a cup of tea, darling?

Sunt o mare fană a ceaiurilor, și în permanență încerc să caut altceva. După ce am scăpat de Princess Nori ceai negru cu scorțișoară și măr, care e bestial, am dat deeeee...Lipton.

Ce recomand azi? Ceaiul lipton cu vanilie și caramel, am rămas surprins plăcută de gustul bun, puternic și aromat.

Check it out, așa arată:

Preț: 7,99 ron/20 plicuri.

Vouă ce ceaiuri vă plac?Recomandați-mi:)

Și acu ce?

Am 2 teorii care mi se bat cap în cap:
1. Luptă pentru ceea ce vrei
2, Renunță, nu-ți bate capul.


No și acu...ce? Brrrrr!


Im starting to be a damn ordinary bitch. Și toate astea din cauza orgoliului. Eh las, bun și ăsta la ceva, zic:)


You know, whenever anyone says something really funny and I laugh I always look around to see if you think it's funny too. Even when you are not there, I look around
George O Malley-Grey


Miss S, za urban princess

Schimbător de viteze vs. frână

Cred că am trecut din viteza întâi, în a doua, în a treia, în a patra, în a cincea, fără ca măcar să mă gândesc unde mă duc. Am accelerat fără să gândesc logic și m-am trezit în viteza a cincea fără nicio conștiință a faptului că am călcat atât de tare accelerația. Aș fi putut să calc frâna, nu era greu. O călcam... și atât. Dar dacă făceam asta, s-ar fi oprit totul. Timpul, scopul (da, cred că la început știam unde ma duc. Știam bine de tot, dar s-a pierdut pe parcurs), viața, adrenalina. Și atunci am ales să nu.

Abia acum am înțeles cât sunt de slabă și cât merg înainte când nu trebuie și mă opresc când ar trebui să accelerez. Mă obosesc pentru lucruri și oameni care... nu că nu merită doi bani, dar nu suntem pe...aceași lungime de undă. Adică ei cu mine nu sunt, eu cu ei sunt, iar pentru lucrurile pentru care ar trebui să mă obosesc... nu dau doi lei.
Mereu spunem de mâine nu mai, data viitoare nu mai... Și data viitoare faci exact... la fel. Ca și până acum. Creștem dar de fapt chiar se maturizează cineva vreodată?I believe we dont. Eu cred că de fapt ne învățăm minte doar pentru o vreme, dar once in a while, tot o dăm în bară. Oameni suntem. Greșim, iubim, iertăm (mai ales când nu trebuie!), ne pierdem, ne găsim, ne pierdem iar, ne atașăm de oameni de care nu ar fi trebuit. They re all part of life.

Nu-mi propusesem să scriu mult. Nu-mi propusesem să fiu așa slabă. Nu-mi propusesem să obosesc. Nu-mi propusesem să renunț. Dar uneori trebuie.

Și câteodată trebuie să alegi FRÂNA în locul ACCELERAȚIEI. Mereu am considerat că un om puternic se caracterizează MAI ALES prin faptul că știe când să se oprească și când să dea înainte la maxim. Ezitarea mereu doare. Nu neapărat pentru tine, tu poți fi ușor scutit de repercursiunile ezitării tale. Dar mereu îi vei răni pe cei din jurul tau. Vei face greșeli, dar mai bine le faci, pentru că nici cea mai rea greșeală nu e atât de rea ca frica să nu fi încercat niciodată.

În unele zile lumea pare întoarsă cu fundul în jos. Dar poate că într-o zi, exact când nu te aștepti va reveni la normal.Așa că acum frână puțin, mă las pe spate...să se agite alții. Poate din afara cadrului lucrurile se văd altfel!:)

LATER EDIT:  guess who! spunea...
ştii cum se zice în 10 secunde poţi ajunge la 100km/h iar într-o secundă la morgă.

așa fu să fie

Eu când aud expresia cu așa a fost să fie mă cam ia cu vomă. Să mă explic deci. Avem 2 variante de credință

I. Fiecare are un destin care e scris și nu poate fi schimbat.

Și atunci când crezi asta, tinzi parcă să pui toate eșecurile și realizările pe seama lucrului așa a fost să fie. Veșnicul așa a fost să fie. Adică am picat nuș ce examen, m-am certat cu nuș cine, nu pentru că aș fi io o dobitoacă, Doamne ferește, ci pentru că așa a fost să fie. Da?

