joi, 19 mai 2011

Constatare!

Hello sweets!!!

Nu știu dacă aveați idee, dar cei de-a 12a și de a 8a au dat în toată țara simulare la lb.română. Bla bla bla, subiect ok, la partea III romanul obiectiv (adicătelea orice în afară de Ultima noapte a lui Petrescu)

Am luat 9.50! Cea mai nare notă!:D

Constatare? I am so damn good! Trebuia să mă laud, na!

Dragii mei anonimi, țin să vă zic că vă aștept cu drag comentariile cel puțin la fel de idioate cum sunteți voi. Vă pup, sweethearts!:D

miercuri, 18 mai 2011

Să vă fie rușine

Deși mulți o să râdă la faza asta, eu am foarte mult bun simț (da, ok, sunt o scârbă în muuulte din cazuri), mai ales când vine vorba de nesimțiți și de oamenii care mă leagă ceva. Da, mi-e rușine să le zic vezi că nu știu ce, sau că ai sărit calul și înghit cam multe.

Bine, nu o mai lungesc:

Categoria 1. Nespălații

Eu înțeleg că nu te speli de fel, că săpunul, pasta, periuța de dinți și apa nu sunt tocmai prietenii tăi, ci doar așa, vă întâlniți ocazional. Dar atunci când mergi într-un loc unde-s mulți oameni care mai trebuie și să se apropie de tine (nu neapărat din plăcere, ci pentru că așa o cere conjunctura), te implor, spală-te, nu suntem obligați să-ți mirosim ție duhorile, seriously!!!

Și uite-așa mi s-a întors mie stomacul pe dos...

Categoria 2. Ipocriții

Dacă vrei să fii o scârbă, haide, fii. Să vedem cine e mai scârbă, putem juca jocul ăsta. Însă nu știu dacă câștigi ceva. Mă rog, whatever. Dar te rog din suflet, oricine ai fi tu, nu fă pe mielușelul până obții ceva ca apoi să îți arăți colții.

Urăsc ipocrizia. Zi-mi în față ce-ai de zis, nu te linguși.

Și mie?? Mie să-mi fie rușine că cedez la șantaj emoțional de cea mai joasă speță! Și să le fie rușine și altora care apelează la ”Eu câte-am făcut pentru tine”. Bleah!

Și uite-așa mi s-a întors stomacul azi...a doua oară...

Și încă una de-asta și mă duc să vomit, binepa!

marți, 17 mai 2011

Fericiţi cei cu adevărat nesimţiţi

Există două categorii de oameni:

Cei care te lasă să intri la cabina de probă cu toate că erau înaintea ta, doar pentru că tu ai doar o bluziță și respectiva persoană are mai multe articole. Cei care când te văd că nu-ți găsești bricheta îți înmânează un foc fără să-l ceri. Cei care te văd într-un club aglomerat și îmbâcsit că ți-ai pierdut cercelul și-l caută împreună cu tine la lumina slabă a unui rahat de telefon. Cei care îți pun băutură în pahar când văd că ți s-a terminat. Cei care au grijă de lucrurile pe care li le-ai împrumutat. Cei care nu uită de tine și te întreabă ce faci și chiar vor să știe!!!

Și... nesimțiții. Ăia care se fac că plouă în loc să te salute, de parcă nu v-ați fi cunoscut niciodată. Ăia care atunci când tastezi codul pin de la card la rând la un supermarket se împing în tine de parcă stai și lenevești nu bagi pin-ul. Sau de parcă rezolvă ceva. Ăia care îți răsfoiesc cartea și apoi nu pun semnul de carte acolo unde era. Ăia care urlă pe lângă tine când porți o discuție la telefon și apoi îți spun nonșalant să ieși afară să vorbești. Ăia care intră-n cabine de probă și uită să mai iasă.

Sunt mulți. Proști, da...mulți!!!

duminică, 15 mai 2011

Pitzipoance versus non pitzipoance inteligente

A se pune accent pe inteligente. Voi explica și de ce în cele ce urmează.

