Morning sunshine

Veştile bune se ţin lanţ. Mi-e frică să nu cumva să fiu smulsă din fericirea asta Care e absurdă, oarecum. E seacă, aşa. A apărut de nicăieri, încât acum mi-e frică să nu cumva să meargă spre nicăieri. Azi noapte te-am auzit cum mă strigai. M-am ridicat şi nu erai acolo. Am unul din cele mai banale nume de pe faţa pământului, dar când mă strigai tu mi se părea cel mai frumos...

 Ascult 2 melodii pe repeat, mă obsedează... 

şi 2:

Şi din nou, sunt fericită. Şi nimeni şi nimic nu o să mai umbrească asta! 

 PS-Pentru cei care-mi citesc blogul regulat am şi eu un set de întrebări, la care îi rog să-mi răspunda într-un comentariu.

 1. Cum aţi ajuns pe blogul meu?

2. Care este lucrul care vă place cel mai mult din ce scriu?

 3. Cât de regulat îmi citiţi blogul?

 4. Şi de ce îl citiţi?

 Vă mulţumesc frumos!

 LATER EDIT: Am furat şi eu o leapşă care mi-a plăcut. Here we go, iar apoi să o servească cine doreşte. Bufet suedez!

* Dacă eram un anotimp...eram primăvara
* Dacă eram o lună... eram mai
* Dacă eram o zi a saptamanii... eram vineri
* Dacă eram o parte a zilei ....eram dimineaţa
* Dacă eram un animal marin... eram delfin
* Dacă eram un animal de uscat eram...leu
* Dacă eram o virtute eram... cinstea.
* Dacă eram o planetă eram ...Pluto.
* Dacă eram un lichid eram ....vin roşu.
* Dacă eram o piatră eram... smarald.
* Dacă eram un metal eram.... oţel.
* Dacă eram o pasăre ...eram vultur
*Dacă eram o plantă eram ...iris
* Dacă eram o stare a vremii... eram soare.
* Dacă eram un instrument... eram o vioară.
* Dacă eram un sentiment... eram fericirea
* Dacă eram un sunet ...eram sunetul lin al unui izvor.
* Dacă eram un cantec... eram La vie en rose
* Dacă eram un film... eram Legally blonde
* Dacă eram un serial... eram Gossip Girls
* Dacă eram un oras... eram Paris
* Dacă eram un gust... eram dulce amărui
* Dacă eram o aroma... eram cafea cu lapte
* Dacă eram o culoare... eram roşu
* Dacă eram un material... eram saten
* Dacă eram o parte a corpului... eram buze
* Dacă eram un drog... eram heroină
* Dacă eram un accesoriu.... eram medalion
* Dacă eram o expresie a fetei... eram zâmbetul larg
* Dacă eram o materie.... eram istoria teatrului
* Dacă eram un personaj de desene animat.... eram Sandy Bell
* Dacă eram o forma ....eram cub
* Dacă eram un numar... eram 7
* Dacă eram o maşină... eram un new beetle roz
* Dacă eram o haină... eram corset

Tatuaje. Pro sau contra?

 Eu sunt pro. Dar cu o singură condiţie. Acel ceva să-l laşi acolo pentru toată viaţa. Acel ceva să însemne ceva pentru tine. Eu, spre exemplu, am un tatuaj micuţ, pe ceafă, cu inscripţia "La vita e bella". E făcut anul trecut, undeva prin mai, la vremea aia eram atâât de fericită...Acum o etapă a trecut, tatuajul a rămas. Nu îmi pare rău, e ceva care mă ajută să mă simt mai bine de câte ori îl privesc.

 În schimb, nu sunt de acord cu tatuajele gen "I love Fănică". Sau cu numele tău. Dumnezeule, de ce ţi-ai tatua propriul nume? Ca să ştii cum te cheama când te îmbeţi? Sau? Sau numele iubitului. Etapa aia poate o să treacă, şi tu ai rămas "marcat". Şi nu merită. Sunt pro tatuaje micuţe, finuţe şi frumoase. Fără dragoni, nume şi mahalagisme. Locul contează foarte mult. Fără mâini, abdomene şi etc. În primul rând, la prima sarcină, s-a întins tatuajul ca un aluat. 

 Voi ce părere aveţi?

-Bună ziua. Vă rog frumos, aş dori şi eu valiza aceea albastră cu nişte floricele albe, de pe raftul de sus. 

