Răni avem toţi. Vindecate, deloc vindecate şi..cele pe care minţim că le-am vindecat. Doar că... ar trebui din când în când să le vedem sursa, rădăcina răului... iar odată ce am găsit-o să luptăm ca naiba cu ele, să le facem să dispară... Parcă prea ne-am obişnuit să târăm rănile vechi după noi şi să le acceptăm, că deh, sunt ale noastre. Şi prea ne-am obşnuit să măturăm gunoiul sub preş în loc să-l dăm afară şi să uităm de el. Şi totodată ne-am obişnuit cu compromisuri, cu "lasă mă că-i bine şi aşa"
6 comentarii:
multi fac asta din comoditate. se obisnuiesc cu ele si le lasa acolo, prefacandu-se ca au trecut si ca au uitat sau ca nu mai dor.
E mai ushor sa laşi gunoiul sub preş!:D
foarte bine faci :D am zis
alexandra-da..si pt ce?
clm-eu mă refer la gunoiul din viaţă, nu la ăla din camera ta:))
miuri..:D
Trimiteți un comentariu