Boon. Cu toții știm de site-ul pitzipoanca.org (care acum nu mai există, fiind alipit cu cocalari.com bla bla etc). Inițial gagica își făcuse un hi5 cu tot felu de poze penibile cu fătuci care se spărgeau în figuri prin bude, lângă sobe  și alte locuri selecte. Dar bineînțeles, s-a format un adevărat grup împotriva ei, s-a dat report abuse iar hi5-ul a dispărut.

La care gagica și-a făcut site, un fel de lupta împotriva superficialității. Bineînțeles, nu și-a asumat nicio identitate, lucru pe care n-am de gând să-l judec sau să-l contest. Și-ar fi pus în cap o grămadă de disperate care ar fi luat-o cu ”Făh proasta dreaqului tâmpită și ordinară, nu tzie rushine să ne pui pi saitul ăla al tău???” Și nu cred că era cazul.

Inițial pozele conțineau doar comentariile deșteptelor gen ”Sunt shukra am valore la scriu am bozonare” și alte helea deștepte. Pozele cu mileuri, lângă sobă, pe sobă, la budă, cu carpete cu Răpirea din Serai, șuncile la mare valoare.

După asta, posesoarea site-ului a început să adauge propriile ei comentarii, din ce-n ce mai violente dar și funny totodată la care s-au adăugat comentariile vizitatorilor care creșteau din ce în ce.

Comentariile sunau așa ”Tu nu te vezi fă proasta dracului, cât de urâtă, strâmbă și grasă ești?? Nu vezi ce nas ai??? Sugi pula și ești praf!!! Nu vezi că strici soba aia când te urci pe ea, balenă eșuată și nenorocită???”

Într-adevăr, foarte inteligent și cult, ce să zic, adevărați oameni de cultură, hai s-aruncăm cu piatra...

No, ș-apoi când s-au văzut domnișoricile pe site au început și alea cu commenturi de genul ”Mâncavar câinii de răioși ce sunteți cum puneți o divă ca mine pe saitu ăsta de kkt?Jegoasa naibii scoate pozele k te mânkă kanceru. Ești invidioasă fă k sunt frumoasă p kând tu ejti o proastă kre a supt pula degeaba k na primit nimic.”

Dar that was not my point! Ideea e că: tu, fată de la oraș (oricare-ai fi aia) finuță, cu bun gust, care nu ai în cap doar p**ă, poze-n budă, nu torni tone de machiaj pe față, ești îngrijită, curată și ai poze-n locuri decente și pe deasupra mai și știi a scrie corect.. de ce arunci iubita mea cu noroi? Te crezi cultă, dar ai o ură față de fetele alea de parcă ți-ar fi luat pâinea de la gură....

Ok, nici mie nu-mi plac, sunt penale până la Dumnezeu și înapoi, dar consider că își bat joc singure de ele însele, nu mai e nevoie să o faci și tu...

Nu ai loc în mine, suntem prea mulți deja!

Nu există răspunsuri care nu doară. Nu există ”a evita”. Vom răni oameni, cu un rictus pe buze de parc-am face-o intenționat. Îi vom răni, îi vom priva de afecțiunea, de zâmbetele noastre, de noi cu totul. Și punct și pa. Deci lucruri care-l fac pe om să se simtă mizerabil.

Nu sunt invincibilă. Trepidez ori de câte ori aud de unul sau de altul și mă stresez și tremur cu cămașa udă lipită de piele. Dar e ok, încă am simțul umorului. Iar barurile sunt încă deschise. Ș-apăi na, dacă tot mîncăm căcat, hai  să ne prefacem că ne și place.

E ca și cum inima e conectată de creier și ori de câte ori aude de tine face pe tâmpita și zănatica că oricum nu mă ascultă niciodata de ce mama naibii m-ar asculta?Să fie sanatoasă și să facă ce vrea tâmpita.