Nu aș putea spune că nu am zis niciodată așa a fost să fie, c-aș mânca rahat. Și mănânc destul, așa că încerc să mai reduc cantitatea. Însă realizez conștient că nu pot să pun eșecurile mele pe seama lu Nenea de sus. Că nu merge nene, așa. Pui mâna și te zbați, nu stai ca loseru și zici eh...așa fu să fie și te scarpini în cap.

II. Fiecare își face propriul destin (teorie numită în filosofie liber arbitru)

Oamenii care cred în asta sunt cei care (în principiu, cel puțin) se zbat, luptă și încearcă să schimbe fiecare lucru, să nu ia lucrurile ca atare. Oamenii ăștia sunt cei care își pun atât eșecurile cât și realizările în cârca propriei persoane, asumându-și faptele și reușitele respectiv nereușitele.


Așa. Fiind prezentate cele 2 teorii, întrebarea e... eu acum ce cred? Că e ușor să te victimizezi că ai o soartă de căcat. Mai greu e să pui osul la treabă să schimbi tot ce nu e ok în viața mea. Și te întrebi...stânga...sau dreapta?Which way?

Astea-s cele 2 teorii ale mele. Și acum vin eu și întreb?Tu în care din ele crezi? 


Miss S, urban princess

New perfumes!

Acum vreo câțiva ani buni...să zicem vreo...5? În fine, nu că ar conta asta, am simțit eu nevoia să fiu exactă. Cum ziceam, acum câțiva ani buni am văzut la știri un proiect de realizare a unor noi parfumuri cu miros de... mașină de spălat, respectiv computer. La momentul ăla nu am dat nicio importanță, țin minte că m-am amuzat, am povestit la câțiva prieteni și cum n-aveam blog, nu m-am amuzat public. Nimic interesant până aici.

Azi în timp ce mâncam, mi-am adus aminte de moment și-am zis mă nene, poate totuși îmi aduc aminte prost și nu s-a întâmplat așa ceva. Am dat search pe google și din..păcate/fericire am realizat că..rețineam bine.

Acum, exact în momentul ăsta, am dat un search pe google ca să văd dacă mai există și alte astfel de mirosuri...îmbietoare. Și ghiciți ce am găsit: parfum cu miros de țigară(bărbătesc), parfum cu miros de brânză, grătar(i-auzi aici strategie de marketing. Ei zic așa: aroma seducției cu o notă de carne friptă), parfum cu miros de circ!!!, cu miros de prăjituri calde, mirosul unei capele funerare, covoare orientale și așa mai departe.

Na bine, prieteni, da acum vin eu și întreb așa. Atunci când lansezi un produs nou pe piață (fie el parfum, cremă, șosete, chiloți, whatever) faci un anumit research pe un anumită masă de public. Da? Bun. Până aici ne-am înțeles. Da nu se termină aici întrebările (oare de ce nu-mi denumesc blogul Miss Cutiuța Cu Întrebări?). Întrebarea următoare sună așa: Păi pe ce mama naibii masă de public ai făcut tu research și ai constatat că un parfum cu miros de capelă funerară, for instance, ar fi ok și ar prinde la public?

Înțeleg perfect și fără comentarii că dacă mie îmi place scorțișoară ca notă de apă de toaletă ție s-ar putea să nu-ți placă, la fel cum dacă ție-ți place vanilia sau liliacul sau moscul sau ce mai vrei tu, mie să mi se pare scârbos. E normal și că mie-mi plac mirosurile fructate și ție florale. Mie cele dulci, ție cele puternice. Dar atunci când ne referim la mirosurile de brânza și grătar... cred că într-adevăr sunt ok doar la grătar. Nici nu prea pot să-mi imaginez cum ar fi să mergi la un super eveniment asortată și aranjată până la ultimul fir de păr,  eventual cu o rochie finuță, pantofi înalți și make-up bine realizat și mirosind a ....grătar. La fel cum nu pot să-mi imaginez nici cum un domn bine pus la punct, charismatic, șarmant să miroasă a... mirosul circului. Hehe, I am really having fun here. Ca s-o dăm nițel în glumă, imaginează-ți totuși la o înmormântare ce bine ai da la cota de rating să miroși chiar a...capelă funerară!

Da, uite că asta nu se întâmplă doar la noi în țară. Idei proaste cu marketing bun. Adevărul e că dacă știi să-ți promovezi produsul, nu e exclus să convingi românii că un parfum cu miros de ceapă călita e ok. Glumeam!

