nasurile in permanenta pe blogurile altora pentru ca "blog"era inca un subiect tabu in anul 2009. Sau cel putin asa imi aduc aminte.
Ei si acum dupa trei ani intregi tot nu m-am obisnuit cu rautatea gratuita a oamenilor. Fie ea si de plictiseala. Oameni buni, probabil ca sunteti mult mai-nu-stiu-cum ca mine. Prin mai-nu-stiu-cum a se citi buni, frumosi, calzi, destepti, ironici, intelegatori, iubitori, atot-stiutori. Insa eu prefer totusi a nu ma uita la voi cu nici macar un picut de invidie (si nu intrebati de ce!) Asa ca va rog cald sa va vedeti de vietile voastre minunate. Caci atunci cind un om are o viata minunata, isi vede de ea, o fructifica, o face si mai minunata...si tot asa.
Eu asa planuiesc, saptamana asta sa fac blogul privat. Mai vedem. Imi mai dau termen de gandire. Si pana atunci, azi zambesc.
miercuri, 18 iulie 2012
Referendumul din 29 iulie
Nu contează dacă eu simpatizez sau nu cu Băsescu, dar for the record, chiar deloc. Și asta mă trimite la poanta care spune că Băsescu ar fi declarat că dacă el ar fi fost căpitanul Titanicului, acesta din urmă nu s-ar fi scufundat. La care o voce din spate spune: Adevărat, îl vindeai. Nu, nu îl simpatizez că ne-a furat țara. Pensiile, sănătatea, salariile, INTEGRITATEA MORALĂ, SPERANȚA. Cele două din urmă sunt de o importanță CAPITALĂ!
Dar nu ăsta e mesajul meu. Am avut azi ocazia de a participa la conferința unui partid politic (nu voi da numele, pentru că nu are de fapt și de drept nicio relevanță), în care liderul acestuia, un om extraordinar pentru mine (nu voi da nume nici aici, pentru că nici aici nu are nicio relevanță) a spus un mare lucru: Înainte de 1989 au murit înfiorător de mulți oameni pentru ca noi să avem dreptul la opinia și dreptul de a ne vota liderii. Așa că oameni buni, ce drept avem noi să NU facem asta?!?!?
Iesiți oameni buni la vot, vă rog din suflet. Oricare ar fi părerea voastră. Dacă voi considerați că Băsescu merită să mai rămână încă doi ani și jumătate, atunci ieșiți pentru a îl susțineți. Dacă 8 ani de zile și jumătate ați trăit un coșmar, dacă nu (mai )sunteți de acord cu el, ieșiți pentru a îl sancționa, dar ieșiți!!!! Nu aveți niciun drept de a sta acasă, de a tăcea, ca apoi să vă plângeți de una și de alta.
Și ca să stiți: NU VOTEZI, NU EXIȘTI!!! AȘA CA HAI LA VOT. PĂREREA TA FACE DIFERENȚA!
PS-PAAAA BĂSE, NE VA FI TARE DOR DE TINE.
vineri, 13 iulie 2012
Panouri solare pentru apa calda
Despre energie verde si site-ul lor bine realizat de profesionisti v-am mai povestit AICI .
Acum as vrea sa revin un pic la discutia despre panourile solare pentru apa calda.
In primul si in primul rand avem panouri solare compact nepresurizate cu functionare primavara toamna. Sa va si lamuresc ce inseamna acestea: "Sistemele solare compacte includ un panou cu un numar variabil de tuburi solare, un rezervor incorporat, un cadru de fixare si o rezistenta electrica suplimentara cu o putere de 1500W, controlata de panoul de comanda.
Acum as vrea sa revin un pic la discutia despre panourile solare pentru apa calda.
In primul si in primul rand avem panouri solare compact nepresurizate cu functionare primavara toamna. Sa va si lamuresc ce inseamna acestea: "Sistemele solare compacte includ un panou cu un numar variabil de tuburi solare, un rezervor incorporat, un cadru de fixare si o rezistenta electrica suplimentara cu o putere de 1500W, controlata de panoul de comanda.