 - Bună ziua domnişoară, care mai exact? 

 -Ultimul raft de sus, dreapta. Albastru. Floricele.

- Nu se poate. Nu o puteţi cumpăra.

 -Nu,  nu înţelegeţi, am bani, o plătesc. Deci o pot cumpăra.

 -Puteţi lua valiza neagră, de pe raftul de jos... 

 -Dar eu o doresc pe cea albastră!
-Domnişoară, nu e valiza dvs., nu e drumul dvs., nu e călătoria dvs.Acum nu mai puteţi cumpăra nicio valiză. La revedere

  

  Mă relaxează fundalul meu de pe desktop...muzica... liniştea... Şi totuşi, nimic nu mai e la fel. M-am pierdut undeva pe drum....Sper să mă regăsesc...curând .... Uneori mă satur şi să fiu puternică. Şi atunci îmi vine să plâng. Dar îmi pun masca de om fals, puternic şi nu plâng. Şi uit din nou. Dimineţile dor...

Dacă nu se întâmplă, nu înseamnă că n-o să se întâmple niciodată, înseamnă că nu eşti încă pregătit să se întâmple.

Aşa zicea cineva. Am ajuns şi eu la concluzia asta, singură singurică. Şi respir, văd viaţa puţin altfel, şi...merg înainte. E prima oară când recunosc că mi-e dor. Şi? Ajung la veşnicele cuvinte. NU AM DE ALES! Nu am şi basta. Nu există stânga, nu există dreapta, nu există ÎNAPOI...exista în schimb ÎNAINTE... Am crescut. Am învăţat, iar iubirea cu sila...iubirea cu sila nu se poate. Şi atunci când iubeşti pe cineva, decât să fie nefericit lângă tine, eu una prefer să fie fericit. Nu contează cum. Cu mine, fără mine. Când iubeşti laşi să plece. Ăsta e ultimul post pe care-l scriu, am să mă desprind şi de asta. Pot să scriu şi despre lucruri frumoase. Despre viaţă, soare, iubire, dans, teatru, fotografie, iubire... Iubire.....

 Noapte bună, dragilor!

Un lucru nu e niciodată nici perfect pur, nici perfect simplu. Nu există în termeni reali expresia "pur şi simplu". Poate fi pur, dar pur de dureros, sau pur de imperfect. Dar atunci nu mai e pur. Iar simplu...nimic nu e simplu.
 Uneori un cap bine plasat de un toc de uşă, te trezeşte. Sunt oameni care pot să dea cu capul de sus de repetate ori şi rămân totuşi cel puţin la fel de...inconştienţi. Ultima oară când am dat eu capul de sus, am realizat o chestie. M-am maturizat. Nu am dramatizat. Am acceptat situaţia aşa cum mi-am imaginat-o eu -Nu am de ales-. Astea au fost ultimele cuvinte când mi-am şters ultimele lacrimi

  Acum zâmbesc ca o cretină. Am ieşit dintr-o baieee lungă, cu gel de duş de zmeură. De zmeură am avut chef azi. Mi-a adus aminte de mirosul pielii care-l lasă în urmă. De mirosul pielii, amestecat cu cearceafurile..şi cu plăcerea.

 Mă duc să-mi aerisesc creierii...

Real things

"Te iubesc mult, cum n-am mai iubit niciodată şi tocmai de aceea plec pentru că, dacă aş rămâne visul s-ar transforma în realitate, în dorinţa de a poseda, de a dori ca viaţa lui să fie a mea. în fine, toate lucrurile care transformă dragostea în sclavie. E bine să avem grijă de ceea ce luăm cu noi din viaţă."


"E periculos să iubeşti! Iubirea e ca un drog. La început ai senzaţia de euforie, de abandon total. Apoi, a doua zi, vrei mai mult, încă nu e un viciu, dar îţi place senzaţia şi îţi închipui că o poţi ţine sub control. Te gândeşti la persoana iubită vreme de două minute şi uiţi de ea vreme de trei ore. În scurt timp însă, te obişnuieşti cu acea persoană şi începi să fii complet dependent de ea. Acum te gândeşti la ea trei ore şi o uiţi două minute. Dacă ea nu e lângă tine, încerci aceeaşi senzaţie ca şi drogaţii când nu îşi obţin drogul. În acel moment, aşa cum drogaţii fură şi se înjosesc ca să facă rost de ceea ce le trebuie, şi tu eşti dispus să faci orice pentru dragoste!"