Așa că?Dragii mei, ce alegeți? Parfum cu miros de grătar, țigară, brânză. prăjiturele calde, miros de pământ?Homar? Sau preferați categoria miros de piscină, vopsea? Capelă funerară?

Eu aleg totuși prăjiturelele calde. Am zis, am zis!

Credeți că glumesc cu postul ăsta? Nu mă credeți încă?Vă zic pe cuvânt, dacă încă aveți dubii, check it out here!

Trecând peste glume, v-ar tenta măcar vreunul din parfumurile astea?Care sunt notele voastre preferate la parfumuri?

Sunt Cristina și viața mea e un haos.

Atunci când faci ceva trebuie să-ți asumi consecințele, nu să dai ca fraieru vina pe tine și să zici lasă ba, poate io am greșit.

Nu eu am greșit.

Îmi simt sângele cum curge prin vene și-mi spune ești aici, încă ești aici, respiri. Da, sunt aici...Nu doare, ci doar încă nu realizez. E posibil să doară.

Nu o să mai mânânc căcatul cu sunt obosită, nu am chef, mi-e dor, mi-e sete, mi-e foame, serialul nu merge, life is messy, mi-e dor de tine, mi-e dor de tine, mi-au rămas mici pantofii mov, ceasu s-a futut, n-am bani. O să-l mănânc p-ăla cu hai să zâmbim fals, ceasu merge, au rămas mici pantofii mov dar cei negri sunt identici, nu mi-e dor de tine, nu mi-e dor de tine, nu mi-e foame, nu mi-e somn, nu mi-e dor de tine.

De ce dracu de câte ori prind curaj mă ia frica?Îmi mai bați așa din când în când cu degetele în cutia craniană și zici hei, sunt aici. Și eu zic pleacă și tu nu pleci și vii iar și iar bați și iar pleci și vii și bați și de fapt nu pleci. Ce dracu faci?Ne vedem, nu ne vedem, ne jucăm, nu ne jucăm?Ha?

Hai sictir cu expresia hai că o să fie bine. E ca și cum i-ai spune cuiva cu cancer în metastază lasă că te faci bine. Asta e mâncare de căcat cu cada. Na!

Închei zicând că rahat, life is messy.

Ești așa un dobitoc și complet cu capu, dar așa îmi lipsești...

Și vreau asta și asta și asta și asta și asta și astaaaa...

sursa tuturor pozelor e all mighty tumblr.com

Omoară-mă cu zile, da blând

Sunt liberă de fel, cu o personalitate vulcanică, care nu poate fi îngrădită sub nicio formă, așa că ori e ca mine, ori dispari. Spun NU ori de câte ori simt că de fapt nu am vreo obligație să fac ceva ce mă deranjează sau mă subminează într-un fel sau altul.

Niciodată n-am fost un om nehotărât. De fiecare dată am știut clar ce vreau de la viață, ce vreau de la alții și în principal ce-mi doresc de la MINE. Până nu știi ce vrei de la TINE, nu ai cum să știi ce vrei de la alții.

Prin urmare, am vrut mereu claritatea asta de care vorbeam mai sus, dintr-un simplu motiv, anume acela de a nu ține oamenii după mine, de a nu ține oamenii în loc. E treaba ta dacă habar nu ai ce vrei de la viața ta, dar t e rog frumos watch your back&words în relația cu mine. Nu mă hăitui, nu mă îndepărta aiurea, nu te juca.  Regula asta e valabilă pentru programul pentru o zi, ne vedem, nu ne vedem, oră, loc, etc, cât și pentru SENTIMENTE. Niciodată nu m-am jucat cu sentimentele și cu viețile oamenilor, am preferat să spun pe față tot ce am de zis și tot ce simt.

Nu mi-a plăcut de asemeni niciodată să forțez oamenii. Am considerat că dacă un om vrea să stea lângă mine (indiferent de relația cu respectivul/a-prietenie, iubire, rudă, etc) o va face indiferent de câte ori îl voi goni și va veni de la ușă la geam și tot așa.

Am încercat mereu să fiu sinceră cu privire la sentimente și viață în general- mai ales față de mine-, apoi față de ceilalți, însă atunci când ești tratat cu minciună și confuzie de ambele baricade, cum să reacționezi?