Și până la urmă asta o fi fericirea, un lucru micmicmicmic care trece pe lângă tine și nici nu l-ai văzut pentru că erai prea ocupat să o cauți. Să o cauți să o cauți să o cauți

Nu sunt invincibilă!

sâmbătă, 14 mai 2011

Banner nou...

O nouă și simpatică rău de tot și cu aceiași oameni pe care nu-i place ca mine(vezi special:)) ), Iulia, mi-a făcut un banner adorabil. Vi-l las aici să-l vedeți și voi:

Ce părere aveți? Și culmea e că a fost la fix cu ideea de post pe care-o aveam pentru seara asta. Iar banner-ul ăsta reprezintă exact amalgamul de trăiri pe care le experimentez eu. Să mă explic:

Eu? Eu sunt un amestec de târfă și înger. Un amestec de femme fatale și fetița inocentă cu părul strâns și pantaloni largi. Un amestec între tipa cu părul întins și tocuri de 15 cm și machiaj smokey eyes și fetița cu fustiță cu buline și balerini.

Nu vreau să par deloc modestă, pentru că nu sunt. Sunt mândră de mine. Sunt mândră de mine că deși câteodată sunt cea mai imatură și încăpățânată de pe mapamondul ăsta, alteori dau adevărate lecții de maturitate. Îmi dovedesc că pot, că vreau. Sunt lașă câteodată, dar alteori prind curaj și sunt de neoprit. Și momentele de lașitate pălesc. Câteodată nu am pic de atitudine (asta doar când vreau să obțin ceva:D ), iar alteori sunt plină de atitudine. Pozitivă, de cele mai multe ori.

Câteodată nu știu ce să zic, alteori zic doar prostii. Câteodată doar mă opresc și...respir.

Acum respir. Și toate trec... Nu?

Acum lăsând prostiile mele deoparte... Ce părere aveți despre banner?:D

LATER EDIT: merci frumos blogspot de rahat că mi-ai șters comentariile și etichetele la postarea asta. Frumos, ce să zic?

Despre refugii

REFUGII


REFÚGIU, refugii, s. n. 1. Faptul de a se refugia; timp petrecut ca refugiat într-un anumit loc. 2. Loc de scăpare, de adăpostire în fața unei primejdii sau a unei neplăceri; adăpost, azil. ♦ Fig. Consolare, alinare, mângâiere. ♦ Platformă ridicată și amenajată ca un trotuar, pe partea carosabilă a căilor de circulație cu trafic intens sau în mijlocul unei piețe, pentru a ușura reglementarea circulației, traversarea străzii, urcarea sau coborârea din vehiculele de transport în comun etc. –


Zilele trecute, dacă nu mă înșel, poate chiar ieri, discutam cu prietena mea cea mai bună despre refugii.  Îi explicam eu, tare aprinsă, că fiecare om, după o dezamăgire/pierdere/oboseală cruntă/trădare și alte minuni care ne fac să avem nevoie de altceva  își căută refugii. E imposibil a nu căuta acestea din urmă. Fiecare om, cât de puternic sau slab ar fi el, are nevoie de o respirație adâncă (ce drăguț sună deep breath și nu respirație adâncă, nu că?) 


Refugiul e adeseori rezultatul unor insuccese sau eșecuri în fața anumitor situații (dragoste, muncă, familie, prieteni, ș.a.m.d)


Căutăm adesea refugii în brațele prietenei cele mai bune, în brațele iubitului, în brațele mamei, într-o carte bună, în a ieși la o cafea cu gașca, într-o noapte în club în care să dansezi lasciv. 


Alți oameni ambițioși își găsesc refugiul în muncă, în fel și fel de proiecte care-i ajută să se ”ridice”pe planul carierei. Alții într-un sport, în hobby-uri și diverse activități


Până aici nimic care să nu fie ok. Însă eu mi-am jurat că nu mă voi auto-distruge căutând refugiul în alcool, droguri sau sex. E auto-distrugere de ultima speță, te nenorocești ca să ce? Bețiile repetate sau o pastilă nu va reface niciodată lucrul pierdut ci doar îl va face să pară și mai ”irreplaceable” 


Dar cred cu tărie că toți avem nevoie de un loc cald unde să ne vărsăm lacrimile....