"De aceea e aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!"

"M-am simţit rănită când i-am pierdut pe bărbaţii de care m-am îndrăgostit. Astăzi sunt convinsă de faptul că nimeni nu pierde pe nimeni, fiindcă nimeni nu posedă pe nimeni. Asta e adevărata experienţă a libertăţii: să ai lucrul cel mai important din lume, fără a-l poseda."




"Te îneci nu pentru că ai căzut in apă, ci pentru că ai rămas sub apă...."

"Sexul este arta de a controla lipsa de control."

"Câteodată o apucăm pe un drum doar pentru că nu credem în el. E mai uşor, nu trebuie decât să demonstrăm că nu este drumul nostru. Dar când încep să se întâmple tot felul de lucruri şi drumul ni se dezvăluie, ne e teamă să mergem mai departe."



"Trebuie să ştim când se încheie o etapă din viaţa noastră. Dacă te încăpăţânezi să rămâi mai mult decât e necesar, pierzi bucuria de a trăi şi sensul vieţii."


Paul Coelho.

Premiu!

Am primit şi eu de la Micuţa Balauriţă un premiu. Premiu Bloggerului prietenos. Aşa că îl postez, şi merge mai departe la Mentosane, la Miss Sasha, Blindius, Blogul de azi, la Andra şi jurnalul ei de soprană, la Iustin, la pisicuţa rea şi nu în ultimul rând la fetele de la Bag Ladies şi la Lilee, la Monica şi firele ei de simţiri, şi la Mădălin Guruianu.
 Mulţumesc frumos

 Şi alergi, adrenalina creşte...şi te îndrepţi cu 200 km la oră...direct spre PARAPET.
Life s good. Ha!

Nu e bine să te joci cu tine şi să te minţi singur. Eu asta fac. Dacă te minţi singur, şi ascunzi ce simţi până şi de propria ta persoană, o să ajungi la un moment dat să urli. Nu mai e mult nici până acolo. Nu e bine să te ascunzi. Poţi fugi de oricine, dar NU POŢI SĂ FUGI DE TINE. În interiorul tău e ceva mic, o bucată care urlă. Reuşeşti să te minţi că nu doare. O zi, două, o săptămână, o lună, dar cât crezi că poţi să mai fugi?


Auto controlul şi stăpânirea de sine nu alungă durerea. Timpul alungă durerea, e singurul care poate decide. Decizia poate fi favorabilă, sau nefavorabilă. 
Eu nu mai fug. Să se dea cărţile pe faţă. Interiorul meu aşteaptă asta.  Tu ştii bine cum arată zâmbetul meu fals. Mă cunoşti. Ei bine, în seara asta l-ai văzut..În toată splendoarea. În schimb...ce am văzut eu la tine... un zâmbet sincer. Fericire. Şi mă bucur....

Duminica e linişte...

Am reuşit într-un final să mă odihnesc. M-am trezit acum, cu toate razele de soare care băteau prin geam. În sfârşit soare. Am tras jaluzelele, de tot, să privesc soarele. Soarele, care mult timp nu ne-a privit. Visez frumos, dorm mult, şi mai am o zi în care să lenevesc... Apoi mă smulg din pat, şi-mi reiau viaţa. Aşa...ca într-o vacanţă. M-am distrat zilele astea, am cunoscut oameni mulţi, oameni frumoşi, am realizat că sunt mulţi oameni care dacă mă văd că nu mă simt bine, sar... Oameni pe care şi eu îi iubesc la fel de mult...

 Uneori primesc comentarii de la oameni, pe blog, care îmi spun că mă invidiază, iar în viaţa reală, mi se spun aceleaşi lucruri. Mi-a spus o persoană foarte dragă atunci când a trecut prin ceva similar cu ce am păţit eu săptămâna trecuta... mi-a spus că ar vrea să fie ca mine. Să uite, să treacă peste, să nu urle...
 De ce ai vrea să fii ca mine? 
 Pentru că tu... tu uiţi, poţi să ai auto control...
 Da...iar atunci când intru pe uşă sunt atât de singură...şi mi-e atât de dor...nu îţi dori să ştii să porţi o mască...

  Ce duminică frumoasă....

 Ps-Recomand Pedro Cazanova-Selfish love. O melodie atâââât de frumoasă...

Timpul...