Pe același principiu, urăsc să ascund lucruri (față de persoanele apropiate) sau să-mi ascund sentimentele. Cum ziceam, nu ai niciun drept să te joci cu viețile oamenilor. Iar dacă o faci, viața îți va da peste bot de pentru fiecare sentiment al cuiva pe care l-ai rănit.

Nu sunt supărată, nu sunt tristă, nu sunt nervoasă, nu judec pe nimeni pentru propriile fapte, însă prefer adevărul spus la timpul lui și atunci nu se supără nimeni, nu bocește nimeni. Poate aș fi rămas mai goală cu un gram dar acum am rămas cu mai multe... Și totuși încă sunt îndrăgostită iremediabil de viață și de tot ce-mi oferă ea, cu toate că ce îi cer nu-mi dă. Dar ...one thing about being on top of the world... it gives you a long, long way to fall!!!

Zilele astea mi-a fost dor de un post lung... :)

sursa pozelor: aici

Miss S

Iar cauți pe google?-Is back!

Știu, știu, unora dintre voi v-a lipsit tare mult rubricuța asta, numai că lately deși am tot văzut căutări care m-au amuzat înfiorător am avut alte lucruri despre care am preferat să vorbesc:) But no worries, Im back!

Să vedem ce avem de data asta:

Categoria 1. Miss Sunshine și variațiuni

Pe variațiile Miss S, Miss Sunshine, Miss S&The City, cris-buli, cris buli, Jurnal de rază de soare au fost per total 240 de căutari în ultima săptămână. Fără ironie la categoria asta, doar mulțumiri sincere!:)

Categoria 2. Boli.

Vărsat de vânt cu 10 căutări- Ai vărsat de vânt?Ei lasă, nu are nimic, îți trece ție. Eu zic să te tunzi chel/eală, poate poate abia așa o să ai motiv să scrii pe google m-am tuns chel, acum ce fac?Nu te supăra, dar de câte luni ai boala asta?Dacă ai căutat de 12 ori pe google...

Poze vărsat de vânt cu 4 căutări- Oi oi oi, avem pe aici sadici, amatori de bubițe?

Copii vărsat vânt poze cu 8 căutări-Dar de ce ești draghe așa monosilabic?Las-o ușurel cu vărsatu de vânt, că atragi pieze rele. Ihi.

Categoria 3. Eu nu înțeleg, eu nu știu, ce mă fac acum?

M-am despărțit de el, mor fără el- Ei na. Lasă că nu mori. Îți zic eu ce să faci. Du-te tunde-te cheală și abia atunci o să ai motive de plâns!Na!

Eu nu înțeleg bărbații cu 28!!! de căutări- Haide măi, știam eu că barbații ăștia e de neînțeles, dar 28 de femei/fetițe/muieri în toată hirea/babe nu înțelegeți?Of of, nici ei pe noi. 

Nu înțeleg ce replică bună de despărțire aș putea să-i dau!- EEEE...Îți zic io, watch&learn: Să nu uiți totuși că ai fost iubirea vieții mele...E...ce zici???

Categoria 4. Curvăsăreli, curvăsăreli...

Freză avea, geacă de piele avea, amu hai ăn centru- No... amu ce să zic, dacă avea atâtea... hai în centru!
Cum impresionezi o fată de 11 ani?- Îi cumperi o Barbie...??? Sau un d-ăla ca-n filmulețele alea cu roboței să zică... Șezi Dildo, șeezi!
Ce panarame-s femeile- Da măh, ale dreaq...
Pe ce principiu merg femeile în viață- Ori ca mine, ori deloc:))
Întrebări miss- Dacă mergi cu ele gata învățate și capitala Cehiei la tine e Budapesta iar Europa e doar o țară ești doar o pizdă bună și atât. Hahahaha!
De mâine jur că nu-l mai caut- Hahaha, ce glume mișto ai în program, și ce făceai gagică?Verificai dacă google-ul e ok cu asta?
Am supt p... casă trek klasa- No amu lasă...mai stai o tură, că gramatică tot nu știi!!
L-am prins cu alta, ce îi zic?- Papapapapapapapapapapapapapa!
Cât contează ptr arabi femeile?-hmmhmhm...deloc?


Și ce am de zis după astea?Aleleleieieiei și of of of...

Toți pentru unu.. și unu pentru.. el?

Titlul e oarecum ironic (as u might got used ). Dar nu despre asta discutăm acum, despre obiceiurile mele. Am dat și eu de site-ul www.tpu.ro. Mulți dintre voi îl stiți, alții auziți acum de el... Dacă nu știți, atunci vă explic eu. E un site unde... oamenii, să zicem, pun întrebări iar cititorii site-ului răspund.

