luni, 30 aprilie 2012

Primul instinct

Nu stiu daca sa cataloghez impulsivitatea ca fiind o calitate sau un defect.

Tind totusi sa cred ca a fi impulsiv inseamna de multe ori a reactiona prompt, a trai momentul, a lua decizia ACUM, chiar daca mai tarziu va trebui sa te descurci cu o decizie gresita. Foarte putine greseli sunt cele din care nu le poti corecta. Iar cele din care nu inveti nimic sunt inexistente. "Din orice inveti ceva", se spune. Nu degeaba s-a inventat expresia "Acum ori niciodata", nu?

Sunt un om impulsiv. Rabdarea, ganditul de o mie de ori la aceeasi chestie nu sunt chiar punctul meu forte. Sa fie asta un defect, sau o calitate din prisma faptului ca sunt un om hotarat? Am si un citat "When something feels right, SO RIGHT, it just CAN'T be wrong!"

Se mai intampla si sa gandesc la rece, din ce in ce mai des, probabil se numeste "maturizare". De fiecare data inainte sa se ajunga la o posibila cearta sau un posibil conflict cu cineva, incerc sa respir si sa numar.1-2-3-4-5-6-7-8-9-10. Iar daca atunci cind am ajuns la 10 consider inca necesar a porni o discutie/cearta, o fac. Daca nu, las apele sa se linisteasca. Se spune ca primul instinct este corect. Eu sunt o persoana foarte instinctiva, de foarte putine ori (ca sa nu zic niciodata)mi s-a intamplat ca instinctul sa ma insele. O fi intuitia feminina, cine stie? Cred ca fiecare dintre noi avem un instinct, care aproape mereu ne conduce pe calea cea buna. Trebuie doar sa stim sa-l urmam. Iar eu ma agat uneori cu disperare de ce-mi sopteste instinctul.

Am putea discuta pe pagini in sir despre momentele in care gandirea "inimii" preia ratiunea. Am putea discuta, la fel de bine, tot pe pagini in sir despre momentele in care ne dorim sa ne folosim CREIERUL pentru a gandi, deoarece adeseori inima va alege subiectiv, iar creierul obiectiv. Nu o facem totusi. Suntem oameni. Heart vs. mind= 1-0.

Alo alo, sa nu ne intelegem gresit. Eu nu militez aici sa facem tampenii ca prostii si apoi sa spunem "Ah, instinctul!". Nu militez pentru lipsa de creier sau orice urma de rationament in capsoarele noastre. Militez pentru ca nu suport oamenii in permanenta nehotarati sau care trebuie sa intoarca lucrul pe toate suprafetele sale.

Cred ca in viata trebuie gasit un echilibru. Nici impulsiv, nici retinut. Daca esti prea retinut, cand Dumnezeu mai traiesti? Cand mai simti clipa aia?

Voi cum sunteti? Retinuti, sau mai degraba vulcanici?

4 comentarii:

Felicia spunea...

Parca era o melodie care spunea, "instinctul meu de fata mare nu ma inseala"? Si eu merg de cele mai multe ori pe instinct. Pana acum nu a dat gres. Buna aia cu sa numeri pan' la 10 . O sa incerc si eu de'acum incolo.

Paula spunea...

Chiar ieri mă gândeam că dacă înainte îmi ascultam doar mintea, datorită căreia mai mult am greşit decât să iau alegeri/ să reacţionez corect, în concordanţă cu legea morală din mine, datorită unor tipare mentale greşite, acum arunc o privire şi în interior. Şi nu vorbesc de clişeul cu "îmi ascult inima", nici vorbă de aşa ceva, e vorba de intuiţie. Şi de fiecare dată când nu am ascultat-o mi-am luat-o.

Miss S spunea...

@felicia- eu sunt buna la teorie..de multe ori numar pana la 5 si zic prostia oricum!:)))

Miss S spunea...

@paula-corectt!!!:D