 Îmi odihnesc oasele. Pun capul pe perna, dorm, uit de tot. Zâmbesc, visez în continuare, dansez. E bine. E linişte din nou. Acum nu doare. Uneori mai e dorul ăla...sec. Dorul de dor – când ai prefera să te chinui din nou, decât să fii un om atât de singur.Dorul ăla de care ştii că e acolo. Dar nu ai cum să-l faci să plece. Oricum, nu te deranjează. E surd, e mut, e chior. Nu te mai poate face să urli. Şi nici măcar să plângi. Defapt...se uită în ochii tăi, te întreabă unde mergi, îi răspunzi că la baie, iar el îţi spune că vine cu tine. Şi vine cu tine. Ca o fantomă. Ţi-e dor, dar uiţi. E ca dependenţa. De droguri. Uiţi un pic, apoi te întâlneşti cu vechii tăi prieteni drogaţi şi o iei de la capăt...


 Vine vara. Nu, nu îmi pare bine. Căldura, zile lungi, plictiseală. Mă oboseşte tot ce mi se întâmplă. Mă oboseşte că sunt atât de rece, încât nu aş reuşi să mişc niciun suflet acum.  Atunci când laşi întotdeauna de la tine, ajugi în final să nu mai ai nimic de oferit. Ai învăţat să nu plângi, dar nu şi să nu doară.

 Se spune că uneori în viaţă nu este suficient să întorci pagina...uneori trebuie să O RUPI.... Eu am rupt-o. Şi aveam două variante. Plânsul sau liniştea. Am luat liniştea. Şi cafeaua de dimineaţă. Şi flirturile nevinovate. Şi zâmbetele. Şi prietenia. Când eşti într-un loc greşit, adevăratul tău loc este gol. Locul meu nu e gol acum. E plin...

 Uneori aştepţi prea mult. Iubeşti prea mult. Atât de mult încât îţi amorţeşte sufletul. Apoi lucrul pe care l-ai dorit atât de mult vine. Dar vine atât de târziu încat...încât tu...tu nu-l mai vrei. Şi atunci e victoria care te-a obosit atât de mult să o obţii încât acum nu mai ai nevoie de ea. O victorie care doare. Când aştepţi prea mult, scopul moare. Uneori contează mai mult lupta în sine decât scopul. Contează să ţii ochii pe locul unde vrei să ajungi, aşa nu o să vezi obstacolele....

Sunt fericită, şi acum nu trebuie să mă întreb de ce... Acum ştiu. Oricum nu am de ales.

 Mă duc să trăiesc...timpul nu mă iartă..

her evening elegance

te uiţi la ea, aşa cum stă aplecată peste masă. cum i se văd codiţele alea de la ochi, trasate perfect, alea care pe tine te înebunesc. părul îi curge pe umeri într-un mod...perfect. rochiţa scurta dar decentă, i dezveleşte timid jumătatate din coapsă. ai vrea să o ai acum. mereu te-a înebunit simpla ei prezenţă, mirosul ei, unghiile ei, tot. 

 te înebuneşte atunci când e pe cale să intre la duş, îşi lasă uşor pantalonii dintr-o singură mişcare, îşi desprinde clamele din păr şi îl lasă să curgă pe umeri, curge apa pe faţa ei, curge tuşul, curge rimelul, iar ea e atât de sexi în continuare...doar prin atitudine...vezi prin geamul de la uşă o siluetă, îi vezi sânii, coapsele... şi ai dat orice să o mai ai încă odată....

mereu ţi-a plăcut. mereu te-a încântat fără să facă nimic. ţi-a plăcut cum doarme, cum îşi dă părul după urechi, cum zâmbeşte, cum plânge... ai văzut-o de atâtea ori plângând...

ia paharul de pe vin de pe masă, e întuneric. şi ţie îţi place tot mai mult cum se mişcă, cum soarbe din pahar. îţi place şi cum respiră. respiră aşa, sacadat, ar vrea să te ia în braţe, se fereşte... se joacă. tipic. îşi mişcă şoldurile la fiecare pas, te înebuneşte... 

într-un final, adoarme cu capul în braţele tale...şi ţi se pare atât de inocentă...acum ai vrea să o iubeşti...