Și acum, hai să ne amuzăm, c-o viață avem:) Așa că... tpu întreaba, Miss S răspunde

Eu zic că poți folosi o furculiță... live. Și nu cred că mai ai nevoie de un program apoi. 

Da...acid sulfuric...o să fii ca nouă!Un pic carbonizată, dar... ca nouă.

Un sac! 

De care ești?D-ăla prost.

De ce dorești să-i convingi să cumpere un animal de companie când ei au deja unul???A, stai, am fost prea subtilă. Despre tine vorbeam.

Să-i spui hai noroc și la mai mare?Nu știu, zic și eu.

Gata cu întrebările pentru ziua de azi, că mă emoționez repede. Pentru altă rundă de întrebări ne vedem săptămâna viitoare. Hahahahhaahahah!

Frumoasele străine vs. Oscar și tanti Roz

Frumoasele străine-Mircea Cărtărescu

Primul volum pe care l-am citit de Cărtărescu a fost De ce iubim femeile, o carte care mi-a lăsat un gust surprinzător de plăcut, deci am pus mâna în continuare pe Levantul, apoi pe Travesti, apoi pe REM și am ajuns în cele din urmă la Frumoasele străine.


O carte despre care scrie de la prima pagină Interzis celor fără simțul umorului, autorul apoi corectându-și aserțiunea spunând că retrage vorbele, pentru că tocmai așa i-ar atrage fix pe cei în cauză. "Dragă cititoare, iubit cititor. As fi vrut să scriu pe prima pagină a acestui volum ceva de felul „Interzis celor fără simţul umorului, dar mi-am luat repede seama. Asemenea subtile aluzii mai mult îi întărâtă pe cei vizaţi. Doar acum vreo doi ani o prietenă a pus în deschiderea cărţii ei avertizarea „Interzis proştilor de orice fel, si urmarea a fost că tocmai câţiva dintre cei în cauză s-au grăbit să-i sară primii gardul si H-i calce-n picioare straturile de flori. Cum cei fără simţul morului sunt cam tot aceiaşi, prefer să mă abţin să-i gândăresc de pomană. Nu interzic deci nimănui nimic, dar îi rog, totuşi, pe compatrioţii mei solemni din fire să-si losească timpul liber într-un mod mai adecvat. Cele trei povestiri care urmează pleacă de la situaţii persoane reale. Totuşi, ele Sunt operă de ficţiune în mult ai mare măsură decât par. Pe cel care m-ar acuza că m cam înflorit faptele n-o să-l trimit „să-si vadă de câlţii sai ci o să recunosc, cu un mic zâmbet vinovat pe buze, că aşa e. Le-am încondeiat puţin, pe ici, pe colo, le-am tras puţin către comic, burlesc, uneori chiar grotesc, fără să vreau să fac rău nimănui. M-am distrat puţin pe socoteala câtorva ce se vor recunoaşte aici — că doar cei mai mulţi figurează cu numele lor adevărat... — dar şi pe
..."

O carte bună, pe care nu vrei să o lași din mână până ce nu ai terminat-o. Cartea conține 3 povestiri. 


Antrax, pe numele ei, prima povestire, autorul primeşte un plic în care crede că este antrax, dar se dovedeşte că de fapt era produsul intim al expeditorului un excentric artist danez. Aventurile plicului îl conduc pe autor şi soţie la poliţie, unde are de a face înfățișarea instituției și...competențele largi ale... celor în servicii.


A doua povestire, pe numele ei frumoasele străine, e traducerea inițiativei culturale les belles etrangeres, inițiativă (evident) franțuzească este o istorioară amuzantă despre... ce înseamnă practic să fii autor român. NU vreau să dezvălui mai multe detalii


A treia povestire (și cea mai comică-din punctul meu de vedere-) se numește Bacoviană. Prefer să nu dezvălui nimic nici aici, amuzamentul va fi mult mai mare dacă o citiți voi!


Nu v-am convins încă?Vă las atunci un citat care mi-a plăcut tare mult!


"Arta e un război în care eşti singur împotriva tuturor.


O recomand cu căldură, Cărtărescu rules!


