sâmbătă, 8 ianuarie 2011

A fost o vreme când...

A fost o vreme în care fiecare decizie pe care o luam se dovedea a fi greşită şi mă lovea. Nu ştiam cum să mă ridic, cum să adun, cum să fac să zâmbesc sau să smulg un zâmbet de la cei pe care-i iubeam însă nu ştiam cum să le arăt asta.  Nu ştiam cine sunt. Până atunci ştiam măcar că am un suflet frânt, o lacrimă, ceva. Atunci însă nici pe astea nu le mai aveam. Nu aveam nicio linie la orizont, nici măcar un suflet. Că era gol şi de prisos.

 Până în ziua în care am avut o revelaţie alăturată unei decizii-care s-a dovedit a fi bună. Trebuia să lupt! Şi am luptat. Cu mintea, cu MINE, cu principiile, cu fel şi fel de liste-imaginare, cu sufletul, care revenise între timp. Am realizat că am iertat prea mult-dar cu toate astea, am fost şi eu iertată. Am tolerat, am trecut cu vederea, dar am fost şi eu tolerată la rândul meu. Am minţit dar am fost şi minţită. Am distrus tot ce-a fost rău, cuvinte prin  cuvinte. A fost o luptă aprigă, un război psihologic pe care însă l-am învins. Şi am rămas eu-cu zâmbetele, cu iubirea, cu iertarea..

 Transformasem o iubire enormă în ruptură, disperare, gelozie, chin, amar... am distrus tot ce-a fost rău în mine. Şi de acolo rămăsesem cu o sigurătate apăsătoare.

Mi-ar plăcea acum să-mi zică cineva "de mâine o să fie totul bine". Dar asta nu ştim. Nici tu, nici eu, doar Cel de Sus. Eu ştiu doar că tre să lupt, tre să zâmbesc şi să merg spre împlinirea unui destin-dacă nu glorios, măcar satisfăcător la nivel de MINE, nu de alţii...

 Poate dacă n-aş fi fost atât de proastă, mi-era mai uşor. Dar oare se numeşte prostie, sau se numeşte că am fost sinceră şi când a trebuit să urlu am urlat?

Sursa pozei: aici

14 comentarii:

ColourMePretty spunea...

De curand mi-au zis doua prietene la o discutie ce in mare parte viza singuratatea mea omniprezenta : tu crezi ca isi doreste vreunul langa el una care scrie ce scrii tu pe blogul ala, una care vede inainte ca el sa arate si aude inainte ca el sa spuna ceva? Pe barbati ii sperie femeile prea istete si prea sincera, mai invata sa joci teatru si sa mai inchizi ochii. Partea proasta e ca pe zi ce trece ma conving tot mai mult ca in viata asta castiga cine nu are supradoza de rationament si coloana vertebrala, si cine face compromisuri. Si nu ma refer la ceva neortodox, ci la a tot trece cu vederea. Mama mereu imi spunea ca daca nu invat sa mai inchid ochii o sa fiu mereu singura ca tuturor o sa le gasesc 1000 de defecte si o sa mai si sufar ca nu-i pot schimba.

Zuzele spunea...

Mai multe decat "fix ca tine am fost si sunt si eu" n-am ce sa spun! Tocmai d-aia un "Capul sus" sau "lasa ca va fi bine" nu are prea multa valoare pentru ca trebuie sa traiesc EU sa vad asta, iar incurajarile celor din jur sunt niste vorbe frumoase pe care le primesc cu drag, dar in care nu pot sa cred foarte mult!
Cred insa in "Dumnezeu ma iubeste si sigur are un plan bun cu mine, iar suferinta prin care trec sigur are scopul ei":)

Anonim spunea...

Foarte deosebita gentuta tipei din poza.

Cristina Cioba spunea...

ramona, din nefericire cred că ai dreptate. câştigă ăia care ştiu să fie umili şi ştiu să se lase călcaţi în picioare. eu nu ştiu asta şi nu cred că sunt dispusă să învăţ...

Cristina Cioba spunea...

zuzi-dap, aşa e...e ceva care e pregătit pt fiecare dintre noi...
ps-cum mai eşti?care mai e situaţia?

Cristina Cioba spunea...

ideegeniale-dap:)

INTJ spunea...

iti spun eu "de mâine o să fie totul bine" ... pentru ca stiu asta si o pot si argumenta: orice invatam folosim pentru ca azi (acel maine de ieri) sa fie mai bine ... si cu cat invatam mai multe si mai diverse, cu atat mai bine va fi maine totul. da' nah, tre' si tu sa vezi padurea ... nu sa stai sa te chiorasti la pom. ;)

@Ramona J - iubirea nu e rationala si prin urmare ratiunea nu-ti e de nici un folos in iubire. "umilinta" aia pomenita prin comentarii e "un cuvant naspa" atribuit de ratiune ... deoarece el (cuvantul naspa) ii descrie propria neputinta, propia incapacitate de a controla acel ceva numit iubire.

"One does not fall in love; one grows into love, and love grows in him." ~ Karl A. Menninger

Cristina Cioba spunea...

@intj-imi place la nebunie optimismul tau, si desi nu te cunosc in persoana, am solida impresie ca esti un om de nota 10;)

Federova spunea...

Si cand o sa apara acel CEVA o sa insemne ca v-ati lasat calcate in picioare, ati trecut cu vederea si v-ati umilit?!? De compromisuri, da, mai e nevoie, dar nu doar din partea nostra...nimeni nu e perfect....

strumfita cu esarfa spunea...

hey! eu te citeam pe .com, ma miram de ce nu ai mai scris demult!
bine te-am regasit!
:*

Cristina Cioba spunea...

nu am nimic cu.com... imi pare rau. si am scris zilnic...si ma ai si in blogroll, de fapt acolo la ia-ma la tine...ma confuzi?:-s

Cristina Cioba spunea...

@federova-nu stiu de ce vorbesti la plural, eu nu am aprobat umilinta nicaieri...

Simonette spunea...

uite ce e...evita sa te obosesti de tine...va fi greu sa iti revii :)

miss u miss !!!:D

Cristina Cioba spunea...

@simonette-thanks, miss u2

xoxo:*