Tu la cine te duci când ți-e greu?La cine pleci când ți-e dor de mare?


LATER EDIT: merci frumos blogspot de rahat că mi-ai șters comentariile și etichetele la postarea asta. Frumos, ce să zic?

vineri, 13 mai 2011

Ete fleoșc

Bă ce mă disperă când zic ”Bună dimineața” și aud ”Dimineață a fost la 7, când m-am trezit eu”

Și acum ce, să-mi fie jenă?!?!?!

miercuri, 11 mai 2011

Trebuie întins și păru meu, că nu se îndreaptă singur.....

Povestea mea cu placa de întins părul a început undeva printr-a 9a... Îmi întinsesem eu odată părul pe nu știu la cine și îmi plăcea că-mi încadra părul frumos. Și așa început îndrăgosteala de placă. Ne-am găsit ne-am iubit, iar de atunci.....

...eu îmi întind pletele. Că altă treabă mai bună n-am de făcut  nu mă înțeleg cu părul meu creț deloc. Mă face să arăt ca o puștoaică dulce  ciufulită de 14 ani. (totuși la look-ul de howcute&sweetamI merge cu o fundă-n păr)

Până acum am experimentat eu fel și fel de plăci. Profesionale, Philips, etc. Whatsoever. Însă idee e că aș vrea să îmi cumpăr o placă de păr BUNĂ, eventual cu dublă protecție (și ce minuni mai au astea p-acolo), cu un maxim de temperatură de 230 grade și tot așa.

Ce îmi recomandați? Cu cât mai multe detalii despre ea vă rog. (Aș prefera parcă în zona Rowenta/Remington, însă dacă aveți și alte recomandări, nu contează)

Preț?Până-n 300 de ron (maxim 350)

Hello stranger

Una din cele mai mișto senzații? Când te întâlnești cu un străin, în aglomerație, îți face cu ochiul și zâmbește. Singurul lucru pe care-l ai e zâmbetul.

Și te tot gândești la el, dar habar n-ai cine e. Hihi. Știe careva cum e? Breathtaking.

Hello stranger. You had me at hello.

marți, 10 mai 2011

”Lasă, mă, mai sunt atâtea fete/atâția băieți pe lumea asta”

Hello sweeets!:D

Când doi oameni se despart, cei din jurul lor au tendința să spună ce-am zis eu în titlu. Mi se pare atât de greșit, atât de eronat, atât de dezgustător. De ce? Niciodată   persoana pe care tocmai ai pierdut-o nu poate fi înlocuită fix așa, de următorul care apare la colț. Sunt fericită că eu niciodată nu ”servesc”oamenilor replica asta de rahat. Dar de fapt nu de asta sunt fericită. Sunt fericită că eu știu    că atunci când îți lipsește o persoană, îți lipsește întreaga lume  !!! 


Da, perfect de acord, după oareșce timp îți vei canaliza durerea pe alte drumuri, te vei concentra pe alte lucruri, vei uita, te vei reîndrăgosti. Dar niciodată nu vei iubi 2 oameni în același fel.

Găsim dragostea la toate colțurile? Nu, nu cred... Când aveam 14 ani poate credeam că undeva la semafor cineva va zâmbi și pac, gata. S-a întâmplat. Doar că a ținut 2 luni.