Dacă v-am convins, cartea o găsiți la un preț minuscul și redus AICI


Oscar și tanti Roz-Eric-Emmanuel Schmitt


Descrierea oficială a cărții este asta: "Oscar si Tanti Roz recreeaza universul infantil: copilui e figura centrala, iar copiii lui Schmitt nu sunt nici lipsiti de vlaga, nici corecti politic. Atat Momo (care sterpeleste din pravalia bacanului arab), cat si Oscar (micul pacient fascinat de Tanti Roz) isi folosesc aparenta marginalitate intr-un singur scop: sa intareasca ideea ca, aici pe pamant, fiecare e raspunzator pentru crearea propriului eu." (Lire)
"O poveste frumoasa pana la lacrimi. Un miracol ascuns intre doua coperte." (Stern)


Într-adevăr, o poveste superbă, scurtă și ușor de lecturat.O poveste despre credință și ce înseamnă iubirea... la orice nivel ar fi ea. Niște scrisori haotice către... chiar Dumnezeu.


 O recomand cu mare căldură.


Nu v-am convins încă?Vă las atunci câteva citate care mi-au plăcut tare mult!


"Nimeni nu poate trăi fără suferinţă, Oscar. Nici Dumnezeu şi nici tu. Nici părinţii tăi şi nici eu."




"Şi asta pentru că există două feluri de suferinţă – cea fizică şi cea morală. Suferinţa fizică o înduri. Pe cea morală ţi-o alegi."


"Păi dacă-mi pierd timpul cu ce cred toţi tâmpiţii, când să mai găsesc vreme să aflu ce gândesc oamenii deştepţi?"


"Numai că vezi tu, Oscar, majoritatea oamenilor sunt complet lipsiţi de curiozitate. Ei se agaţă cu înverşunare de ceea ce au ca păduchele de urechea chelului"


"În sinea lui îşi spune întruna: mă doare, dar asta nu înseamnă că o să fie rău.Vezi, în asta constă de fapt beneficiul Credinţei"


"cu cât încasezi mai mulţi pumni, cu-atât poţi încasa mai mulţi. Totul e să-ţi păstrezi nădejdea."


"După mine, Tanti Roz, singura soluţie la viaţă este să trăieşti."


Viaţa e un dar buclucaş. La început ai tendinţa să-l supraestimezi crezând că viaţa pe care ai primit-o este veşnică. Apoi, dimpotrivă, îl subestimezi, găsind că-i o porcărie, scurtă de nu-nţelegi nimic din ea şi pe care uneori ţi-ar veni s-o arunci de să nu se vadă. Abia către sfârşit pricepi că nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu împrumut. Pe care trebuie să încerci să-l meriţi."


”-Uităm că viaţa noastră este fragilă, gingaşă, efemeră. Ne comportăm cu toţii de parcă-am fi nemuritori.”


"oamenii mari fac ce stiu ei mai bine: sa fuga"


Cel mai tare m-a impresionat scrisoarea ghiciți a cui..Da,  Tanti Roz: 

Sunt plină de iubire, Doamne, parcă mă arde pe dinăuntru, mi-a dăruit atâta, încât să-mi ajungă pentru toţi anii de-acum încolo.

                  Pe curând,

                  Tanti Roz

P.S. În decursul ultimelor trei zile pe care le-a mai trăit, Oscar pusese la căpătâiul patului o pancartă. Cred că te-ar interesa să ştii ce scria pe ea: «Numai Dumnezeu are voie să mă trezească.»

Bineînțeles, e doar o parte din scrisoare, puneți mâna la lectură! 

Dacă vreți să o aveți în bibliotecă, o găsiți de cumpărat AICI . Dacă vreți însă doar să o citiți, o găsiți AICI online în varianta pdf. 


Îi mulțumesc sincer lui Grapefruits, la care am dat de carte!Săru-mâna!


Miss S, urban princess

Mai mult ca ea și mai puțin ca mine....

După cum se vede, am header nou (mulțumesc Cătă!) de care sunt foarte încântată. Atât de încântată că aș scrie și de două ori pe zi dacă aș avea timp.

Ea e Cristina. Am cunoscut-o de atât de mult timp.

A forțat de atâtea ori un destin care NU e al ei și și-am făcut (aproape) vraiște viața. Deși niciodată nu e totul pierdut. One way e mereu two ways actually. Sare de la o extremă la alta fără vreo măsură de siguranță/. Și de fiecare dată a aterizat în picioare. Uneori își mai rupe sufletul, dar îl lipește cu picăturaaa când lipeșteee, nimic nimic nu dezlipeșteeee.