ATENŢIE, URMEAZĂ UN POST FOARTE VULGAR! NU POT FI FOARTE EXPLICITĂ CU PRIVIRE LA NUMELE PERSOANEI SAU DETALII, PENTRU CĂ...PENTRU CĂ NU POT.

nu ştiu, nu înţeleg, nu pot să pricep. mă depăşeşte situaţia. explicaţi-mi şi mie cum căcat ajung oamenii ăştia să aibă vreo putere asupra altora? cum îşi permit să calce pe oricine în picioare?cum fac exces de zel? cum?cum?cum? nişte oameni veniţi de la ţară şi crescuţi cu o bucată de mămăligă pe zi. oameni de doi bani, oameni de căcat. atât pot să promit că mai e puţin şi vine ziua. şi nu garantez că nu calc pe nimeni după ce-mi iau carnetul. gândeşte-te, fraiere, că vine ziua aia în care o să pot să mă uit în ochii tăi şi am să te scuip. da, sau am să te împing pe scări. mă mai gândesc. hai, mai calcă-mă o dată pe coadă. hai, aştept! să vedem cât mai ai tupeul să-mi mănânci zilele. eu cred că oricum nu ţi-a mai rămas prea mult timp, profită de el. că am să profit şi eu de finalitatea faptelor tale. abia aştept. am să te calc în picioare, vierme. ţăran prost ce eşti. o să te ia dracu. amărâtule! roagă-te, cât mai ai timp. tu nu ai putere nici asupra ta, ţăranule. lasă, cum ziceam, vine ziua şi am să-ţi cumpăr un cuţit cu numele tau pe el, să-ţi tai venele. muistule! eu nu vorbesc foarte urât de fel, dar tu meriţi. meriţi să fii împuşcat în cap în faţa primăriei. care primărie vrei tu, e ok. şi încă odata...
muie multă îţi doresc!!!şi să-ţi rupi gâtu pe scări!!!
cu plăcere, a ta preferată fiinţă,
 Christine

LATER EDIT: NU, NU E FOSTUL MEU PRIETEN, DISPERAŢILOR!

the end

sunt bine. nu mă doare, nu ţip, nu nimic. zâmbesc, zâmbesc oricât de amară ar fi ziua mea. zâmbesc pentru că mi-am dat seama că TU nu-mi făceai bine defapt. nu, nu, nu. realizez totuşi că am 18 ani, o viaţă în faţă. tu nu faci parte din ea. nu, nici măcar nu cred că te iubesc. şi nici nu vreau să studiez problema. poate încă mi-e dor de tine. dar nu de tine...de cel care-ai fost. acum eşti fals, acum nu ştii să iubeşti. acum nu-ţi pasă. şi nici mie nu-mi mai pasă. am trăit ceva perfect. toţi ne invidiau pentru asta, ne afişam peste tot exact aşa cum eram, îndrăgostiţi. iar atunci când s-a terminat nici nu am înţeles ce mi se întamplă, nu ştiam să respir fără tine. dar e uşor. poţi trăi fara oricine. viaţa e numai una! iar dacă tu aşa ai considerat, îţi urez toată fericirea din lume, să găseşti pe cineva de 10 ori mai bun ca mine, aşa cum o să fac şi eu, şi nu uita să zâmbeşti mereu, pentru că ai cel mai frumos zâmbet din lume! nu vreau să mai "pătez "blogul ăsta cu tine, nu meriţi. nici nu ai meritat vreodată. şi acum am rămas cu nişte lucruri aruncate într-o pungă, nişte poze rupte, un folder în care nu intru, cu o inimă nu tocmai în regulă, cu ochii uneori în lacrimi, cu inima îndoită şi cu nişte amintiri care dor. nu am câştigat nimic. sper că tu ai rămas cu ceva...din mine. o bucată sigur e la tine. să fii fericit, dragule....

  îţi aduci aminte când spuneam "să lasăm viaţa să ni se întâmple?". eu da. eu îmi aduc aminte, îmi urlă vocea aia cu o rezonanţă mare în cap.libertatea asta e cuvântul perfect pentru expresia"acum nu mai am ce pierde".
numai că toţi ştim că roata se întoarce, fie ea cât de pătrată. câteodată îmi vine să mă frig cu bricheta pe degete, să mă trezesc...oare cui îi mai pasă de un vis?îmi aduc aminte când mă prosteam, sau când eram supărată şi uitam de toate cu o ţigară...îmi era dor de tine, simţeam melodiile, mă vedeam aşa...şi...iubeam... acum am spus la revedere lumii în care credeam că trăiesc...

 dar nu-mi spune că ne-am despărţit pentru că nu ne-am iubit. nu-mi spune că din cauză că EU nu te-am iubit. nu ai să uiţi niciodată apusul murind în ochii mei!