Aceste panouri solare se monteaza, de obicei, pe acoperisul casei si functioneaza pe principiul termosifonului: colecteaza caldura solara si o transfera, incalzind apa. Acest principiu se bazeaza pe doua componente: obiectele inchise la culoare absorb caldura si apa calda se ridica in rezervor.
Tuburile colectoare absorb razele solare, incalzesc apa care se ridica in rezervor, apa rece se deplaseaza in colectori, unde procesul se repeta.
Acest tip de panouri solare se poate folosi de primavara pana toamna tarziu si asigura intre 60% si 100% din consumul zilnic de apa calda menajera. Sunt cele mai simple si mai economice sisteme de incalzire a apei calde menajere, fiind in acelasi timp foarte fiabile (minim 20 de ani durata de viata)."
Care-s avantajele lor? - Sunt foarte usor de instalat
- Nu necesita costuri suplimentare de intretinere
- Au o durata de viata de minimum 20 de ani
- Includ o rezistenta electrica in cazul in care caldura solara nu este suficienta pentru incalzirea apei
- Acopera intre 60% si 100% din necesarul zilnic de apa calda menajera in cea mai mare parte a anului (primavara-toamna tarziu)
- Rezervorul este realizat din inox, cu un strat izolator de poliuretan care micsoreaza pierderile de caldura
Al doilea tip de panouri este cel de sisteme solare complexe cu functionare pe tot timpul anului:
Principiul de functionare:
Tubul vidat solar este gol in interior din constructie, la fel ca tuburile solare pentru instalatiile nepresurizate. In interiorul acestui tub este introdusa, in plus, o tija metalica ce contine o cantitate mica de apa purificata si aditivi speciali. Tijele utilizate in acest sistem solar au punctul de incalzire la o temperatura scazuta. Astfel, atunci când tija se incalzeste, apa se evapora foarte repede. Vaporii se ridica in partea de sus a tijei, transferand caldura. Vaporii se condenseaza sub forma de apa si se reintorc in partea de jos a tijei pentru a repeta procesul. Astfel, apa nu mai circula in mod direct prin tuburi, iar impreuna cu o izolare si protejare foarte buna a tevilor permit folosirea panoului solar pe timp de iarna.
Caracteristicile panourilor solare compacte presurizate:
- Utilizeaza tuburi vidate foarte eficiente
- Se pot folosi in toate anotimpurile
- Sunt eficiente si fiabile
- Se instaleaza usor pe acoperis sau la nivelul solului
- Nu necesita intretinere
- Functioneaza la presiunea retelei de apa
- Au o durata de viata de minimum 20 de ani
- Nu necesita pompa de recirculare.
Deci va doriti panou solar ?Nu mai este cazul sa fiti tristi! Acum ii aveti pe cei mai buni specialisti in domeniu!
joi, 12 iulie 2012
Meanwhile, all I wanted to do was run away
Am zis de atîtea ori c-am ajuns la fundul sacului sau așa zisa rock bottom încât mi-e și jenă să număr. E tare ușor să te lași pradă emoțiile și să-ți creezi multe așteptări mai mult sau mai puțin reale. E foarte ușor să gândești în permanență scenarii (nasoale, bineînțeles)și e la fel de ușor să atragi energiile negative. Gândurile noastre sunt cel mai puternic trigger spre lucrurile care ni se întâmplă.
Am încercat să scriu aproape în fiecare zi și mă simt de parcă ar vrea să iasă cuvinte, dar în loc să iasă frumos, ordonat, pe foaie albă ca până acum, ies doar vorbe fără sens și și alea amestecate ca vai de mămica lor. Nu iese și nu iese. Tot ce se poate să-mi fi pierdut talentul la scris...care talent?!?!
Ce mai fac? Mai nimic. Mă gândesc să-mi restricționez blogul ca să am acces doar eu și alte x persoane la inepțiile mele, fac curat pe desktop și în cameră ca să compenseze mizeria din creier și suflet, mai ies, mai vin, mai plec două zile ca să am de unde să mă întorc, aștept să se întâmple ceva bun (hahahah, ce haioasă sunt) și mă rog să-mi mai vină o idee două trei să scriu frumos pentru ....mine?
Atît.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)