sâmbătă, 18 iunie 2011

Ghid-cum sa fii un nesimtit al teatrului

Teatrul: a fost, este și va fi cea mai mare pasiune. Că au fost impedimente în realizarea mea pe cale actoricească...astea pe moment. Cine știe, poate reprofilare pe film prin Scoția, who knows?! Nebănuite-s căile actoriei, mânca-v-aș. Trecem peste, asta e bla bla introductiv.

Merg la teatru mult. Iubesc să joc, dar iubesc mai degrabă a viziona. Lumea de dinafară e mai curată și se vede mai...strălucitoare. Lumea dinauntru? E murdară. Murdară rău. Cu diverse tendințe de a sclipi, dar rare. Rare, dar merită.

My point is: Mersul la teatrul a devenit o modă. E cool. În loc de ”hai la o beută” se spune ”hai băh la teatru”

Eu personal, printre publicul pe care-l văd de fiecare dată (evident, copii, tineret, oameni la vârsta a doua, vârsta a treia-foarte diversificat, deci). Ideea e că din publicul ăla se vede limpede cine e pierdut, cine e iubitor de teatru, cine trăiește în lumea de pe scenă și nu se gândește la câte vase mai are de spălat și așa mai departe.

Dar există și categoria (seriously now, nu cred că n-o știți):NESIMȚIȚII
Ce face nesimțitul de teatru? (da, că avem nesimțit de club, de teatru, de masă, de școală ș.a.m.d. Unde n-avem, de fapt???)


Întârzie.   Dacă vrei să te încadrezi în ”nesimțitul de teatru”, trebuie NEAPĂRAT să întârzii vreo 10 minute, să urli că vrei bilet, să intri în sală cu zgomote (dacă se poate și de tocuri e excelent, dacă nu, e ok și așa). Dacă te și împiedici ești perfect!!!

Găsirea locului.  Ia-te de toată lumea și ridică-i de pe scaune, păi ce naiba cred ei că fac nesimțiții dracului? Trebuie să ajungi la locul tău, nu???

Sacoșe, pungi, punguțe. De la piață se merge direct la teatru. Nu le lăsa la garderobă, le trântești tu pe la picioarele tale și respectiv ale altora. Să și fășâie dacă se poate.

Ei bine, telefonul sună-n disperare (ca dracii, cum ar zice maneluța), eventual mai și răspunde ”Alo, da bă, sunt la teatru, nu mă, hai nu mă fute la cap, aaa, Alinuța e bine, hai te pup papapapapapap. Bine, bine, te sun io”. Bleah. Am văzut piese întrerupte din cauza telefoanelor. Penibil.

Socializează. În momentul în care realizează că piesa e muuuult peste nivelul lor și au pierdut firul sau efectiv n-o înțeleg, încep să discute ”Da bă, săraca, uite mă ce i-a făcut”și alte subiecte ale dracului de interesante. Bineînțeles, nu se vor opri la atenționările celor din față/spate care au venit acolo pentru altceva.

Mănâncă. Chipsuri, semințe (???), desfac sticle cu suc zgomotos, plescăie, scuipă pe jos, lasă ambalajele pe sub scaune și alte gesturi civilizate, așa cum au fost învățați.

Comentează. Hahahah, uite ce replici au ăia, ce rochie are aia, ce bla bla bla bla. Cât poți de mult!!!

După ce ai făcut toate astea și realizezi că, culmea, încă te plictisești, ieși afară, teatrul nu-i de tine. Dacă se poate, fă asta în TIMPUL aplauzelor.

Bravo, ai devenit un nesimțit de teatru. Mai bine ți-ar șade în fața blocului cu semințele.

4, stai jos, nesimțitule!

7 comentarii:

Peter spunea...

=)) =)) =)) =)) =)) =)) =)) =)) parca as ceti din Caragiale, eventual din Joyce. un stil spumos, un ochi atent. la mai mare, Sanshain! :)

Sudessa spunea...

Asa se intampla,pentru ca,cel putin la mine in oras scolile ii obliga pe elevi sa mearga,ceea ce nu e un lucru rau daca privest din punctul unui adolescentc are vrea sa vada si altceva in afara de manele,pokerface si d-al-de astea,asa ca elevii ajung acolo si fac un circ de nedescris.Pacat...Eu am hotarat sa merg la teatru numai in zilele in care stiu ca nu merg elevi.Hihi!

Miss Soare spunea...

@peter-merci din suflet!si multumesc pt timpul pe care ti-l furi sa citesti ineptii:P

Miss Soare spunea...

@sudessa-asta iarasi e o prostie mare. omu care nu vrea sa mearga la teatru, nu vrea si basta. cu forta...oricine face totul prost:)

iela spunea...

Dap, asa e. pe la 14 ani asa mergeam la cinema foarte des, dupa care au venit taranii si am inceput sa downloadez filme de pe net.
Apoi, pe la 16 am inceput sa merg la teatru, dupa care au venit taranii si acum downloadez filme de pe net. Trist, dar unde nu sunt oameni cu educatie, ce sa faci? Eu ma retrag ca mai tare ma enervez :)

Miss Soare spunea...

@iela-in primul rand bine ai venit la mine pe blog:)

in al doilea rand: eu fac teatru, am vrut sa dau la teatru, sunt buna, e cea mai mare pasiune. a aparut optiunea de a pleca-n Scotia si a trebuit sa aleg asta (pe motive de viitor). am renuntat sa fac teatru, dar bucuria consumatorului...ei bine, macar ea sa-mi ramana:)

Felicia spunea...

Cand am lucrat la Teatrul National de Opereta "Ion Dacian" in perioada Festivalului "Viata e frumoasa", am observat ca domnii si doamnele mai in varsta veneau imbracati cu o tinuta demna de o seara de opereta, iar cei tineri(20-25) veneau de parca se duceau la discoteca, mai ales ca aveau un limbaj ........Dar ei o ardeau asa intelectuali.