Dragostea nu e peste tot. Și adeseori apare fix când nu ai nevoie de ea. Blink and you will miss it.

luni, 9 mai 2011

Dear-16-old-me

Am găsit un filmuleț genial AICI pe care insist să-l vedeți și să share-uim păreri apoi despre el:


Dear 16 old me,

În timp nu o să mă mai întorc, dar hai să povestim puțin despre tine:

  • Trebuie să înveți să nu te mai agăți de oameni. Nu e ok. Iar dacă totuși o faci alege și tu oameni care nu te vor răni
  • Vei fi rănită. Învață să nu suferi, nimeni nu merită. Și dacă totuși suferi, make it short(er)
  • Vei cunoaște zeci de oameni. Câțiva vor rămâne, restul vor pleca. E ok, nu aveai nevoie de ei oricum
  • Citește mai mult!!! 
  • O să te apuce (cam peste vreo 2 ani, așa) prostia de a da la UNATC. Vei renunța, stai liniștită
  • Stop being messy. Nu mai fi rea! Ar fi o idee să te gândești totuși de câteva ori înainte de a zice ceva
  • Te vei distra de multe ori așa cum nu ai făcut-o niciodată
  • Vei învăța și să renunți. Cam peste un an și ceva îți va fi tare greu să renunți la cineva. Dar o vei face
  • Vei avea un majorat genial. 
  • O să intri în clasa 12a și o vreme lucrurile vor merge geniale. Vei cunoaște pe cineva care-ți va intra repede la suflet. Tot așa de repede va și ieși. NU plânge
  • Mobilizează-te. Pune suflet în orice. Lucrurile vor ieși bine până la urmă
  • Nu mai visa porcării și bazează-te pe realitatea concretă
  • Încetează să vorbești prostii. 
  • Oricât de tristă ai fi nu fă lucruri penibile care să te facă mai încolo să te simți ca o curvă proastă. Nu te îmbăta, nu trimite mesaje penibile, nu fi teribilistă. Nu juca roluri care nu ți se potrivesc. Zău că-ți stă rău. 
  • Study, study, study. Nu vrei să ajungi să plângi mai târziu.
  • Nu vei avea răbdare cu oamenii. Ești o proastă. Câteodată vei vorbi urât cu ei.
  • Seriously now, vei ajunge mișto de tot, știu eu!:D
  • Vei lega prietenii și mai strânse cu anumiți oameni care ar face orice pentru tine. Dar și tu ai face orice pentru ei.
  • O să realizezi brusc că viața e frumoasă. Vei trăi din plin.
  • Stop acting like you own the world. Seriously, you dont!!!
Dacă ai putea să vorbești cu tine la 16 ani, ce ai spune?



duminică, 8 mai 2011

Fabulous and classy and... old people


 









Veți fi uimiți la vederea acestor poze. Am fost și eu, indeed, însă în sensul de wow al cuvântului uimire. În sensul bun, deci. Din blog, în blog am ajuns AICI,  la un blog  de fashion al unei doamne care își prezintă outfiturile prin pozici:) V-am atașat și vouă pozele, ca să observați câteva aspecte pe care eu le-am observat cu cea mai mare ușurință. Aspectele sunt următoarele (cu bulinuțe, așa cum v-am obișnuit și până acum :) )
  • Cred că doamna are în jur de poate 60. Cam așa (dacă greșesc, scuzele mele) și are încă ”nevoia”de a se îngriji, de a arăta bine și de a epata prin stil
  • Este un blog arhicunoscut(dacă veți intra veți observa acest aspect, în jur de 100-200 comentarii/post)
  • În afară (doamna este din Spania și predă limba engleză) nu există apucăturile cu ”Vai Doamne, cum arată ăla/aia”. Nu există turnining heads after others. Nu există, efectiv. Și asta pot să o spun din cert din țările pe care le-am vizitat (în jur de 8)
  • Iese din banal și folosește extraordinar tehnica color-blocking (găsiți AICI ce reprezintă mai exact color blocking). Este diferită, din punctul meu de vedere, în sensul bun al cuvântului
  • Cred că am observat cu toții cum arată bătrânii de la noi. Mulți dintre ei consideră că nu mai e nevoie nici măcar să respecte regulile elementare: curățenie, îngrijire minimă, tuns, etc.
Voi ce părere aveți? Interesant sau nu? Penibil sau nu? Cu argumente, vă rog:) 

sâmbătă, 7 mai 2011

Stă să plouă

”Stă să plouă e momentul ăla suspendat în care urmează să se întâmple ceva...bun sau rău...nu mai are nici o importanţă...e starea de dinainte de...asta e stă să 
plouă!”-Lia Bugnar