Alege mereu al doilea drum, e ăla care te scoate din anonimat, ăla care te face să visezi, să țipi, să dansezi în timp ce dai cu mopul.

Nu o interesează decât puțin spre deloc părerile celor din jur și face mereu ce crede că e mai bine pentru ea.

Alege oameni care să rămână iar cei care dau cel mai mic semn că nu au de gând, zboară. Are puțini prieteni, dar pe ăia dacă îi sună în toiul nopții că și-a rupt unghia și o doare ficatul vin alergând.

Iese în evidență deși nu poartă mereu culori tari. Iese în evidență prin râsul colorat și prin felul de a fi.

Nu se culcă niciodată tristă și se trezește zâmbind. Are puterea să facă orice își pune în cap.

Vorbește mult dar mereu face oamenii să zâmbească. Ajută, cântă, desenează, joacă teatru (pe scenă și în viața reală când e nevoie).

E un copil, dar seara când își pune mănușile de dantelîă neagră și pantofii cu toc nu o mai recunoști și te întrebi cine e ea 


Nu forțează niciodată oamenii, mai degrabă preferă să se îndepărteze urgent de unde nu e dorită. Pe același principiu, îi e rușine mereu să spună nu.

Citește mult, enorm și preferă o carte bună sau 2 ture de alergat în loc de filme proaste la tv.

Doar că eu nu mai sunt ea. Aș vrea să fiu acum mai mult ca ea și mai puțin ca mine...

Concluzia? Nu trebuie să mă mai pierd vreodată!

Miss S, urban princess 

2 produse dragi

Părul tău urlă după ajutor? Îl întinzi cu placa, sau pur și simplu e uscat și fără volum și strălucire?Asta am simțeam și eu când am auzit de TIGI BED HEAD URBAN ANTIDOTES pe un blog. O să spuneți da, alt produs de rahat care nu face nimic. Asta am crezut și eu, însă fiind vorba de părul meu am zis că și dacă arunc 70 de lei în van măcar știu că am încercat. 


Azi l-am folosit prima oară. 
AVANTAJE

• De îndată ce l-am aplicat pe păr (ud fiind) am simțit că e extrem de moale
• În momentul în care l-am uscat era neașteptat de moale
• Când l-am îndreptat, nu avea aspect de măturică ci părea mătasos și evident, curat
• Miroase ceva vată pe băț, amestecat cu zmeurică și etc. Oricum..delicios
• Cantitatea: are 200 de ml.
• Ambalajul e unul foarte mișto și cu indicații amuzante. Chiar specifică că dacă nu ai simțul umorului să nu le folosești produsele:P

DEZAVANTAJE

• Aici aș trece oarecum prețul. 70 de ron, dar unde se mai pune și transportul prin curier. Însă dacă stau să mă gândesc... la 2-3 luni (presupun că atât ar ține tratamentul-dar o să revin cu detaliile exacte), deci chiar merită pentru un păr îngrijit corect.

Produsul meu, este pentru nivelul 3 (maximul) de degradare. Se numește Resurrection și arată așa:

Descrierea pentru el este: 

Resurrection (rosu) - pentru par slabit care are nevoie de ingrijire profunda, par tratat chimic, vopsit constant, uscat artificial si coafat foarte des.

Mai sunt două variante de produs:

• Re-energize (verde)- pentru par normal care are nevoie de ingrijire usoara, nevopsit si asupra caruia nu se intervine cu instrumente de coafat decat ocazional
• Recovery (turcoaz)- pentru par uscat/aspru, vopsit ocazional si greu de coafat, lipsit de stralucire

Am înțeles că au o tehnologie nouă, NANO COMPLET & MICRO SHIELD. Nano complex reprezintă particule mici de silicon care merg direct la țintă: la firele afectate, iar micro shield este un produs care ajută la repararea firului de păr. Lămurirea despre tehnologie am luat-o de la dive. 

Preț: 70 de lei/200 ml.

Nota? 10/10. Îl recomand sincer. 

Crema de corp Balea cu cocos, am descoperit-o ieri, în magazinul DM, în căutare de o loțiune interesantă de corp.Cum am mirosit-o ne-am îndrăgostit.

AVANTAJE

• Primul avantaj e prețul: 12 lei/500 de g. A fost și la reducere, dar nici fără reducere nu e scumpă.
• Mirosul extrem de plăcut
• Intră foarte repede în piele și nu e cleioasă
• Mirosul persistă pe piele câtva timp după
• Pielea se simte hidratată

DEZAVANTAJE

• Nu există:) Cel puțin, deocamdată.