 în toate zilele astea am reuşit să îngrijorez mulţi oameni din jurul meu. în toate zilele astea am realizat că sunt înconjurată de oameni care mă iubesc, care mă asculta atunci când am nevoie să vorbesc, dar mă lasă să tac atunci când nu vreau sa vorbesc... în toate zilele astea mi-am dat seama că sunt un om puternic şi că m-am maturizat... poate era nevoie să fie aşa ca să realizez cât valorez !

 mă duc să dorm... fără telefoane azi, vă rog... îmi prieşte atât de mult să fiu doar cu mine... 

for us, for the men who have us, for the losers who had us, and for the lucky men who will meet us...:)


LATER EDIT: mi-am adus aminte că am fost rugată să postez nişte poze recente cu mine. ei, poftim.

mă auto surprind. ai reuşit să mă calci în picioare încă odată, fară a îmi spune nimic, sau a ne vedea. ai tu stilul ăla al tău. mi-a luat-o sufletul la goană dar o să se întoarcă înainte să fluier după el. am trecut de un pachet de ţigări pe zi.

 ce-ai făcut Cristina? tocmai tu, care erai veselă şi optimistă...şi... daca la teatru îţi porţi masca poart-o şi acasă. dar poart-o în aşa fel încât să crezi şi tu. minte-te singură încă odată. dar de data asta minte-te că ţi-e bine şi că eşti fericită. dar minte în aşa fel încât să crezi. aşa cum te-ai minţit că eşti iubită. 

 ieri seară: ora 22.30, samsungul meu bipuie. sms nou: "Cristina, eşti bine? Cafea mâine?". nu, nu, nu. nu am chef de nicio cafea şi nici de oameni noi. 

 ieri seară: ora 22.45: 6 commenturi noi pe blog plus încă un sms: "încă mă gândesc la ochii tăi."

 azi dimineaţă: ora 07.00: Dumnezeule, e dimineaţă? trebuie sa plec? nu, nu, nuuu, lăsaţi-mă să zac.....

 nu am vrut să te pierd. nu, nu am vrut, în niciun moment din un an şi ceva. şi nici acum nu îmi pare bine. doar că am învăţat să fiu falsă. da, de la tine. am învăţat să mă controlez, aşa cum o faci tu (la tine defapt nu e control, e nepăsare). şi ghici ce: am ajuns să fiu rece. nu nepăsătoare. nu. dar în venele mele curge o linişte greu de explicat...

  

 telefonul bipuie din nou "o să fii bine, îţi promit..."

 da,o să fiu.

Iar atunci când nu e lângă tine incerci aceaşi stare ca drogaţii când nu-şi obţin drogul....

Am ajuns la concluzia că nu am fost minţită, ci că m-am minţit singură. Dacă acum 2 zile vroiam să fiu permanent în compania cuiva, acum e ok şi singură. Nu disper, nu plâng, e doar...linişte. O linişte care nici nu mă mai îngrozeşte, nu mă asurzeşte, nu mă face să ţip. Mă face să realizez că sunt bine. Da, sunt bine. Mă bucur de fiecare clipă trăită...Şi de mine...

 Acum ştiu cum e cu dependenţele. Nu dependenţele de droguri, alcool sau orice altceva te distrug. Ci alea de oameni. Realizezi că eşti dependent, cînd el sau ea pleacă. Realizezi că...ai rămas în aer.

 Vă mulţumesc tuturor pentru comentarii, îmi pare rău că nu am răspuns, nu sunt încă în stare, decât să scriu pagini în şir, să mă exprim, să...

 M-am deconectat, am reuşit să ridic capul. Şi atunci când toate uşile şi geamurile ţi se trântesc în nas, înseamnă că e timpul pentru un nou inceput.Nu mă simt bine, nu îmi este uşor, mă trezesc cu un gust amar în fiecare dimineaţă, dar zâmbesc mereu. Nu simt nevoia să vorbesc, nu simt nevoia să dramatizez şi nici nevoia de-a-mi plânge de milă.

 Hai Cristina, timpul nu te aşteaptă nici măcar pe tine. 

Mă aşteaptă o lume întreagă afară, mă duc să trăiesc....