Da, recunosc, de vreo oră și jumătate (cam așa, cu indulgență) zic că mă duc în pat să caut ceva la tv. Cam tot de o oră și jumătate zic c-ar trebui să-mi vărs sufletul aici, să scriu ceva, un post lung. Când mi-am făcut blogul, am făcut-o public. Nu am găsit niciun pseudonim care să-mi protejeze individualitatea sau să îmi confere siguranță sau intimitate. Nu. Până și url-ul blogului meu este aproape identic cu cel al id-ului de yahoo. Deci s-a putut observa clar și la ochiul liber cine sunt EU. Adevărata eu. Nu m-am ferit vreodată să pun poze. Mi-am asumat deci CINE sunt, fără inhibiții că aș putea să nu fiu plăcută. Tot asta sunt. Și prefer să mă placă oamenii pentru ceea ce sunt cu ADEVĂRAT nu ceea ce PAR. Sună a clișeu, dar asta simt acum. Nu m-am ferit niciodată să arăt cum sunt eu. Ce simt eu. Și am făcut blogul ăsta, nici măcar nu știu un motiv exact. Dar știu că m-am bucurat de fiecare post pe care l-am scris. Pentru că scriu din suflet. Și mai știu că m-a bucurat (și mă bucură foarte mult în continuare) orice  fărâmă de feedback. Mi-ar fi greu să scriu fără un feedback și nu pentru că aș fi ahtiată după comentarii (drept dovadă: mereu răspund la comentariile cititorilor mei, dacă nu aș lăsa mormane de commenturi și ar fi prea ușor). Nu m-am întrebat vreodată de ce scriu. Talentată nu sunt. Dar pun suflet aici. În viața reală? Da, și în viața reală pun suflet. Și adeseori îmi pare rău. Nu-mi pare rău că ofer tot. Am de unde oferi, am resurse infinite de energie și afecțiune. Resurse infinite de viață (așa ceva e imposibil, știu, dar ale mele sunt infinite!:D)


De asta nu am înțeles niciodată de ce mi se fură posturi. De ce se fac bloguri cu posturile mele. Nu sunt talentată, am doar acel ceva pentru scris. Dar de ce ai lua un post care pentru mine e tot iar pentru tine nimic? De ce mi-ai poci cuvintele ca să ți le atribui ție?


Să revenim la nodul ăla în gât. E momentul ăla de căcat în care realizezi că ai fumat o țigară în câteva zeci de secunde (prea puține, oricum) și fumul are gust sărat, de la plâns. Cum dracu, ce mama naibii? Plânsul e pentru copii, nu pentru mine! De unde, nu de la mine, eu nu fac așa ceva! 


Cred că una din cele mai mari greșeli pe care le putem face e să credem că cineva care ne-a rănit o dată, nu va mai repeta. E ciudat. Pentru că se întâmplă. 
noi credem în continuare că ”e ultima oară....”Și această ”ultimă oară” (care by the way se aplică cu brio și la toateeee aspectele NEGATIVE, of course, ale vieții), se face și a doua și a treia și a zecea până când stoarce tot din tine...


Am eu un obicei: sunt foarte sinceră cu privire la sentimentele mele pentru oameni, fie ei cine-or fi, indiferent ce rol au sau au avut în viața mea. Nu pot să ascund sentimente. Dezavantaj sau avantaj? Eu aș înclina spre dezavantaj. De ce? Datorită faptului că unele lucruri mai bine rămân nespuse....


Poate să pară cu ușurință acum că sunt tristă. Dar nu sunt tristă, sunt doar...poate un pic dezamăgită, poate un pic confuză, dar toate astea trec. Iar eu, AZI, vreau să cred că odată cu trecerea fiecărei zile sunt din ce în ce mai SUS. Restul? Restul sunt doar vorbe goale...