Produsul arată așa:

Notă?10/10, ptr moment. O recomand. 

Care este conditionerul vostru preferat(sau balsam?)Dar crema de corp?Ce mirosuri preferați?

sursa pozelor. 

Don t let go the fairytale entirely

But the thing is, it’s hard to let go of that fairy tale entirely, because almost everyone has that smallest bit of faith and hope that one day they would open their eyes and it would all come true. At the end of the day, faith is a funny thing. It turns up when you don’t really expect it. It’s like one day you realize that the fairy tale is slightly different than your dream. 


Grey's anatomy-Meredith

spune-mi o poveste!

Random rants primăvăratece

• Deja s-a mai dus aproape o săptămână, mă bucur, nu știu de ce, că trece timpul atât de repede. E uimitor că mă pot bucura, pentru că vine BAC-ul, însă pentru mine trece cu folos timpul. (Da, știu, dacă mai scriu un singur post despre BAC, mă pocnesc singură, nu am nevoie de ajutor)
• Zâmbesc ca o dobitoacă, probabil de la soarele ăsta se trage, altfel nu-mi explic, că n-am motive mai inteligente să :):):) toată ziulica. Ba chiar aș avea motive să nu. 
• Am descoperit câteva melodii drăguțe, dar în top e: Ellie Goulding-Your song. Check it out!
• De la serialul ăla tâmpițel cu roboței am rămas în cap cu un dialog și mai imbecil: -Mona, fă te rog o față de curvă!- :O -Merci. Știu, minunat.
• Mă obosesc anumite lucruri, așa că m-am hotărât să le dau la o parte. 
• Am luat un 10 curat la istorie, pe o lucrare de 5 pagini. Sunt... bună.
• Citesc Cărtărescu-Frumoasele străine care mă ține în suspans și mă face să râd cu lacrimi. Mișto Cărtărescu. Sunt la a 4a carte scrisă de el. 
• If you want something you never had in your life, you have to be willing to do things you never did before.
• Who has more fun?Saints or sinners?
• Aș vrea să cred că trăiesc într-un spital de nebuni și viața asta nu e a mea, e doar în capul meu. Altfel nu știu să-mi explic cum, cine, cummm...
• Cine nu a renunțat niciodată la ceva la care iubea, să ridice mâna sus.

Și din nou, sper că voi sunteți mai bine. Și eu sunt bine, doar că nu aici pe blog, aici nu am timp să scriu, că dacă aș scrie tot, aș umple blogspot-ul cu atâtea lucruri. Așa că le țin înauntru. Poate o să le dau soarelui.

VREAU

Știu că sunt mândră de mine și de faptul că zic VREAU și lupt până se întâmplă. Mândră că nu mă las NICIODATĂ acuzată de NIMIC din partea unor oameni care nu-și cunosc nici măcar limitele proprii.


Am mai primit comentarii atât de proaste încât păreau agresive, în care eram acuzată că vorbesc prea mult despre mine. Normal, ăsta e un blog despre sufletul meu. Nu vorbesc despre mine ca să fiu aprobată, lăudată, felicitată. Nu vorbesc ca să dau impresia că sunt un model demn de urmat, dar nici nu am zis că nu sunt. Depinde de tine. Depinde ce vrei de la viață și unde vrei să ajungi. Nu există modele demne de urmate, nu există vieți triste, vieți fericite. Există vieți.


Trăiesc ca într-un montagne russe, ba sus până la nori ba jos până în cel mai crunt iad unde-ți vine să zbieri BACK OFF tuturor și să-ți faci bagajele să pleci. 


Niciodată nu am așteptat ca viața să facă ceva special pentru mine, dar am primit mult mai mult decât am așteptat. Nu am pierdut nimic, nu am câștigat nimic. Totul e o continuă transformare. 


Mi-am pierdut controlul atunci când nu aveam nicio altă opțiune, că uneori asta e singura. Iar când am avut nevoie de el, l-am recăpătat. Nu am făcut nimic de care să-mi pară rău niciodată. Și totuși sunt dureri care fac parte din tine, dureri care nu mor nici de-ale naibii. Și răni pe răni dor mai tare decât răni pe curat.


Parcă atunci, cândva, viața era mai inocentă...


Oricum, eu am început din nou să VREAU...


to remember...
nu tot ceea ce e frumos, e și bun:)