vineri, 8 octombrie 2010

Vreau!

Verbul care predomină în tot ce sunt eu zilele astea e "vreau!", "a vrea". Vreau să nu-mi mai fie frică, să nu mă mai sperie schimbările, să fiu mai bună, să se termine unele chestii odată, vreau să nu uit, vreau să nu uiţi, vreau să-mi iau inima în dinţi şi să trăiesc, vreau să ies din rutină şi vreau o pată de culoare.

 N-a fost cel mai bun an din viaţa mea, dar vreau să cred că încă se mai poate "drege". Că încă se mai poate întâmpla ceva bun, remarcabil, să fiu FERICITĂ- în adevăratul sens, aşa cum eram odată. Vreau să cred că viaţa asta nu e chiar aşa cum a fost în ultimul timp.

 Trăim într-o lume în care e ori da ori ba, ori alb ori negru, ori totul ori nimic, n-avem timp de pierdut, nu te plac, pa, la revedere. Ne despărţim prin sms-uri, ne rănim, ne dezamăgim, cu nicio remuşcare, nicio jenă. Adică pa, tu pleci, vine alta, şi tot aşa. E simplu.

 Şi vreau să cred că de acum o să fie simplu, că de acum vine liniştea...

6 comentarii:

Loredana spunea...

vreau e unul din verbele importante ale existentei alaturi de a fi si a avea. sunt verbe definitorii pentru noi ca oameni, depunde care dintre ele ne predomina mai mult viata.

Anda Zelenca spunea...

Sunt gand in gand cu tine!

Cristina Cioba spunea...

Multumesc, Anda si Loredana!

Camelia Bucur spunea...

şi eu vreau; păcat că nu se poate:(

Cristina Cioba spunea...

sau poate se poate, dar nu ne dam suficient silinta...nu?

Camelia Bucur spunea...

hmm...silinţa mi-o dau pe toată:)) da' dacă nu se poate, sau dacă mai sunt şi alte chestii la mijloc, tot degeaba:-??