Cred că am depășit linii de care nu trebuia nici măcar să mă apropii. Dar cu cât mai mare și roșie și cu semn de ”stai departe fraiero, că te frigi”e linia, cu atât mai tare te apropii de ea. Și de la apropiere până în momentul în care ai trecut peste ea e doar un pas. Un singur pas. Și va fi breathtaking. Prea puțin, însă. Dar oare nu pentru momentele breathtaking trăim?! Dacă numeri de câte ori ai respirat în viața asta, nu rezolvi nimic. Dacă numeri clipele care ți-au trăit răsuflarea, abia atunci ai trăit! (fără ”” că nu mi-am adus aminte citatul exact, deci nu l-am pocit)


Ce e de-a dreptul înfricoșător?Că răspunsurile pe care le primim la întrebări confirmă exact cele mai mari temeri ale noastre. Dar ideea e,  că oricum, uneori surprizele vin exact când nu te (mai) aștepți. 


Mi-e rușine că sunt nerecunoscătoare vis-a-vis (nu știu unde-s accentele franțuzești, pardon moi) de lucrurile pe care le am, ca să mă plâng de cele pe care nu le am (hai că-mi și vine să râd de ce prostii îmi doresc, un om întreg la cap nu și-ar dori așa lucruri), deci clar, nu-mi filează toate lămpile. But it s ok. All great people are mad.


Am terminat-o cu planuri pe termen lung. Va conta ce e AZI. Ce e mâine? Vom vedea, trebuie din când în când să lași viața să te surprindă. Și vă rog frumos, zâmbiți și voi azi, cu mine!


Și melodia care e pe repeat azi:





Cred că mi s-a futut gps-ul. Niciodată n-am știut mai puțin decât știu acum. 

Să vă dați găuri în cap, loserilor

La noi se celebrează acum zilele orașului. Aseară distracție cu colegii, concert Hi-q (o mică paranteză: sunt atât de simpatici și de deschiși, Dana este atât de frumoasă și are o voce de-ți tremură carnea pe tine. S-a urlat, s-a țipat, s-a stat în cârca unora și a altora s-a țopăit, s-a aplaudat și tot așa), apoi concert CC catch (bestială tipa, voce extraordinară și tot tacâmul. Lume cu droaia, plin ochi, nu aveai loc să treci de ei, de asta nici nu am ajuns în față). Dat în ciocan, adrenalină la maxim, rugi de genul ”Doamne, se termină odată???Vreau joooos”:)). Super șmecheră mașinăria, da nu e funny când te întoarce peste cap cu spatele. Chiar nu e!!! Apoi dans prin toate cluburile, luate la rând și mă rog. D-astea, știți voi.

Dar nu asta-i problema. Ideea e că am ajuns acasă pe la 4 și (eram ruptă-n freză de oboseală, că dimineață am avut ore, apoi curățenie, apoi de la 3 la 5 la profa de engleză, de la 5 la 7 repetiții și direct în oraș după). Și nici măcar aici nu a început problema!!

Boon. Ajunse donșoara subsemnată la domiciliu personal și după ritualurile de frumusețe veșnică în timpul vieții și după ea, se pune la somn. No bun, era deja 5. Da ghici ce?! Nici măcar aici nu începe încă problema.

Ora 8 jumătate (+- câteva minute)dimineața. Somn adânc. Coafura era veștedă deja. Da nici asta nu-i problemă, avem placă de par. Față înfundată în pernă, poziție dubioasă, plapuma până în gât. Nu sună rău, nu?

No, și abia amu începe problema. Tâmpita  vecina de la 1, dă găuri nuș unde mama dracului (sper din suflet că și le dădea-n cap). Și se auzea tată de zici că dărâmau turcii orașu. Probabil m-oi fi strâmbat, da mă rog, se face liniște, îmi pun eu perna-n cap și găsesc o poziție comodă și confortabilă zic de-oi mai dormi nițel, că fac urât la oboseală. Rahat. Nu trec 2 minute și iarăși găuri de zici ca-și ciuruia intestinele.

Să mori tu, proasto???